Educație și formare

Ada Anghel

Eu sunt Ada Anghel, performer și coregraf în vârstă de 26 de ani. Mi-am început bazele dansului acum mai bine de 12 ani în hip-hop și break-dance, dar am aterizat în ultimii ani în lumea dansului contemporan. Anul trecut, am absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, specializarea „Artele Spectacolului – Coregrafie”  din București  și de atunci explorările mele au continuat atât în dans contemporan, cât și în teatru fizic și muzical.

Am avut ocazia să lucrez cu diverși coregrafi, precum Valentina de Piante, Ioana Marchidan, Lavinia Urcan, dar și cu colegii mei care sunt creatori la început de drum, Anastasia Preotu și Vlad Furtună ale căror spectacole le-am plimbat cât de mult și pe unde am putut. De asemenea, am avut parte și de experiența de pedagog în mai multe contexte, cea mai frumoasă fiind colaborarea cu Ceva Centru din Târgu Neamț.

Mi-am extins curiozitatea de explorare și învățare cu workshop-uri la care am luat parte de-a lungul timpului cu mai mulți coregrafi internaționali, cum ar fi Fabian Thome, Edivaldo Ernesto, Rob Hyden, Lali Ayguade, Vittoria De Ferrari Sapetto etc.

Îmi place să cercetez motivația din spatele dorinței oamenilor de a-și mișca trupul și sunt interesată să înțeleg filozofiile și valorile de viață ale oamenilor, deoarece cred că există o conexiune directă între acestea și felul în care se mișcă.

***

Ce artist sau grup de artiști te inspiră?

Cel mai mult mă inspiră coregrafa Lali Ayguade și membrii companiei Lali Ayguade Company: Akira Yoshida, Lisard Tranis, Anna Calsina, Diego Sinniger.

Un mesaj pentru tine, cea de peste 30 de ani

Să fiu sănătoasă și să am alături oameni dragi, să îmi găsesc oamenii alături de care să mă simt liniștită, creativă, respectată.

Alexandra Necula

Demersul meu artistic a început acum câțiva ani, prin teatru. Am simțit însă mereu că limbajul corpului îmi este cel mai apropiat, așa că am alunecat firesc către teatrul fizic.

Apoi, în 2023, am descoperit dansul contemporan într-un moment în care eram în plin proces de schimbare personală și de redefinire a felului în care simt viața. Pasiunea pentru artă a fost mereu prezentă în mine, dar abia atunci a fost momentul potrivit pentru mine să iau decizia de a lua acest drum în serios. Curajul mi-a devenit un motor în acest parcurs, iar dansul a devenit limbajul prin care am învățat să îmi ascult și exprim emoțiile, să explorez și să greșesc.

Caut oameni și contexte alături de care să cresc, să simt și să transmit. Contemporary Creative Dreamers, Alemar Capoeira, Cuibul Artiștilor, Cadre & Forme (Unfold Motion), Kalamata Dance Festival, LINOTIP și UNATC, sunt câteva dintre experiențele valoroase ce m-au format, m-au îmbogățit și mi-au întărit credința că dansul este inseparabil de emoție.

Astăzi privesc arta mișcării ca pe un proces viu de descoperire și transformare, un spațiu în care corpul și emoția devin instrumente de cercetare și conectare. Prin dans caut să eman trăire și să trezesc rezonanțe interioare în privitor.

***

Ce artist sau grup de artiști te inspiră?

„Simt că este o întrebare destul de mare pentru mine acum. Încă mă caut ca artist și sunt deschisă la metamorfozare. Mă inspiră artiștii care cred în procesul lor și creează pornind din experiențe vii.

Dacă ar fi să numesc pe cineva din zona artelor spectacolului acum, aș spune că mă inspiră arta lui Akram Khan și a lui Crystal Pite datorită felului în care împletesc teatrul și dansul, astfel că pe scenă se spun povești prin corp. Mă atrage și ce face compania Peeping Tom. Mă uimește modul lor de a construi lumi suprarealiste, cu o imaginație care-mi răstoarnă percepțiile și mă pune față în față cu emoții neașteptate.

Încerc să iau câte puțin din fiecare întâlnire sau experiență, pentru că aleg să mă ghidez după emoție și cred că asta e un motor foarte puternic în creație.”

Un mesaj pentru tine, cea de peste 30 de ani.

„Cum ești?
Eu mă caut,
mă descopăr,
mă ciocnesc de mine
și învăț să nu fug.

Caut să simt.
Să ajut.
Să am curaj

și mai multă încredere.

