Educație și formare

Cursul își propune integrarea informațiilor specifice tehnicilor pregătitoare pentru dans contemporan (Pilates/Yoga/conștientizare corporală) în schema posturală și anatomică individuală și folosirea detaliului și a acurateții în abordarea fizică, biologică și senzorială a mișcării. 

În timpul cursului, pornim de la exerciții de bază din tehnicile menționate și folosim principiile de mișcare ale acestora, pentru a schimba percepția asupra poziției corporale „normale”. Folosim principiile cinetice ale acestor tehnici și ne concentrăm pe aliniamentul, postura și deschiderea articulară pe care le presupun fiecare dintre exercițiile propuse. Dezvoltăm, pe parcurs, capacitatea de a alege variații de mișcări potrivite pentru propriul corp, în funcție de necesitățile fizice personale. Această abordare anatomică responsabilă ajută corpul să progreseze sistematic și consistent către calitățile tehnice ale unui dansator. 

Cursul este structurat pe baza a două principii esențiale în dansul contemporan: echilibrul static (stare de echilibru a unui corp, care se restabilește, după ce a fost perturbată puțin) și cel al echilibrului dinamic (echilibru determinat de două procese opuse, care se desfășoară simultan, cu aceeași intensitate). Pornind de la teoria echilibrului și de la tehnici pregătitoare, cursul oferă suport teoretic și practic pentru o modalitate clară și eficientă de pregătire pentru dansul contemporan și de antrenare individuală. 

Andreea Belu se concentrează în prezent pe cercetarea mișcării. Activitatea ei este condusă de interesul pentru educarea conștiinţei individuale și corporale, ca  și pentru dezvoltarea inteligenţei corpului prin pregătirea lui pentru marea diversitate a schemelor de mișcare.  

A absolvit studiile de licență și master la secția de Coregrafie a Facultății de Teatru a UNATC I. L. Caragiale din București; deține și  o licență la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, tot în București. În prezent cercetează în cadrul școlii doctorale a Universității de Arte Teatrale din Târgu Mureș. A predat consecvent dans contemporan, Contact Improvisation, Pilates și Yoga timp de peste 10 ani. În ultimii 13 ani, a colaborat ca performer, profesoară și studentă cu Centrul Național al Dansului București, Fundația Gabriela Tudor, Asociația 4Culture, Fabrica de Pensule, The Workshop Foundation (Ungaria), North Karelia College (Finlanda), Künstlerhaus Mousonturm (Germania), Universitatea de Arte din Târgu Mureș, CiNETic – Centrul Internațional de Educație și Cercetare în Tehnologii Inovativ Creative București, Tangaj Dance Collective, Teatrul German de Stat din Timișoara, Teatrul Matei Vișniec Suceava, Muzeul de Artă Recentă București. 

A fost co-coordonatoare a proiectului +2017 [despre corp, iubire și dans contemporan] și al platformei DanceCloud, curatoare și moderatoare a seriei de dialoguri publice Istorii Prezente în Spații Incomode și membră co-fondatoare a spațiului de cercetare coregrafică AREAL. A creat mișcarea scenică pentru spectacole de teatru, colaborând cu instituții ca: Teatrul Szigligeti Oradea, Teatrul Național București, Teatrul Național Târgu Mureș, Teatrul de Comedie București, Teatrul Metropolis București, Teatrul Matei Vișniec Suceava, Teatrul Țăndărică București. Din 2019 până în prezent susține atelierele din seria Ce fel de corp gândesc?,  ce pun în discuție legătura dintre somatică, propriocepție și comunicare în cadrul grupurilor de creație artistică și a celor de amatori ai mișcării.  În prezent este profesoară în cadrul programelor educative ale Centrului Național al Dansului București (Academia de Dans și Performance și Școala Performativă pentru Copii), ca și în cadrul proiect educațional demarat de regizorul Florin Șerban, Școala de Film. Mișcarea este, pentru ea, un mod direct și sincer de a ajunge la oameni.

Timp de 5 zile, vom analiza discursuri, tactici și emoționalități corporale neliniștitoare. Vom interoga emoții radicale specifice unor performance-uri care au marcat istoria deturnărilor și destructurărilor câmpurilor decente de performativitate.

Cursul își propune să abordeze procese de lucru și strategii performative folosite în performance-uri care au marcat rupturi istorice semnificative. 

Vom reflecta, vom produce analiză critică, ne vom neliniști reciproc.

Mihaela Michailov este dramaturgă, critic de artele spectacolului, coordonatoarea Masteratului de Scriere Dramatică din cadrul UNATC I.L.Caragiale, co-fondatoarea Centrului de Teatru Educațional Replika.

A fost curatoare a Festivalului Național de Teatru, în perioada 2022-2024. A curatoriat partea dedicată creațiilor din teatru ale coregrafei Miriam Răducanu, în cadrul expoziției MIRIAM RĂDUCANU: o expoziției – arhivă cu senZ, inițiată de Centrul Național al Dansului București.

A scris peste 30 de piese de teatru și dramatizări pe teme politice și sociale.Piesele ei sunt traduse în azeră, bulgară, franceză, germană, greacă, maghiară, spaniolă, portugheză. Este autoarea volumului Corpuri radicale în spectacole contemporane, publicat în 2022 de editura Vellant și CNDB.

Cum construim, reflectăm și întruchipăm istoria? Ce înseamnă istoriografia pentru practica dansului – și ce fel de practică este aceasta în sine? Acest atelier oferă o abordare critică a istoriilor dansului european în contexte translocale prin urmărirea temelor-cheie, a evoluțiilor și a rupturilor.

Structurat ca o combinație de prelegeri, discuții și cercetări întrupate, vom explora dansul nu numai ca formă artistică, ci și în raport cu contextele estetice, sociale și politice. Vom examina modul în care practicile artistice și instituționale sunt întrepătrunse și modul în care sunt modelate narațiunile istoriei dansului. Ce contează ca sursă istorică legitimă? Ale cui corpuri și practici sunt amintite – sau uitate? Pe lângă exemplele din istoria dansului și a spectacolului din secolele XX și XXI, ne vom confrunta cu problemele legate de producția de cunoștințe și de memorie. O atenție deosebită va fi acordată perspectivelor decoloniale și queer: Cum putem contesta structurile arhivistice dominante și canoanele istorice? Ce înseamnă să ne gândim la istorie dincolo de documentația textuală și de timpul liniar? În acest cadru, corpul ca arhivă – un loc al memoriei întrupate, al transmiterii și al rezistenței – apare ca o metodă și un concept cheie.

Ca bază pentru explorarea comună, vom lucra cu interviuri de istorie orală pe care le-am realizat în 2016 cu dansatori-coregrafi din contexte de dans contemporan și de performanță din Europa de Sud-Est. Aceste relatări de primă mână oferă o perspectivă asupra traiectoriilor artistice și a condițiilor instituționale. Lucrând cu transcrierile interviurilor ca partituri, vom explora colectiv aceste amintiri și experiențe, inițiind o căutare speculativă a cunoașterii întrupate a dansului și a genealogiilor alternative ale mișcării.

Prin aceasta, vom dezvolta și vom experimenta (P)Re-Enactments – răspunsuri imaginative, bazate pe mișcare, care se angajează și re-inabitează poveștile spuse. Aceste puneri în scenă nu urmăresc să reconstruiască un trecut fix, ci mai degrabă să deschidă un spațiu pentru negociere, critică și rememorare întrupată. Ele ne invită să reflectăm asupra modului în care istoria trăiește în corp, cum poate fi reactivată și cum am putea începe să o povestim altfel.

Dr. Miriam Althammer este cercetătoare în domeniul dansului și cercetătoare asociată postdoctoral la Departamentul de Studii de Artă, Muzică și Dans al Universității din Salzburg. 

A urmat studii de teatru, istoria artei și literatură germană modernă la Universitatea Ludwig-Maximilians din München, apoi studii de dans la Universitatea din Berna și programul postuniversitar Curating in the Performing Arts la Universitatea din Salzburg și Universitatea Liberă din Berlin. 

Interesele sale de cercetare se concentrează pe cercetarea interdisciplinară și bazată pe practică în domeniul dansului și al mișcării, cu un accent deosebit pe dimensiunile istorice, culturile memoriei și intersecțiile dintre artă și arhivă. 

Și-a obținut doctoratul cu o disertație despre dansul contemporan în Europa de Sud-Est, examinând intersecțiile dintre practicile de arhivă, istoria orală, cercetarea artistică și cadrele instituționale (Szenarien des Übergangs, Scenae, Rombach Wissenschaft, 2024).  Cercetarea sa actuală explorează practicile artistice ale unor dansatori precum Floria Capsali, Friderica Derra de Moroda, Louise Langgaard, Maga Magazinović și Vera Proca Ciortea, cu accent pe circulația transnațională și istoriile încâlcite ale dansului modern în Europa Centrală și de Sud-Est – în special în contextul gimnasticii, al culturilor de dans popular, al performanței de gen și al mișcărilor naționale.