Să fiu înconjurată de oameni blânzi
și să pătrund.

Visez la schimbare.
Visez la un aproape

care azi se simte departe.

Și e ok.

Ce te mai emoționează?

Sper că te lași purtată de prezent,
că încă te lași mișcată de emoție.
Sper că trăiești din senzații,
din tot ce e viu în tine
și în jurul tău.
Că încă găsești frumusețe în neașteptat.

Îți dau voie să fi greșit.

Îți dau voie să respiri.
Să nu știi.
Să speri.

Am simțit nevoia să fac aceste rânduri perfecte

sau înțelepte.
Dar m-am oprit.
Pentru că cel mai important
e să fie adevărate.

Miroase iasomia.

Cu drag,
eu, cea care învață să crească din emoție.”

Ana Costache

Am început să dansez la vârsta de cinci ani, când mișcarea a devenit pentru mine un mod natural de expresie. De atunci, dansul contemporan a fost limbajul meu principal, spațiul unde am învățat să transform emoțiile și gândurile în gesturi clare și autentice.

Timp de doi ani am practicat și dans sportiv, experiență care mi-a oferit rigoare, disciplină și un alt tip de precizie a corpului. Totuși, dansul contemporan a rămas întotdeauna centrul parcursului meu artistic, fiind forma care mi-a permis să cresc și să caut mereu noi modalități de  exprimare.

De asemenea, încerc să experimentez cum pot să-mi transform propriile emoții prin dans. Prin fiecare proiect încerc să descopăr ce poate spune corpul dincolo de cuvinte și ce se schimbă în corp atunci când dansez. Îmi propun ca prin fiecare interacțiune din cadrul Academiei de Dans și Performance să creez o legătură directă cu mediul bazată pe autenticitate și pe prezența vie a momentului. Dansul rămâne pentru mine o călătorie continuă, o practică prin care învăț să fiu prezentă și să împărtășesc ceea ce sunt.

***

Ce artist sau grup de artiști te inspiră?

Cu siguranță cea mai mare sursă de inspirație pentru mine este Pina Bausch, pentru modul în care a influențat dansul contemporan, teatrul și cinematografia.

Un mesaj pentru tine, cea de peste 30 de ani.

Dragă Ana de peste 30 de ani, sunt încă aici și mă mișc. Iar pentru că mă mișc și tu ești tot aici.

Bianca Ardeleanu

Numele meu este Bianca Ardeleanu și sunt dansatoare, performer și coregrafă. În anul 2021, am absolvit studiile de licență la secția de coregrafie a Facultății de Teatru a U.N.A.T.C. „I. L.

Caragiale”. Tot de atunci fac parte din compania de dans contemporan Contemporary Creative

Dreamers, condusă de coregraful Daniel Dragomir.

Timp de șapte  ani am predat dans contemporan copiilor, așadar activitatea mea s-a

îndreptat mult în această direcție, însă în prezent mă interesează dezvoltarea mea ca performer. Mă preocupă în special îmbinarea acrobației cu dansul contemporan, dar și dezvoltarea unei tehnici/structuri de predare a acrobației pentru dansatorii de dans contemporan. În ultimii 3 ani m-am antrenat cu C-Mestre Antonio Minhoca pe partea acrobatică din capoeira. Urmează să încep cursurile Academiei la Centrul Național al Dansului București, unde îmi doresc ca sfera mea, conturată de-a lungul timpului, să prindă forme și dimensiuni cât mai diverse.

***

Ce artist sau grup de artiști te inspiră?

Pentru că mă interesează foarte mult fizicalitatea în dans – cât de departe poate merge corpul și câte limite putem depăși – în momentul de față mă inspiră coregraful Anton Lachky. Propunerile tehnici sale, Puzzle Work, reprezintă pentru mine, în prezent, o muncă comună dintre minte și corp, un acord tacit în scopul de a depăși niște limite.

Un mesaj pentru tine, cea de peste 30 de ani.

Un mesaj pentru mine, cea de peste 30 de ani. Greu… De obicei, mi-e teamă să privesc atât de departe în timp, însă dacă fac acest exercițiu cred că ceea ce aș vrea să îmi spun este simplu: Sper că ai găsit liniștea. Acea liniște care nu înseamnă oprire, ci spațiu — spațiu să înoți în continuare printre lucrurile care îți aduc bucurie și curiozitate.

Cristina Tudor

Salut, numele meu este Cristina Tudor și activez în domeniul artelor spectacolului ca actriță, dramaturgă și performer. Printre colaborările mele se numără spectacole la Shakespeare’s Globe și The Arcola  din Londra, KIA Productions şi Ensemble Theatre din Vancouver, companiile Beznă Theatre, Delazero, Asociația Hearth, Cultură’n Șură, Adepth Infusion, Cuibul Artiștilor și compania de producție de film GoldenBoi Screendance.

Sunt fondatoarea asociației Cătun, ce își invită publicul într-un spațiu de introspecție, empatie și conexiune. În ultimii ani m-am concentrat pe creații și colaborări ce vizează tinerii și familiile din comunități medii și mici din țară, dar și din diaspora. Pentru mine artele spectacolului sunt un spațiu în care, oamenii sunt bineveniți să împărtășească experiențe, să găsească puncte comune, între cele mai profunde opoziții, să celebreze și să găsească inspirație.

***

 Ce artist sau grup de artiști te inspiră?

Greu de răspuns. Sunt mulți și nu vreau să fac vreo nedreptate, nemenționând pe cineva, dar voi zice așa: Admir enorm oamenii cu care lucrez la momentul de față și mă consider atât de norocoasă să îi văd creând. La secțiunea grup îi amintesc pe prietenii din Delazero, Unfold Motion, Contemporary Creative Dreamers și K.IA. Productions, niște colective de artiști care caută cu fiecare proiect să se reinventeze, să se educe și să aducă vizibilitate dansului și artelor performative. Sunt curajoși, harnici și merită multă expunere.  Căutați-le inițiativele și susțineți-le. Individual, sunt inspirată de Corina Andrian (regizoare), Andrea Salustri (performer/coregraf), Omar Rajeh (coregraf) și Nicole Rose-Bond (coregrafă).

Un mesaj pentru tine, cea de peste 30 de ani.

Oriunde te duce viața, să rămâi mereu onestă în creație, în raportul cu oamenii și ideile ce apar în viața ta. Eu promit să am grijă de acest corp, să-mi hrănesc mintea și sufletul cu lucruri frumoase, ca să ajung la tine în condiții cât mai bune și să mă pot bucura de experiența ta cu toată ființa.

–

Credit fotos: Tudor C. Popa

M-am născut la Sibiu și, pentru mult timp, am lucrat cu textul scris în diversele lui forme – teorie, poezie etc. În 2017, la Roma, am început să joc în scurtmetraje, după care, vreme de câțiva ani, am călătorit în locurile unde lucrau dansatorii pe care i-am admirat, încercând să-nțeleg ce este dansul și ce relevanță mai are un spectacol astăzi. M-am apropiat mai mult de sensibilitatea japoneză, care mi-a dat prilej să mă antrenez mai intens în Nagoya (JP). Nu am găsit un răspuns definitiv, ci mai multe perspective – unele mai seducătoare, altele mai puțin –, însă m-a intrigat în deosebit generația dansatorilor din București, activi de la începutul anilor 2000.

***

Ce artist sau grup de artiști te inspiră?

În funcție de ce soluții caut pentru lucru, poposesc asupra vreunui artist mai mult sau mai puțin timp, de pildă, de ceva vreme, fac un tangaj neobosit în jurul lui Christoph Schlingensief cu Kunst und Gemüse. A. Hipler, pus în scenă în 2004, la Volksbühne am Rosa-Luxemburg-Platz din Berlin.

Un mesaj pentru tine, cea de peste 30 de ani.

Nu prea știu ce să zic, mult succes și un haiku de Mizuta Masahide pe care l-am rescris azi.

o ars hambarul –

nu m-oprește nimic să

văd luna acum

[3 sept. 2025]

Ilinca Budeanu

Sunt Ilinca, am 22 de ani, sunt din Brașov și într-un fel sau altul, am dansat mereu.

M-am mutat în București în anul 2021 pentru a studia filosofia, iar în căutarea mea de a continua să dansez, am descoperit atunci dansul contemporan. În 2023 am început un program de licență în Artele Spectacolului, Coregrafie la UNATC „I.L. Caragiale” București care îmi oferă cadrul pentru a experimenta cu acest mediu de expresie pe care l-am îndrăgit mereu.

Acum sunt într-un proces timid de a afla mai multe despre mine și despre lucrurile care mă înconjoară, iar întrebările și descoperirile acestuia mă conduc des către alte forme

de „joacă” precum artele vizuale, muzica, sau literatura.