A fost lector la Institutul de Teatru de Dans Bytom al Academiei de Teatru din Cracovia și cercetător asociat la Catedra de Studii Teatrale de la Universitatea din Bayreuth, precum și la Centrul pentru Dans Contemporan (CCD) de la Universitatea pentru Muzică și Dans din Köln.Este co-editoare a seriei de publicații Tanz&Archiv, al cărei ultim volum (Female Warriors, epodium, 2025) este dedicat reprezentărilor femeii războinice în artă. 

Miriam Althammer este, de asemenea, co-coordonatoare a rețelei CEEPUS Arts in Motion și a fost recent co-organizatoare a simpozionului Gesellschaft für Tanzforschung (gtf) „(In-)Visibilities – Modern Dance Re-Visited” (2024, Folkwang University of the Arts, Essen). Scrie, de asemenea, în calitate de autoare pentru ziare, teatre, reviste și bloguri, îndeplinește funcția de editor pentru revista online tanznetz.de și este activă în calitate de membru al juriului pentru inițiative de dans contemporan.

Ce forme de mișcare scapă definiției? Cum evită corpurile taxonomiile puterii?

Corpuri și mișcări neautorizate este un atelier care are în centrul atenției potențialul mișcării și al dansului de a deschide un spațiu eliberator pentru corpuri, imagini și idei care refuză să fie conținute. Interogând structurile care caută să definească, să reglementeze și să recunoască mișcarea: de la granițele geopolitice la urmărirea algoritmică, de la dispozitivele inteligente de tracking și măsurare la tradițiile coregrafice și normele sociale, vom chestiona relația corpului cu controlul și disciplina și vom favoriza imprevizibil și un limbaj de mișcare care destabilizează așteptările.

Mihai Mihalcea este absolvent al Liceului de Coregrafie și al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, secția Coregrafie, București. În anii ’90 a fost dansator la Komische Oper Berlin și colaborator al Companiei Christian Trouillas din Paris. A fost bursier în cadrul Programului „Six Week School”, în cadrul American Dance Festival.

Ca artist a contribuit la recunoașterea internațională a dansului contemporan românesc și, în același timp, a avut un rol esențial în demersurile care au dus la înființarea sau activitatea unor structuri și instituții care au devenit repere ale acestei arte: Grupul Marginalii (primul grup independent de dans contemporan înființat după ’89), Centrul Inter/Național de Dans Contemporan, Centrul Multi Art Dance, Festivalul IndepenDans, și a fost co-fondator al primei instituții publice dedicate dansului contemporan – Centrul Național al Dansului București (CNDB) al cărui director a fost în perioada 2006-2013. Totodată Mihai Mihalcea a inițiat crearea Asociației Culturale Solitude Project, care continuă să producă o serie din proiectele sale artistice și a inițiat și curatoriat spațiul de artă contemporană subRahova și, ulterior, a curatoriat Căminul Cultural, împreună cu Manuel Pelmuș și Brynjar Bandlien.Pentru proiectele dezvoltate în cadrul CNDB a fost nominalizat la premiul „Paris – Europe 2006″ de către Maison d’Europe et d’Orient din Paris. În 2013-1014 a fost bursier al Akademie der Künste Berlin, iar în 2014 a co-curatoriat cu echipa HAU festivalul „Good Guys Only Win in Movies”, la Hebbel am Ufer Berlin.

De-a lungul anilor a creat spectacole și lucrări coregrafice prezentate de instituții și festivaluri precum Tanzquartier Wien, Centre National de la Danse Pantin, Tanz im August Berlin, Paris Quartier d’Été, Springdance Utrecht, Rencontres Choreographiques de Seine-Saint-Denis, Fabrica de Pensule Cluj-Napoca, Black Box Theater Oslo, Silesian Dance Theatre, Bytom, Theatre – Alfred Ve Dvore/Motus, Prague, Antistatic Festival Sofia, Dance House Limassol și multe altele.
În ultimii ani a performat sub numele Farid Fairuz în lucrări de Alexandra Pirici prezentate la The State Russian Museum, Sankt Petersburg, Art Basel, New Museum NY, Theatre de la Ville, Paris, National Gallery Praga, NTU CCA, Singapore, Kunsthalle Wien și altele.
Activitatea sa pedagogică cuprinde cursuri şi ateliere susţinute la: Liceul de coregrafie Coregrafie „Floria Capsali”, Centrul Național al Dansului București, Facultea de Teatru din cadrul Universității „Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca, , Centre Chorégraphique National de Franche-Comte a Belfort, La Manufacture, Atelier du Rhin – Centre dramatique regional, Colmar, Opera Naţională din Chişinău, Centrul Inter/Naţional pentru Dans Contemporan, Bucureşti, Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică „Octavian Stroia”, Cluj Napoca, Academia de Teatru din Iaşi, Tanzquartier Wien, Theatre Internationale de la Cite Universitaire, Paris, Kunsthalle Bega, Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați.

Punctul de plecare pentru explorarea și practicarea dramaturgiei vizuale este convingerea că proiectarea luminii (precum și dramaturgia în general) nu este nici un aspect independent de creație, nici ceva aplicat artificial unei creații în ultimul moment. 

Lumina este întotdeauna alături de noi, chiar dacă o luăm în considerare sau nu. Chiar mai mult: lumina ne condiționează vederea. Și dacă „a vedea” (mai ales în limba engleză) descrie atât capacitatea de a percepe, cât și pe cea de a înțelege, atunci poate că reflecția asupra acesteia merită îmbrățișată / luată în considerare încă de la primele etape ale procesului de creație? Dar adevăratul prim pas pe drumul către (și nu numai către) dramaturgia vizuală este, de fapt, să învățăm să vedem mai departe, să ne extindem capacitatea de a privi și de a deveni conștienți de propria percepție, precum și să recunoaștem straturile vizuale din spectacolele noastre.

Joanna Leśnierowska este performeră, curatoare, coregrafă independentă și dramaturgă vizuală.

Practica ei se situează la granița dintre artele vizuale şi performance, explorând intersecția acestora. În creațiile sale, Joanna exersează posibilităţi de transmitere şi traducere a strategiilor și instrumentelor creative ale picturii contemporane și ale (post)fotografiei în coregrafie și performance.

Site: lesnierowska.com

O lucrare de artă tinde să fie o ficțiune, dar o ficțiune înrădăcinată în experiența personală și în dorința de a ne afirma individualitatea, identitatea. Cu toate acestea, afirmarea de sine nu satisface dorința de a aparține, de a forma un grup sau de a lua parte la ceva care transcende izolarea noastră.

Vom dezvolta un model de lucru care explorează această tensiune, între forțele individuale și colective, nu pentru a o rezolva, ci pentru a o face funcțională și productivă. O sursă nesfârșită de inspirație și energie, în care acțiunile individuale, chiar dacă sunt intuitive și nu sunt premeditate, sunt produsul unor procese colective, iar mișcările colective filtrează contribuția individuală. Participanții vor fi invitați să se implice în creativitatea lor personală, să învețe să o distingă de tehnicile pe care le-au dobândit ca studenți și să o clarifice în contextul muncii colective.

Rui Catalão este dramaturg și regizor. Realizează documentare scenice care sunt intens coregrafiate și în care intersectează cronici ale vieții cotidiene sau ale memoriei și identității generaționale. A scris mai multe piese de teatru și scenarii. Este autorul unor monografii despre opera lui Anne Teresa De Keersmaeker, Tiago Rodrigues, Ana Borralho și João Galante.

După o carieră de jurnalist, și-a început activitatea artistică alături de coregraful João Fiadeiro (1999-2003). A trăit și a lucrat în România, unde a făcut parte din viitoarea scenă locală de dans contemporan (2005-2009) și unde a început o lungă serie de spectacole solo autobiografice. În ultimul deceniu, s-a angajat într-o abordare diferită a materialului autoreferențial, lucând ca regizor cu o nouă generație de artiști născuți în Africa sau cu origini africane, abordând poveștile diasporei lor în piese coregrafice foarte formalizate.

Ca jurnalist, continuă să scrie pentru ediția portugheză a revistei GQ.

Cea mai recentă lucrare a sa este libretul pentru un spectacol de operă, compoziție a muzicianului din Republica Capul Verde, Dino d’Santiago (premieră: septembrie 2025).

Atelierul atelierul este structurat în două părți, una tehnică, ce se concentrează pe Klein Technique™, și una mai creativă, pe o metodă pe care o numesc Gagets.