Caut să mă înconjor de oameni cât mai diverși, cu experiențe și interese tot mai diferite de ale mele și sper la un spațiu deschis, primitor și liber, din și în care să pot amesteca idei și încercări. Cred că înscrierea la Academia de Dans și Performance din cadrul

CNDB a venit ca o primă găsire a acestei căutări.

***

Ce artist sau grup de artiști te inspiră?

Peeping Tom

Un mesaj pentru tine, cea  de peste 30 de ani.

Încă mai ai timp.

Iulia Andro

Bună, sunt Iulia Andro, performer, freelancer și coregraf în devenire. Mereu am fost atrasă de spațiul dintre tehnică și libertate, dintre rigoare și spontaneitate, iar pentru mine, dansul este o formă de cunoaștere și de împărtășire, un mod prin care corpul poate comunica și poate atinge ceea ce cuvintele nu reușesc.

Am început parcursul artistic prin muzică, studiind vioara și pian timp de mai mulți ani, experiență care mi-a oferit rigoare, sensibilitate și o altă perspectivă asupra ritmului și armoniei.

Întâlnirea cu practica lui David Zambrano mi-a deschis drumuri importante – de la atelierele Flying Low & Passing Through și 60 Days of Improvisation până la participarea în spectacole precum AGE și Las Morochas la TicTac Art Centre (Belgia), dar și în cadrul Berlin Performing Arts Festival, în cadrul Butoh Caravan. Aceste experiențe mi-au arătat cum dansul poate deveni limbaj universal, care unește comunități și creează o stare de prezență în fiecare moment. Din 2023 sunt membră a companiei de dans contemporan Contemporary Creative Dreamers și interpret în spectacole de dans contemporan (Nihil Sine Deo – coregraf: Dragomir Daniel; Wet Dreams „Are Made of This” – coregraf: Preotu Anastasia; Tehnici de a Sugruma un Câine Maidanez – coregraf: Furtună Vlad).

În paralel, mă ocup și de zona de social media ca și creator de conținut , o activitate care îmi antrenează creativitatea și îmi dezvoltă gândirea vizuală, storytellingul și abilitatea de a găsi soluții originale. Totodată îmi continui studiile la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, cultivând o practică care îmbină tehnica cu dimensiunea poetică a improvizației.

Privesc înainte cu dorința de a deveni un creator deplin, capabil să dea naștere unor spectacole de dans care să împletească puterea corpului cu practici somatice aplicate și practici experimentale creând experiențe artistice transformatoare, care să hrănească imaginația și să atingă sufletele privitorilor.

***

Ce artist sau grup de artiști te inspiră?

Mă inspiră artiștii care au curajul să fie autentici pe scenă. David Zambrano, prin felul în care leagă improvizația de viața de zi cu zi, rămâne un reper pentru mine. Mă inspiră creatori precum Sidi Larbi Cherkaoui, Sasha Waltz, Crystal Pite, Ohad Naharin, Dimitris Papaioannou și alții. La fel și trupele de muzică Radiohead și Massive Attack, prin profunzimea și curajul lor. În același timp, mă inspiră colegii și prietenii care mă fac să privesc dansul cu ochi noi de fiecare dată și, de asemenea, toate persoanele care sunt pasionate și investite complet în practica lor.

Un mesaj pentru mine, cea de peste 30 de ani.

Sper să păstrezi mereu vie curiozitatea și bucuria care te-au adus pe acest drum. Continuă să creezi dintr-un loc sincer, rămâi prezentă, dă-ți voie să explorezi teme noi și provocatoare. Fă totul cu recunoștință și cu iubire.

Iustin Danalache

Sunt Iustin Danalache. Am 22 de ani.

Am făcut dans sportiv de la 6 ani până la vârsta de 12 ani. Pasionat de muzică fiind, încercând să imit instrumente și ritmuri, la 13 ani am decis să fac  beatbox, hobby care m-a făcut curios de calitățile sunetului. Când mi-am început studiile liceale, am început și cursuri de street dance, care mi-au mutat interesul spre calitățile mișcării pe care le poate avea corpul.

Formarea mea artistică a început ca student al departamentului de Actorie la UNATC „I.L. Caragiale”, unde am avut prilejul de a mă descoperi pe mine în calitate de creator. Chiar și aici, dansul a rămas cu mine prin cursurile de mișcare, examenele de coregrafie și spectacole de teatru în care mișcarea îmi era atu.

Curiozitatea și plăcerea de a mă exprima mă dezvoltă într-un artist interdisciplinar.

***

Ce artist sau grup de artiști te inspiră?