Klein Technique™ este un proces prin care corpul este analizat și înțeles pentru a îmbunătăți și a dezvolta potențialul de mișcare. Este intelectuală prin faptul că utilizează realități anatomice. Este corporală prin faptul că ne străduim să obținem o cunoaștere internă, o înțelegere care este integrată în corp. Este o educație și o reeducare a mișcării, care poate sta la baza tuturor stilurilor de mișcare, improvizațiilor, atletismului și a sănătății generale a corpului în mișcarea de zi cu zi. Este o tehnică care onorează individul. Klein Technique™ lucrează la nivelul oaselor, pentru a alinia oasele cu ajutorul mușchilor de susținere posturală profundă: psoas, hamstrings, rotatorii externi și podeaua pelviană. Nu lucrăm pentru a exersa acești mușchi, ci mai degrabă pentru a-i trezi, pentru a deveni conștienți de rolul lor în susținerea și mișcarea corpului. Lucrăm pentru a face corpul să devină elastic, receptiv și deschis la alegeri și expresie. Deși Klein Technique™ a fost dezvoltată de un dansator pentru dansatori, este o tehnică care funcționează pentru toată lumea, de la dansatorul virtuoz la non-dansator. Atunci când oasele sunt aliniate, devenim conectați, devenim puternici și puternici. Corpul devine eficient și viu.

Gadget este o metodă de explorare  a corpului prin intermediul mișcării, o unealtă conceptuală folosită pentru a înțelege și genera noi perspective asupra procesului coregrafic. Gadget reprezintă un mod de a explora cum poate gândi corpul, dincolo de cuvinte, folosind mișcarea și improvizația ca mediu principal. Este o abordare în care corpul este văzut ca un instrument de reflecție, un loc de explorare, unde ideile prind formă prin mișcare.

Conceptul îmbină explorarea liberă cu structurile prestabilite, similar cu principiile compoziției în timp real. Această metodologie, ghidează spre un proces creativ, și creează un cadru pentru ca dansatorii să-și construiască propria gândire corporală.

Eduard Gabia (n. 1979) este performer, facilitator și contextualizator, activ în dansul contemporan, film și muzică. A colaborat cu coregrafi precum Mihai Mihalcea, Thomas Lehmen, Charles Linehan sau Michikazu Matsune și alții. A prezentat lucrări proprii — precum Fine tuning between me and the universe in a black box, 5 minutes of my life sau My presence proof of time — în cadrul unor festivaluri internaționale importante: Tanzquartier Wien, ImpulsTanz Viena, Tanz im August Berlin, DTW New York sau Kaaitheater Bruxelles.

Împreună cu Maria Baroncea, a inițiat „Miercurea lejeră”, un format de întâlniri performative în timp real, în care elaborarea și presetarea sunt suspendate în favoarea unui prezent activ și expus. 

Eduard a fost, de asemenea, invitat să participe la proiecte curatoriate de Boris Charmatz și a creat performance-uri pentru festivaluri ca Jardin d’Europe sau Festival d’Avignon, explorând constant granițele dintre prezență, realitate și ficțiune în dans.

Atelierul se va concentra pe explorarea ascultării profunde și a rezonanței trecute prin corp: a sinelui, a celuilalt, a grupului și a mediului. Acestea sunt fundamentele coregrafice ale spectacolului meu solo, The body symphonic.

Prin propuneri care trezesc peisajul energetic al corpului, vom aduce în discuție noțiunile de experiență fizică, porozitate și împărtășire pentru a crea puncte de întâlnire între virtuozitate și atenție somatică, reînnoind plăcerea și puterea infinită a dansului.

Vom lucra apoi cu instrumente compoziționale și sisteme fluide care integrează mișcarea, conștiința spațială și ritmică, care ne vor ajuta să ne concentrăm asupra relațiilor dintre precizie, organicitate și conștiința spațiului.

Ne vom mișca prin transformări continue ale identităților tactile și instinctive care sunt declanșate de strălucirea energetică în expansiune și trans-formare care ne „formează”: deschiderea dialogului între funcțiile interne și externe ale corporalității.



Vom acorda o atenție specială dialogului dintre sunet și mișcare, în care corpul coregrafic devine o extensie a gestului muzical.

Dansator, performance artist și muzician din Liban, Charlie Khalil Prince este interesat de intersecția dintre corpul poetic și corpul politic.

Lucrările sale coregrafice transdisciplinare au fost prezentate în festivaluri și teatre importante precum FTA – Festival TransAmériques, ImPulsTanz Viena, Dansmakers Amsterdam, Rencontres chorégraphiques internationales de Seine-Saint-Denis, Vancouver International Dance Festival și Beirut International Platform of Dance. 

În 2023, a fost artist în rezidență la Villa Empain din Bruxelles, în cadrul programului derulat de  Fundația Boghossian. În 2025, a fost selectat ca artist Aerowaves cu lucrarea sa solo the body symphonic.

Site: charlie-prince.info 

În acest atelier ne vom angaja în interacțiunea dinamică dintre limbaj și mișcare.

Folosind scrisul automat ca punct de plecare, participanții vor genera material de mișcare personal și îl vor transforma în structuri coregrafice comune. Aceste explorări personale vor evolua treptat într-o partitură coregrafică colectivă intimă. 

Beniamin Boar este un dansator, artist performativ și fotograf născut în România și stabilit în Bruxelles, Belgia. Educația sa de dans a început în București la Liceul de Coregrafie „Floria Capsali”, urmată de o bursă la Hamburg Ballet School-John Neumeier. 

În 2001 s-a alăturat companiei de dans Rosas a lui Anne Teresa De Keersmaeker, unde a dansat și contribuit în lucrările create între 2001-2005. A avut numeroase colaborări cu Charleroi Danses, Thierry De Mey, Johanne Saunier, Les Ballets C. de la B, Ultima Vez. Din 2013 lucrează împreună cu artiștii Alexandra Pirici și Manuel Pelmus în acțiuni continue în diferite muzee și spații.  A absolvit programul de fotografie la Brussels Rhok Academy și face parte din echipa de fotografi a Brussels KunstenFestivalDesArts.

Dacă te-ai gândit vreodată că viața ta poate deveni o ficțiune speculativă în mișcare, pe ringul de dans, ai găsit locul perfect. Dacă nu, tot aici vei găsi un spațiu de încercare fără reușită garantată, dar cu un colectiv susținător, chiar și pentru eșec.

What is a Cyborg and how will we embody it?

Atelierul pe care îl propun nu e despre reguli, ci despre imaginație. Gândește-l ca pe un laborator DIY cu tematică SF, un loc de joacă distopic (sau utopic, depinde cum privești), unde vom descoperi, construi și deconstrui personaje cyborg pornind de la autobiografie, input teoretic (hello, Donna Haraway!) și cercetare în corp – o călătorie de la haotic la comic. 

Vom explora munca domestică (hello, Silvia Federici!), munca în alte contexte și identitatea – a ta, a mea, a noastră – prin mișcare, colaj și un mic protest dansant. Gesturile tale pot deveni anecdote glitch-uite, exagerate, transformate și amplificate. Vom lucra cu texte, fotografii de familie, imagini, materiale video, jucării – orice ajută la contextualizarea mitologiei tale cyborg. S-ar putea să cântăm, dar sigur dansăm. Vom citi, posibil vom scrie, vom lucra cu instrumente de colaj și research. Creativitatea nu se predă, dar se poate împărtăși. Așa că îți voi propune diverse teme de lucru, care să te provoace, dar și să te distreze. Vom râde, vom dansa, ne vom uita unii la alții și poate ne vom recunoaște în noi versiuni, mai ciudate sau cu mai mult contur. 

As I like to say: I don’t teach you Why. But we teach each other How to.
Let’s find our funny, fierce, fragile cyborgs and let them dance.

Mulțumiri speciale: Simona Deaconescu, Valentina de Piante, Andreea Novac, Kim Ramiandrisoa, Georgia Măciuceanu, Diana Dragu, Sigal Zouk, Laura Aris, Rebecca Journo și mulți alți artiști care mi-au hrănit curiozitatea și interesul pentru ceea ce fac acum.

Laura Murariu  s-a născut în 2000 la Iași (RO) și este performer și coregrafă emergentă, activă în scena dansului contemporan din Belgia și România.

A urmat Academia de Dans și Performance CNDB în 2019–2020, iar între 2020 și 2022 a performat în diverse producții ale Centrului Național al Dansului din București și în afara țării, în turneu cu spectacolul Coreomaniacii de Simona Deaconescu. În 2023 a absolvit secția de Coregrafie a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică (UNATC), iar în 2025 programul de training și creație de la P.A.R.T.S., Bruxelles.

Cu spectacolul de licență de la București, Laura a pătruns într-un univers distopic, explorând teme precum stereotipurile de gen feminin, science-fiction-ul și metamorfoza, atât în corp, cât și în spațiu. Ulterior, la P.A.R.T.S., și-a extins demersul artistică prin film și storytelling, creând mockumentarul solo Do I look like Laura?. Lucrările ei investighează granițele și relațiile dintre viața privată și parcursul profesional, de multe ori într-o manieră ironică. 

Metoda Corpului[Imagine], regândită și actualizată constant de coregrafa română Simona Deaconescu, este un cadru modular care transpune cercetarea coregrafică în procesul de creație. Inspirată de conceptul formulat de neurologul și psihanalistul austriac Paul Schilder, potrivit căruia corpul este un construct senzorial și intersubiectiv, seria de cursuri integrează perspective transumaniste și feministe, precum viziunea cyborgului propusă de Donna Haraway sau conceptul corpurilor de apă formulat de Astrida Neimanis.

Dialogând cu gândirea lui Gilles Deleuze și Félix Guattari, în special cu ideea corpului fără organe—un corp eliberat de ierarhii funcționale, deschis devenirii, afectelor și diferenței—Simona propune explorarea unei corporalități descentralizate, aflată într-un schimb continuu cu propriile straturi somatice și cu mediile pe care le traversează. Lucrul cu textul și cuvântul ocupă un rol important în cadrul sesiunilor de curs—nu ca simplu purtător de sens, ci ca material corporal și sonor. Se investighează modul în care cuvântul este rostit, cum vibrează prin corp și se proiectează în spațiu. Vocea devine instrument coregrafic, iar relația dintre sunet, mișcare și prezență deschide un spațiu în care sensul poate fi dislocat de constructele sociale care îl fixează, lăsând loc pentru alte înțelesuri, filtrate prin corp. 

Fiecare sesiune activează o altă logică a percepției și mișcării, lucrând cu noțiuni precum virtualitate și actualizare corporală, desfășurarea lentă a corpurilor în spațiu, energie reziduală, incertitudine temporală și permeabilitate între interior și exterior. Atelierul combină momente teoretice, cercetare practică și compoziție coregrafică, articulând reflecția individuală cu explorarea colectivă. Participantele și participanții sunt încurajați să-și construiască propriile instrumente de lucru și să dezvolte schițe coregrafice în care gestul devine o stare relațională, un mod de a gândi prin mișcare. Modulul se încheie cu o serie de miniaturi coregrafice, realizate individual sau în grup, care sintetizează direcțiile de cercetare parcurse împreună.

Simona Deaconescu (n. 1987) este coregrafă și regizoare de filme experimentale, lucrând transdisciplinar, la granița dintre performance, instalație și cinematografie. Prin arta ei, Simona explorează criza percepției în societatea contemporană și posibile scenarii din viitor ale corpului. Simona folosește viteza, durata și incertitudinea temporală pentru a crea compoziții corporale tensionate, ca o reacție critică la lumea în care trăim. În lucrările sale recente, ea se concentrează pe sinergia fragilă a dorințelor umane, în raport cu natura, istoria și tehnologia.

A studiat coregrafia la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din București și regia de film la Universitatea Media. Creațiile sale au fost coproduse de rețele de cercetare și inovație precum Moving Digits, MODINA, biofriction și Forecast, fiind desemnată de două ori Artistă Aerowaves (2018, 2022) și Artistă Moving Balkans (2025). A primit Premiul CNDB pentru contribuția adusă dansului contemporan din România în 2015 și a fost artistă asociată a instituției în 2022. În 2014, a fondat Tangaj Collective, un ONG prin care colaborează cu cercetători și artiști din diverse colțuri ale lumii. Creațiile sale, adesea colective, includ spectacole, instalații, filme și lucrări video, prezentate în Europa Centrală și de Est, SUA, Canada, Mexic și Madagascar.

Simona Deaconescu vede pedagogia ca o extensie firească a practicii sale artistice. A dezvoltat unul dintre cele mai populare programe de dans contemporan pentru neprofesioniști din București, prin care au trecut, de-a lungul anilor, peste 4000 de participanți. Programul oferă un spațiu de descoperire a corpului prin mișcare, indiferent de vârstă sau experiență anterioară. În paralel, Simona organizează ateliere dedicate dansatorilor și coregrafilor, concentrându-se pe compoziție coregrafică și explorare interdisciplinară, inclusiv în zona filmului de dans. De-a lungul timpului, a susținut ateliere și prelegeri în contexte internaționale, colaborând cu instituții și festivaluri din Europa și America de Nord.

Mai multe despre coregrafă aici: https://www.tangajdance.com/

În cadrul acestui workshop, participanții vor explora prin exerciții tehnice și improvizație instrumentele motrice pentru dezvoltarea unui corp tridimensional și versatil. Vom lucra cu variații de viteză, stratificări dinamice și tranziții fluide între diferite atmosfere corporale. Accentul va fi pus pe capacitatea corpului de a trece organic dintr-o stare în alta, menținând un flux continuu al mișcării, precum și pe gestionarea intenționată a energiei—acumulare și eliberare. 

Workshop-ul propune explorarea unui corp ce se dezvoltă într-un timp dilatat, navigând prin secvențe de intensitate fizică, relaxare și focus mental susținut. Vom explora corpul ca pe o rețea complexă, capabilă să acționeze și să proceseze informații simultan, pe mai multe niveluri. Printr-o serie de task-uri succesive, vom construi scoruri de mișcare ce vor facilita descoperirea potențialului fizic și expresiv al participanților.

imona Dabija este coregrafă și performeră, ale cărei practici se concentrează pe crearea unor corpuri hibride, în care mișcările mecanice și organice coexistă. Simona este interesată să provoace percepțiile asupra formei umane, alterând mișcarea printr-o combinație de forme angulare, tranziții fluide și variații de viteză.

Ca performeră, practica Simonei este îmbogățită de colaborările sale cu artiști și discipline diverse. Este colaboratoare recurentă a colectivului Tangaj, contribuind la șase producții de dans, două instalații performative și un scurtmetraj de dans.

Este co-fondatoare a Asociației Delazero, un ONG care reunește tineri artiști din artele spectacolului. A absolvit licența și masteratul în Artele Spectacolului – secția Coregrafie la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din București. În 2024, a avut premiera primului său solo, BPM – Beats per Millennium, în cadrul Festivalului Iridescent. În același an, a co-creat instalația performativă Spații Originale / Gesturi Legalizate, împreună cu Ioana Marchidan, la /SAC Malmaison, abordând teme precum succesiunea, moștenirea personală și corpul ca arhivă. 

Contribuțiile sale la scena dansului contemporan românesc au fost recunoscute în 2020 prin Premiul Centrului Național al Dansului.

În cadrul întâlnirilor îmi propun să revizităm printr-o selecție de materiale fotografice și videografice de arhivă fragmente din istoria dansului modern din România, începând cu perioada primelor studiouri de dans modern și continuând cu recuperarea unor biografii artistice ale dansatorilor, coregrafilor și companiilor de dans modern care au activat în România în secolul XX.

Proiectele de cercetare despre istoria dansului modern din România, inițiate de Centrul Național de Dans București în ultimii 20 de ani, au implicat diferite forme de reenactment, pe care le vom analiza sub aspectele lor teoretice și performative. 

 Luând ca model organizarea arhivistică și practicile de valorificare a documentelor din Arhiva CNDB, prin acest curs îmi propun o viziune alternativă de citire și conștientizare a potențialității arhivelor dansului, atât pentru reactivarea unor istorii culturale uitate, cum este, in particular, cea a dansului românesc, cât și pentru constituirea unor arhive personale, prin oferirea unui kit de metode și practici artistice de arhivare a lucrărilor de dans și performance. 

𝐂𝐨𝐫𝐢𝐧𝐚 𝐂𝐢𝐦𝐩𝐨𝐢𝐞𝐫𝐮 are studii în antropologie culturală și în prezent este cercetătoare și coordonatoare a Mediatecii și Arhivei din cadrul Centrului Național al Dansului București.

În ultimii ani și-a dedicat timpul recuperării documentelor despre dans și performance, cercetând în arhive atât private, cât și instituționale, cu scopul reactivării istoriei dansului  și a performance-ului prin practici de arhivare a acestora care reconfigurează potențialul lor pentru proiecte contemporane: reenactment-uri performative (Reenacting Lizica Codreanu, Tribute to Iris Barbura, Corpuri și povești invizibile), expoziții de dans și performance (Arhivele dansului: Deschis pentru (re)inventar(e)!, Time dance connection, Bucharest in action. 1925- 2015), proiecte editoriale (printre care coord. Corpuri radicale în spectacole contemporane de Mihaela Michailov; coord traducere carte Epuizarea dansului. Performance și politica mișcării de  André Lepecki) și de lecturi performative (Books on the Dancefloor, Oracolul cercetării performative).

Cea mai recentă cercetare a fost dedicată coregrafei Miriam Răducanu, căreia CNDB i-a dedicat un amplu proiect de reactivare a activității coregrafice. Proiectul a inclus organizarea unei expoziții la Rezidența9 (Miriam Răducanu – o expoziție-arhivă cu senZ, 2024), realizarea unui film (Miriam Răducanu – Rigoare și senZ, regia Alexandra Gulea, 2024) și a unui catalog, care prezintă parcursul artistic al coregrafei pe o perioadă de jumătate de secol și  aduce pentru prima dată împreună documente fotografice și videografice, care au fost recuperate atât din arhive publice din România, cât și din arhive private ale celor care au colaborat cu Miriam Răducanu din anii ’60 până astăzi, precum Gigi Căciuleanu, Raluca Ianegic, Liana Tugearu sau Ioan Tugearu, precum și din arhiva personală a coregrafei.

O practică recurentă în procesul meu de compoziție este cartografierea. Pe lângă rolul său practic de structurare și documentare a procesului meu creativ sau metodologic, hărțile (sub formă de diagrame, cronologii, partituri, forme de notare a exercițiilor performative, desene, scenografie interactivă) au capacitatea de a da formă și vizibilitate relațiilor, de a crea o reprezentare a gândirii mele și de a facilita conexiunea cu un plan mai amplu.

Mădălina Dan este coregrafă și performer, activă pe scene internaționale, dar și profund implicată în contextul coregrafic local, în care investește cu generozitate timp, energie și cunoștințe. Creează conținut și metodologii pe care le împărtășește în contexte ce devin spații de comunicare, fiind un explorator și un conector între oameni, colective și idei.

Este absolventă a Liceului de Coregrafie „Floria Capsali” din București și a Universității Naționale de Teatru și Cinematografie din București, secția Coregrafie. De asemenea, a finalizat un masterat în scriere dramatică la UNATC. Între 1998 și 2003, a fost membră a companiei de dans „Oleg Danovski” din Constanța. Între 2014-2016, a studiat în Berlin la HZ (Hochschulübergreifende Zentrum Tanz Berlin), în cadrul programului de master SoDA (Solo/Dance/Authorship).

În 2015, a primit Premiul CNDB, iar în 2016, a fost Artist Asociat al Centrului Național al Dansului București. Este implicată în programul de mentorat din cadrul Academiei de Dans și Performance, un program intensiv de educație și formare în dans contemporan, desfășurat la Centrul Național al Dansului București.

Lucrările sale au fost prezentate în numeroase festivaluri și spații internaționale, printre care: Springdance Festival – Utrecht, Balkan Dance Platform – Novi Sad, eXplore Dance Festival – București, Temps d’Images – Cluj, SouthBank Center & Chisenhale Dance Space – Londra, Fabrik Potsdam, Hebbel am Ufer – Berlin, TanzFabrik – Berlin, Tanzquartier Wien, Dance Theater Workshop – New York, Firkin Crane – Cork, Alta Theater – Praga, Art Stations Foundation – Poznań, Sophien Saale – Berlin, FFT Düsseldorf, Impulse Festival – Mülheim, Lyon Dance Biennale, Schauspiel Leipzig, Hellerau – Dresden, Bozar – Bruxelles, Serralves Museum of Contemporary Art – Porto, etc.

Practica creativă a lui Funmi Adewole Elliott explorează ideea de performance ca spațiu de investigare, bazându-se pe experiența sa în dansul-dramă african și teatrul fizic, genuri care îmbină dansul și mișcarea cu narațiunea. 

În acest atelier vom analiza mișcarea, creativitatea, interacțiunea și storytelling-ul verbal și non-verbal, începând cu explorarea principiilor de bază ale mișcării întâlnite în multe stiluri de dans african: un centru de greutate scăzut, implicarea dinamică a coloanei vertebrale, generarea de vibrații, rotații și ondulații în întregul corp și explorarea experiențelor noastre cotidiene de dans social și de povestire.

Funmi Adewole Elliott este performer, dramaturgă și cercetătoare. Și-a început cariera ca practician media în Nigeria înainte de a se muta în Anglia în 1994, unde a făcut tranziția către lumea spectacolului. Pe parcursul unui deceniu, a participat la turnee cu companii specializate în teatru – dans african, teatru fizic și teatru vizual.

A colaborat cu Ritual Arts, Horse and Bamboo Mask and Puppetry Company, Artistes-in-Exile, Adzido Pan-African Dance Ensemble, Mushango African Dance and Music Company și The Cholmondeleys, o companie de dans contemporan.

A predat timp de opt ani în cadrul programului de dans de la Universitatea De Montfort, Anglia. Interesele sale de cercetare includ dansul ca profesie și coregrafii de culoare din Marea Britanie. Ca dramaturg, lucrează în principal cu artiști ale căror practici sunt interdisciplinare sau interculturale. Funmi creează un teatru bazat pe mișcare și își prezintă în prezent lucrarea solo, The Blind Side (2022). Ea este, de asemenea, fondatoarea FAE Studios.

Site: funmiadewoleelliott.com

Artele spectacolului, și dansul în special, ca și viața însăși, sunt efemere. Apariția și dispariția continuă a mișcărilor, gesturilor, respirațiilor, privirilor… contribuie la calitatea „imaterială” sau „dematerializată” a acestei forme de artă, altfel profund înrădăcinată în senzorial și în prezența fizică. Experiența unui spectacol este întotdeauna unică și nu poate fi repetată. Este acolo, apoi dispare, iar cei care au fost martori pot povesti în cele din urmă despre el. Această calitate specifică îi condiționează fragilitatea și îi conferă o mare forță.

Cu un interes deosebit pentru procesele în care un gând, un gest, un corp apare și dispare (în contextul unui spectacol de arte performative, în special) și pentru modul în care această experiență acționează asupra memoriei colective și personale, vom explora relația dintre corp și imaginație/imaginar. Vom observa procesele prin care anumite „stări” ale corpului și minții influențează imaginația și creează narațiuni și povești. Vom observa, de asemenea, rolul spectatorului în aceste procese.

În timpul atelierului, care va fi organizat ca un laborator, prin practici fizice și o utilizare specifică a limbajului și a textului, vom încerca să accesăm, să atingem și să definim diferite „forme ale invizibilului” sau ceea ce este „necunoscut” sau „nereprezentat”, dar care poate să fie împărtășit. 

Prin experimentarea mișcării, în anumite condiții fizice și senzoriale sau prin utilizarea anumitor practici somatice, vom explora corpul ca peisaj, ecosistem, un loc care este atât fizic, cât și imaginar, unde vizibilul și invizibilul se întâlnesc.

Prin munca sa coregrafică și teatrală, precum și prin spectacole, instalații, texte și videoclipuri, Ivana Müller explorează poetica limbajului, regândește noțiunea de corp, mișcare, voce și formele lor de reprezentare, revizitează locul imaginației și al imaginarului și pune sub semnul întrebării ideea de „participare”.

În lucrările sale experimentale, radicale și inovatoare din punct de vedere formal, ea explorează adesea ideea de coregrafie socială, aduce pe scenă comunități sau grupuri care reflectă asupra relației cu împrejurimile și mediile în care trăiesc. Noțiunea de colectiv și colaborare este la fel de importantă în modul în care Ivana Müller vede practica artistică în sine, lucrând adesea în colaborare cu artiști, teoreticieni, scriitori, grădinari…aplicând principiile dialogului, conversației și alte forme de scriere colectivă în crearea lucrărilor.

Relația cu vocea și limbajul a fost un alt interes fundamental pentru ea. Luând aspectele formale ale limbajului, sintaxa și regulile sale ca principii coregrafice, ea a dezvoltat diverse lucrări care pun sub semnul întrebării noțiunea de convenție și diferitele modalități de a o corporaliza. Deși creează într-o varietate de medii, teatrul este cadrul principal în care își dezvoltă și își prezintă lucrările. În ultimii 20 de ani a creat un număr mare de spectacole care au fost produse și prezentate în festivaluri și teatre din Europa, Statele Unite, Brazilia și Asia. Lucrările sale sunt, de asemenea, prezentate în contextul artelor vizuale precum Bienala de la Veneția 2015 (expoziție oficială, Pavilionul Central), Garage Museum Of Contemporary Art Moscova, Hayward Gallery/Southbank Center Londra, Kunsthalle Düsseldorf, Muzeul Național din Singapore, Zachęta – Galeria Națională, Varșovia, Centro Cultural Kirchner Buenos Aires, Lafayette Anticipations Paris etc.

Ivana Müller organizează întâlniri artistice și discursive, precum și practici colaborative. De asemenea, ea predă frecvent la: Institutul Piet Zwart din Rotterdam, Institutul de Studii Teatrale Aplicate din Giessen, Universitatea Paris 8, Universitatea de Arte din Zürich, SODA- HZT – Universitatea de Arte din Berlin, P.A.R.T.S. Bruxelles, exerce/ICI-CCN din Montpellier, DAS Theater -Amsterdam etc.

Ivana Müller s-a născut în Zagreb și a crescut în Croația și Amsterdam. Locuiește la Paris și lucrează la nivel internațional.

Site:  ivanamuller.com 

Vom pune accentul pe aducerea canalelor noastre de percepție la o stare de iminență și pe permiterea sistemului nostru motor să devină reactiv la maximum.

Acest lucru se întâmplă prin aplicarea cercetării anatomice explorative, precum și prin deschiderea structurilor de improvizație și negocierea între informațiile din interiorul și din jurul corpului.

Ne propunem să dezvoltăm un corp mobil și flexibil care are posibilitatea de a se desfășura în mai multe moduri. În același timp, vom rămâne atenți la percepția noastră și la potențialul performativ al corpului în fiecare moment.

Printr-o serie de improvizații ghidate, ne antrenăm capacitatea de a uni mentalul, fizicul și emoționalul; a fi și a face; coregrafia și prezența.

Sigal Zouk este dansatoare/artistă care trăiește și lucrează în Berlin din 1997. 

A studiat la Școala de Dans Emek Izrael și s-a alăturat ansamblului Bat-Sheva între 1994-1996. După ce s-a mutat la Berlin și a lucrat cu artiști precum Luc Dunberry și Juan Cruz Dias de Esanola, a devenit membră a companiei Sasha Waltz and Guests între 1999-2004. În 2005 a început colaborarea cu Sasha Waltz/Damaged Goods, mai întâi ca dansatoare și apoi în calitate de consilier coregrafic pentru lucrările lui Stuart și Gehmacher, precum și pentru lucrările lui Stuart care au urmat. În 2007 și-a început colaborarea de lungă durată cu Laurent Chetouane, de-a lungul căreia a creat 10 lucrări de teatru și dans pentru scenă. A colaborat cu alți artiști precum Boris Charmatz (Musée de la Danse), AWST & Walter, Zeirkratzer, Simone Aughterlony, Ian Kaler ș.a. 

De-a lungul ultimilor ani a început să-și dezvolte practica de predare, prin intermediul căreia ghidează dansatorii profesioniști să dezvolte o prezență corporală care are potențialul de a-i conduce în și prin orice context artistic. Predă în numeroase departamente și instituții de dans europene incluzând Tanzfabrik Berlin, HZT, Hochschule für Music und Tanz Köln, DDSKS Copenhagen și Ponderosa. 

Acompaniază artiști și coregrafi precum Jared Gradinger/Angela Schubot, Meg Stuart și Sheena McGrandles în călătoria lor artistică, ajutându-i să lucreze cu propriile limitări și cu propriul potențial. A fost desemnată cel mai bun performer la Dortmund Festival 2010, precum și dansatorul anului de către Tanz Magazine în 2011.

În cadrul acestui atelier ne antrenăm pentru a fi în rezonanță cu ceea ce facem, cu ceea ce suntem, cu ceea ce ne mișcăm și simțim în contextul a ceea ce este în jurul nostru.

Totul se întâmplă în relație cu contextul prezent și este influențat și influențabil de el.

Această practică necesită o reglare a conștientizării chiar și atunci când ne îndepărtăm de la această rezonanță, fără sens, fără să afectăm sau să fim afectați – care se întâmplă foarte repede și adesea, atunci când rămânem la tiparele noastre și nu acordăm atenție.

Odată ce suntem în rezonanță, devenim co-creatori ai spațiului și momentului pe care îl împărtășim și simțim o responsabilitate care face ca dansul nostru să conteze, în fiecare moment.

Practicarea dansului în acest mod îl transformă într-un răspuns puternic la provocările timpurilor noastre și într-o resursă pentru schimbare, reziliență și împuternicire – pentru noi înșine, pentru comunitate și pentru viața non-umană în care și cu care coexistăm.

Jan Burkhardt este dansator/coregraf, Laban-Bartenieff Movement Analyst, muzician, fizioterapeut și profesor.

În munca sa artistică și pedagogică se concentrează pe explorarea fluxurilor conștiinței prin corp, precum și a regulilor și expresiilor acesteia în spațiu și timp. Pe lângă colaborări internaționale în mediul artistic independent, Jan este în mod invitat constant în  programe de dans la universități europene și este profesor de dans contemporan în context artistic la HfMT Koln. 

În centrul practicii mele coregrafice se află o fascinație pentru dinamica post-cinematică și pentru producția și manipularea digitală a imaginilor. Această fascinație a modelat Visible Thinking Body (VTB), practica de mișcare pe care am dezvoltat-o începând din 2013 prin procesele de creație ale spectacolelor mele de dans.

VTB este un cadru dinamic care evoluează cu fiecare proiect, generând noi instrumente pentru a aborda întrebări conceptuale specifice. Aceste instrumente sunt metode de navigare și gândire prin corpul în mișcare, creând în cele din urmă dansuri care sunt interpretate. În centrul acestei practici se află explorarea modului în care gândirea – de la memorie, luarea deciziilor și activare cognitivă la impuls, intuiție și imaginație – se transformă în acțiune și modul în care această transformare generează dansul.

VTB este structurat astfel:

• Căutare și găsire: această abordare tratează corpul ca pe o arhivă de artefacte ale mișcării, excavând și recontextualizând amintirile fizice stocate.
• Navigare și sosire: este o practică mai imaginativă, care utilizează mai multe sisteme de navigație pentru a stimula explorarea și crearea lumii prin dans, creând noi alinieri ale manifestărilor cinetice.

Sergiu Matis este un coregraf român care trăiește și lucrează în Berlin din 2008. Lucrările sale au fost prezentate în toată Europa, iar el a condus ateliere și activități educative la diverse instituții din întreaga lume. 

Practica sa de dans poate fi considerată o căutare neobosită prin arhive corporale și digitalizate, pentru a plasa o lentilă critică asupra a ceea ce a fost arhivat, pentru a salva ceea ce se presupunea că s-a pierdut și pentru a reinventa ceea ce nu a fost documentat. Acumularea istoriei servește ca o hartă veche, care devine un punct de plecare către revelarea unei noi imagini a dansului. Performance-urile sale provoacă experiențe intense care fracturează ideile acceptate și îmbrățișează complexitățile vremurilor noastre.

Site: sergiumatis.com

Atelierul invită participanții să se angajeze într-o explorare interdisciplinară a acțiunii naturale, a iluziei și a întrupării. În centrul său se află interacțiunea dintre cercetarea filosofică și experimentarea somatică, întrebând cum mișcarea poate deveni un recipient pentru gândirea critică – și cum ideile pot fi redate fizic, teatral și performativ.

Vom citi și interpreta texte filosofice cheie care examinează percepția, natura, puterea și corpul, punându-le în practică prin partituri de mișcare și improvizații performative.

Inspirându-se din istoria documentarelor despre natură, din ritualurile înscenate ale primelor spectacole de magie și din diagnosticele performative ale isteriei în secolul al XIX-lea, participanții vor reimagina aceste formate istorice ca dispozitive coregrafice. Aceste surse, atât tulburătoare, cât și bogate în teatralitate, oferă perspective prin care să se examineze politica reprezentării, spectacolul corpului și relația încâlcită dintre adevăr, ficțiune și spectacol.

Structurat ca un seminar întrupat, atelierul va alterna între sesiuni de lectură, discuții în grup și experimente fizice. Participanții vor lucra individual și în colaborare, transpunând ideile în acțiune și acțiunile în forme de creare de sens. În loc să se urmărească realizarea unor piese finite, accentul va fi pus pe procesele de transformare, interpretare și critică.

Ne vom întreba: Cum „citește” un interpret o imagine, un gest, o metaforă? Ce înseamnă să faci iluzii sau să imiți un comportament natural? Cum pot fi reactivate critic formele istorice învechite sau problematice prin dans și performance astăzi?

Metodologia atelierului pune accentul pe cercetarea întrupată, performanța speculativă și cercetarea colectivă. Participanții sunt încurajați să își aducă propriile întrebări și domenii de interes în timp ce construim colectiv un limbaj comun între gândire și acțiune.

Considerații practice:
– aduceți un caiet și un stilou de preferință
– purtați haine confortabile și pantofi sport
– în funcție de vreme, am putea face plimbări și afară
– puneți la presat/uscat o plantă care vă place cu ceva timp înainte

Practica Larisei Crunțeanu ca performeră, artistă video și colecționară de sunet se întinde între realitate și ficțiune, angajându-se într-o conversație deschisă cu privitorul. 

A studiat Jurnalism (BA) și Fotografie și Imagine Dinamică (MA), iar în 2021 și-a susținut cu succes teza de doctorat la Universitatea Națională de Arte din București. Lucrările Larisei Crunțeanu creează contexte în care faptele și amintirile sunt reactivate, favorizând implicarea colectivă și apariția de noi practici. Multe dintre proiectele ei reflectă noțiunea de colaborare și ideile din spatele obiectelor și narațiunilor.

Lucrările ei au fost expuse în instituții și bienale importante, printre care Muzeul Național de Artă Contemporană din București, Kunsthalle Osnabrück, Bienala Matter of Art din Praga, Bienala Art Encounters din Timișoara, Bienala din Varșovia, SAVVY Contemporary din Berlin, Galeria Națională de Artă Zacheta din Varșovia și Museu de Arte Brasileira (MAB FAAP) din São Paulo.

În 2023, Larisa Crunțeanu a publicat prima sa carte, Protocoale ale Singularității, la Editura Dispozitiv Books.
website: larisacrunteanu.com

În iunie 2022, conferința Choreographic Devices de la ICA-Institute of Contemporary Arts din Londra a deschis o discuție despre cum coregrafia nu mai este doar arta de a „face” dansuri. Termenul este acum folosit pentru a „investiga și anima dimensiunile spațiale, corporale, afective și informaționale care se intersectează între ele și care se întrepătrund cu lumea”.

Cum se situează, așadar, o practică coregrafică astăzi? Este necesară o abordare holistică care să recunoască multiplele istorii, practici și agentivități. Scopul cursului este de a oferi o introducere în textele și practicile critice care se intersectează cu dansul, mișcarea, teatrul, performance-ul și artele vizuale și care includ o gândire decolonială, post-materialistă și post-antropocentristă.

Atelierul este structurat ca un forum, textele vor fi discutate și transpuse în mișcări, sesiunile vor căuta să încurajeze un dialog aprofundat și o investigare a muncii individuale și colective în contextul contemporan al practicilor și studiilor de performance, concentrându-se asupra esteticii și politicii „acțiunii” în contextul eco-socio-politic actual.

Irina Botea Bucan adoptă o metodologie simbiotică de artistă-profesoară-cercetătoare care chestionează în mod consistent ideile  socio-politice dominante și plasează în centru atât umanul cât și non umanul ca mijloace de creare a sensurilor. 

Alegând să acționeze în contexte diverse, precum: instituții academice, galerii alternative, muzee, bienale de artă, festivaluri de film, centre comunitare si case de cultură, Irina Botea Bucan se concentrează în prezent pe descentralizarea discursurilor culturale și pe posibilitatea de a susține o diferențiere creativă care există în afara unui sistem dominant de valori și critici hegemonice. Performance-ul, reconstituirea, audițiile simulate, elemente ale cinema-ului direct și cinéma vérité sunt combinate în abordarea sa artistică. Lucrările sunt dezvoltate printr-un proces de colaborare si co-creere cu participanții la acest proces, în timp ce rolul regizorului trece fluid dintr-un mod observațional într-unul reflectiv, participativ și performativ. 

În prezent urmează studiile doctorale la Universitatea Goldsmiths din Londra, unde dezvoltă o nouă ontologie a imaginii care evită reprezentationismul, numită imaginea agentială. Din 2006 predă la The School of The Art Institute of Chicago în programul transdisciplinar MFA Low Residency. 

A expus solo și în grup la: Bienala de la Veneția – edițiile 55 și 51 / Festivalul Internațional de Film Rotterdam/ Muzeul New Museum, New York/ Muzeul de Artă Contemporană din Castilia și Leon / Centrul Pompidou, Paris / Galeria Națională Jeu de Paume, Paris / Kunsthalle Winterthur / Muzeul Național Reina Sofia, Madrid / Bienala Gwangju 2010 / U-Turn Quadriennial, Copenhaga / Praga Bienale / Kunstforum, Viena / Galeria Foksal, Varșovia / Centrul de artă și mass-media din Argos, Bruxelles / MNAC (Muzeul Național de Artă Contemporană), București / Muzeul de Artă Contemporană, Szczecin, Polonia / Centrul de Artă Contemporană, Castelul Ujazdowki, Varșovia. 

Festivaluri: Festivalul Artefact, Leuven / Festivalul de Film de la Rotterdam / Impakt Panorama, Utrecht / Festivalul Polis Adriatic Europe.

Premii: Premiul pentru Artiste Exceptionale &quot, Visual Artist Prize 3Arts&quot / Premiul Silver pentru Filmul Impakt, Rezidența Internațională la Recollets, Cite des Arts, Paris / Premiul Constantin Brancuși etc.

Timp de o săptămână patru pedagogi – Gisela Müller, Rok Vevar, Gregor Kamnikar și Dejan Srhoj – vor ghida explorarea a diferite aspecte procedurale ale realizării dansului (compoziție, construcție, performanță și expresie),cu focus pe diverse abordări înrădăcinate în dansul postmodern din anii 1960. Atelierul pune accentul pe utilizarea egalitară a diferitelor instrumente coregrafice. Sesiunile vor include părți practice, teoretice și istorice, alături de  prelegeri, teme, discuții și lucrări practice. De asemenea, vor fi furnizate materiale audiovizuale pentru vizionare și discuții.

CoTeaching-ul este un format educațional în care pedagogii conduc împreună același curs sau atelier de dans. Numele formatului în sine sugerează o coabitare de idei, metode de predare și perspective asupra dansului contemporan. Atelierul deschide procesul educațional prin promovarea unui mediu sigur de predare și învățare în care transferul de cunoștințe – precum și practica dansului și cea teoretică – are loc într-un mod primitor și incluziv. Atât pedagogii, cât și teoreticienii dansului co-predau pentru a sprijini această integrare. Pentru asta este necesar ca participanții să rămână deschiși la noi propuneri, la posibilitatea de a greși și la schimbul de cunoștințe.

Formatul a fost dezvoltat de membrii rețelei Noman Dance Academy începând din 2012, fiind implementat în Slovenia, Germania, Croația, Țările de Jos, Serbia, Macedonia de Nord, Bulgaria și Italia.

Mai multe despre CoTeaching: researchcatalogue.net 

Gisela Müller a studiat dansul contemporan la Paris, Amsterdam (SNDO) și New York. A fost membră a mai multor companii de dans și a fondat The Move Company în 1992. Din 2004, a fost directoare artistică și pedagog a Tanzfabrik Berlin Schule și a fost membră a consiliului de administrație din 2004 până în 2024. Din 2006 până în 2010, a fost profesor invitat responsabil pentru dezvoltarea și gestionarea programului de licență la HZT/Berlin. Din 2012, a fost o membră activă a rețelei est-europene Nomad Dance Academy. Din 2017, colaborează cu muzicienii Gebrüder Teichmann, cu care a fost Artist in Residence în 2021/2022 în cadrul proiectului UE Life Long Burning.

—

Rok Vevar (1973) este un istoric al dansului, arhivar, curator și publicist, care locuiește în Ljubljana – Slovenia, unde a fondat The Slovenian Temporary Dance Archives în 2012. Este membru Nomad Dance Academy – o rețea de dans contemporan din Balcani și membru Nomad Academia de Dans din  Slovenia. De asemenea, este co-curator al CoFestival, un festival internațional de dans contemporan, activist și avocat al comunității de dans din Ljubljana. Este editorul cărții Day, Night + Man = Rhythm: An Anthology of Contemporary Slovene Journalism 1918–1960 (2018), pentru care a selectat materiale și a redactat diverse texte și este autorul cărții Ksenija, Xenia: The London Dance Years of Ksenija Hribar 1960–1978 (2020). În 2019, a primit Premiul Ksenija Hribar, iar în 2020 a obținut Premiul Vladimir Kralj  pentru realizările sale în critica de teatru și studii de teatru (2018–2019).

—

DISCOllective explorează în mod artistic și ludic ce altceva pot fi dansul, coregrafia, improvizația și practica prin intermediul rolurilor de dansator, coregraf, performer, clovn, profesor, scriitor, producător, cetățean și multe altele. Rezultatele acestei cercetări artistice sunt împărtășite în formate precum improvizație, practică, spectacol, dans, joc, eveniment, coregrafie, instalație, prelegere, atelier, curs, publicație, performance (de clovn), video și partitură, printre altele.

—

Dejan Srhoj este un dansator care dezvoltă un proiect pe termen lung intitulat Composing Differences, prin care explorează principiile coregrafice legate de comunitate prin improvizație, împărtășirea practicilor și educație. Proiectul include Mapping the City (Cartografierea orașului), în care Dejan invită persoane să își observe orașul sub forma unui spectacol coregrafic și Evening of Dance Solos (Seară de solo-uri de dans), în care invită coregrafi și muzicieni să creeze scurte solo-uri pentru el, care sunt apoi împletite într-un spectacol complet.  Dejan este co-fondator al rețelei Nomad Dance Academy, CoFestival (un festival internațional de dans contemporan) și Fičo Balet. Dejan este în curs de finalizare a studiilor de masterat Noi practici performative, la SKH din Stockholm.

Recunoscută pentru modul pregnant prin care transformă dansurile ancestrale africane în forme contemporane și urbane, Alesandra Seutin invită participanții la o săptămână imersivă de mișcare, voce și storytelling.

Acest atelier este o invitație de a explora identitatea, vocea și narațiunile personale prin dans, cuvânt și cântec. Dincolo de tehnică, participanții se vor conecta profund cu propriile povești, folosind corpul atât ca instrument, cât și ca arhivă.

Așteptați-vă să vă mișcați, să vocalizați, să scrieți și să vă transformați – depășind cadrele convenționale pentru a întruchipa adevărul și a vă revendica spațiul ca artist.

Practica Alesandrei încurajează participanții să-și îmbrățișeze individualitatea în timp ce intră în dialog cu ceilalți. Săptămâna va culmina cu o sesiune colectivă informală, celebrând vocile, poveștile și corpurile care au modelat călătoria.

Acest atelier este mișcare trăită, voce eliberată și putere recâștigată.

Alesandra Seutin este o artistă multidisciplinară premiată, coregrafă și regizoare, a cărei muncă îmbină mișcarea, teatrul, muzica și media. A studiat la Trinity Laban Conservatoire și la Middlesex University din Londra, apoi a studiat tehnica Acogny în Senegal, sub îndrumarea lui Germaine Acogny. În prezent, este ambasadoare și profesoară a acestei tehnici la nivel mondial.

În 2007, a fondat compania sa, Alesandra Seutin (fostă Vocab Dance), care a dezvoltat un repertoriu divers de peste unsprezece producții și și-a câștigat reputația de spectacole de înaltă calitate, angajate politic. Lucrările sale explorează identitatea, puterea și locul prin dans, cântec și storytelling.

În perioada 2019-2021, a fost directoare artistică invitată a Companiei Naționale de Dans pentru Tineret din Marea Britanie, iar între 2020 și 2024, co-directoare artistică a Ecole des Sables din Senegal. A primit peste 20 de comenzi coregrafice, printre care de la Sadler’s Wells, KVS, Phoenix Dance Theatre, Merce Cunningham Company și Channel 4.

Alesandra este imaginea KVS în Bruxelles și este artist asociat la Sadler’s Wells din martie 2024. În 2023, a primit premiul Golden Afro Artistic Award pentru dans și coregrafie.

Acest curs de coregrafii sonice pentru practici bazate pe mișcare  explorează ascultarea ca o practică extinsă și relațională care modelează mișcarea, percepția și spațiul. Prin examinarea sunetului nu doar ca semnal acustic, ci ca forță vibratorie, politică, ecologică și materială, participanții se angajează în coregrafii sonore care depășesc cadrele în care omul se centrează.

Integrând ascultarea profundă, rezonanța, improvizația și experimentarea tehnologică, cursul creează o punte între sunet și mișcare prin exerciții de armonizare relațională, ritmuri ecologice, interacțiuni materiale și frecvențe ascunse. Participanții sunt invitați să experimenteze modul în care sunetul destabilizează ierarhiile, generează dinamici colective și transformă corpul într-un loc rezonant de explorare sonoră – dezvoltând în cele din urmă noi abordări coregrafice înrădăcinate în atenția auditivă, prezența vibrațională și conștiința senzorială extinsă. 

Cursul oferă o serie de texte care explorează sunetul, ascultarea și vibrația din diferite perspective – artistică, politică, filosofică și ecologică – bibliografia aici. În fiecare săptămână, ne vom concentra împreună pe câteva texte selectate, prin discuții sau scurte extrase. Acestea vor ghida exerciții de ascultare, improvizații și practici reflexive. Restul bibliografiei este disponibil ca material opțional de sprijin – o resursă de explorat în timpul sau după curs, în funcție de curiozitatea și interesul fiecărui cursant. Principalul nostru obiectiv nu este cunoașterea teoretică, ci dezvoltarea unei relații personale cu sunetul prin ascultare, mișcare și explorare comună.

Simina Oprescu (n. 1993) este un compozitor și artist sonor român care lucrează cu compoziție electroacustică, sunet spațial și psihoacustică. Practica ei explorează sunetul ca material și afect – modelând percepția, atenția și relația. Pornind de la surse sintetice și înregistrări ambientale, creează spații sonore intime care se mișcă între cercetarea științifică și rezonanța poetică.

Lucrările sale au fost prezentate la Museum Tinguely, EVA International, Märkisches Museum, Suprainfinit Gallery și ORF musikprotokoll, printre altele, și au fost lansate de casa de discuri elvețiană Hallow Ground. Artist SHAPE+ în 2020, compozițiile sale au fost prezentate în The Wire, The Quietus și Positionen. Abordarea ei bazată pe cercetare face legătura între experimentele tehnice și ascultare ca mod de îngrijire, percepție și transformare.

Site:siminaoprescu.net

Cursul pe care îl propun pentru Academia de Dans și Performance gravitează în jurul unor întrebări legate de mișcare și gest, organizate în jurul ideii de expoziție și de colecție.

Mai precis, relația corpului cu istoria și memoria colectivă, precum și modalitățile de transmitere a acestei memorii între generații.

Manuel Pelmuș trăiește și lucrează la Oslo. Artist cu o pregătire în coregrafie și dans, Pelmuș investighează ideea prezenței vii în contexte expoziționale, explorând relația dintre corpul uman, memorie și construcția istoriei. 

A fost distins cu Berlin Art Prize în 2012, la categoria arte performative și a reprezentat România la cea de-a 55-a Bienală de la Veneția în 2013, cu un proiect conceput în colaborare cu Alexandra Pirici. Lucrările sale au fost prezentate în numeroase muzee și bienale internaționale, precum Palais de Tokyo, MUNCH, Tate Modern, Centre Pompidou Paris, Para Site Hong Kong, Kunsthalle Vienna, Bienala de la Kiev, Van Abbemuseum din Eindhoven, etc. A fost cercetător la Academia de Arte Frumoase din Oslo, iar în prezent este profesor asociat al Academiei de Arte Vizuale din Oslo și vice-rector pentru cercetarea artistică la Academia Națională de Arte din Oslo (KHiO).

Sunt fascinată de mișcare în cele mai mici manifestări. Prin explorarea interstițiilor, mișcarea pare capabilă să facă vizibil și palpabil domeniul imperceptibilului. Leg această pasiune pentru mișcările microscopice de dorința de a invita interlocutorul în interiorul corpului trăit. Mă raportez la principiul enunțat de Gaston Bachelard în Poetica spațiului, conform căruia imaginația sporește valențele realității. Cred în puterea imaginației în transformarea corpului și a mișcării. Cercetarea și scrierea coregrafică devin pentru mine spațiul de joc între prezență, gândire, emoție și gest, unde se poate explora tot ceea ce construiește o stare a corpului. Imaginația, corpul și sunetul constituie materia primă cu care caut treptat un limbaj coregrafic. Tensiunea dintre corpul obiect și corpul trăit mă interesează în mod deosebit în crearea unui gest. Oscilând între figurativ și abstract, mă întreb cum mișcarea comunică o senzație. 

Una dintre axele acestei direcții de cercetare chestionează relația dintre imaginar, corp și mișcare: cum putem folosi imaginația pentru a alimenta mișcarea, prezența? Căutăm să facem vizibilă o lume invizibilă, să comunicăm prin mișcare ceea ce percepem în interior. Cum putem încărca o mișcare cu o intenție? Cum putem face să apară mișcarea dintr-o stare, dintr-o senzație? Această muncă abordează mișcarea ca un instrument de traducere pe care încercăm să-l perfecționăm.

Această practică se hrănește din munca de creație desfășurată în cadrul companiei La pieuvre. Compania susține o linie artistică angajată în problema reprezentării identității feminine, pe care a explorat-o în mod special în creațiile L’Épouse, La Ménagère și Portrait. Mediul înconjurător este, de asemenea, o sursă de inspirație recurentă în munca sa de cercetare și creație. Proiectele Whales, Les amours de la pieuvre și Canicular au în comun faptul că se inspiră din animale sau insecte pentru a deriva către materia coregrafică și sonoră. Aceste creații poartă în ele dorința de a dezvălui și de a atrage atenția asupra acestor curiozități fascinante provenite din mediul înconjurător și, în acest caz, din lumea animală. 

Aceste diferite inspirații alimentează un dans și o imaginație care se bazează pe procese de metamorfoză și hibridizare, între om și animal, între marionetă, cyborg și umanoid.

Rebecca Journo a studiat la Trinity Laban Conservatoire din Londra, unde a obținut o licență în dans contemporan în 2015. În paralel cu activitatea sa de interpretă, a creat compania La Pieuvre în colaborare cu Véronique Lemonnier în 2018. Accompaniate de artistul sonor Mathieu Bonnafous, abordarea lor artistică se situează la granița dintre diferite medii, între dans, performance, muzică și fotografie.

În cadrul companiei La Pieuvre, Rebecca Journo creează succesiv două solo-uri care formează un diptic, L’Épouse (2018) și La Ménagère (2019), pornind de la reprezentări stereotipe feminine. În paralel, lucrează la crearea unui trio, Whales (2020), inspirat în totalitate din cântecul balenelor. Inspirată de lucrările fotografice ale Véronique Lemonnier despre autoportret, semnează un cvartet, Portrait (2022), care se interesează în mod concret de legătura dintre mișcare și fotografie. În 2024, creează canicular, un spectacol despre cântecul greierilor, în colaborare cu artista de sunet Diane Barbé, o creație comandată de Festivalul de la Avignon și SACD în cadrul „Vive le sujet Tentatives!”. Les amours de la pieuvre (2024) este ultima creație colectivă a companiei la pieuvre, inspirată de simbolistica erotic-horifică a animalului în Japonia. Proiectul pune în valoare gestul sonor și aprofundează legătura indisolubilă dintre compoziția sonoră și coregrafie, în jurul căreia s-a construit colaborarea dintre Rebecca Journo și Mathieu Bonnafous. Aceeași muncă continuă cu creația Bruitage (2025), care se concentrează pe tehnicitatea și măiestria efectelor sonore în cinema, punând în evidență procesul de sinteză între sunet și imagine, în acest caz, între sunet și gest.