Îmi găsesc inspirația în mai multe forme de artă performativă, dar dacă ar fi să aleg un artist care mă fascinează prin felul lui de a gândi și a crea, acela ar fi Bo Burnham.

Un mesaj pentru tine, cel de peste 30 de ani.

Pentru Iustin de 52 de ani: Uită-te între degetul mare și cel arătător. Dacă încă simți ce simt eu acum, ești bine. Dacă nu, baftă.

Melissa Mezei

Am început să dansez în 2016, prin street dance, explorând hip hop, waacking, vogue, dar și influențe de dancehall și afro house. Formarea mea s-a consolidat în cadrul Switch Crews Oradea, cu care am participat la competiții internaționale, inclusiv la Hip Hop International – cel mai mare concurs mondial pentru crew-uri de dans. Această etapă m-a învățat rigoarea antrenamentului, munca în echipă și dinamica scenei.

După patru ani, mi-am orientat practica spre improvizație și dans contemporan, interesată de procese, prezență și relația dintre corp și spațiu. Un moment definitoriu a fost perioada petrecută la Bruxelles, unde am studiat cu David Zambrano, Julyen Hamilton, Anouk van Dijk, Sarah Ludi, Jennifer Monson și Ernesto Edivaldo. Întâlnirea cu aceste metodologii mi-a extins repertoriul și mi-a nuanțat înțelegerea compoziției unui performance.

În paralel, am urmat Facultatea de Filosofie din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj, unde mi-am concentrat cercetarea asupra ontologiei vii a corpului – o perspectivă care mă ajută să privesc dansul ca pe o practică cognitivă și relațională, nu doar performativă. Această dimensiune teoretică îmi susține demersul artistic și modul în care structurez atât antrenamentul, cât și procesul de creație. În dezvoltarea mea artistică urmăresc să îmbin elemente din vocabularul altor stiluri sub umbrela improvizației, să provoc trupul să se reinventeze constant, pentru a nu se bloca într-un tipar de movement și să creez, prin dans, un context în care publicul poate citi mișcarea ca pe un dialog viu.

***

Ce artist sau grup de artiști te inspiră?

Printre artiștii care mă inspiră se numără Amenti theatre (ca stil de mișcare, nu ca filosofie), Sasha Waltz, Storyboard p, Pina Bausch, Clarice Lispector ( în lumea literară), Bjork, Thom Yorke.

Un mesaj pentru tine, cea de peste 30 de ani.

Nu există pentru noi decât un prezent care se scurge în mișcare.

Sofia Sitaru-Onofrei

Eu sunt Sofia Sitaru-Onofrei, am 25 de ani și dansez de când mă știu. Dansul a fost si încă este, cea mai pură formă de expresie pentru mine, prin dans pot să râd, să plâng, să mă joc, să experimentez, să creez și să mă eliberez. Pentru mine, dansul este o poartă de acces către esența momentului prezent — efemer și, în același timp, infinit de bogat. Prin corp și mișcare explorez conexiunea dintre interior și exterior, dintre emoție și formă, lăsând gândirea rațională în urmă pentru a „gândi” direct cu corpul. Caut ca fiecare creație să devină un spațiu viu, unde senzațiile se nasc și dispar în timp real, lăsând în urmă amprente subtile de trăire autentică.

M-am format ca dansator la Liceul de coregrafie „Floria Capsali” în care dansul clasic prima. Astfel,  am fost prim-solistă la Opera Comică pentru Copii, ca apoi să dansez în ansamblul de balet al Operei Naționale. Am continuat apoi cursurile de licență in Artă Coregrafică la UNATC „I.L.Caragiale”, unde am început să explorez lumea dansului contemporan. Am  continuat primul an de master în Ierusalim, unde am dansat apoi în compania Jerusalem Dance Company.  În Israel, am simțit că mă regăsesc mult mai mult în zona dansului contemporan decât în cea a baletului clasic. Am  descoperit mișcarea Gaga, o practică ce mi-a schimbat complet percepția asupra corpului și a dansului. Experiența de a lucra cu coregrafi precum Noa Zuk, Shahar Binyamini, sau Pablo Girolami m-a învățat să privesc dansul ca pe un joc– un loc unde curiozitatea și libertatea dau tonul. Fiecare proiect m-a format și mi-a întărit convingerea că dansul nu este doar tehnică, ci o formă de a trăi prezentul cu toată intensitatea lui. În fiecare proiect în care sunt încerc să aduc spiritul ludic și onest pe care l-am descoperit.

Acum activez în domeniul independent al dansului contemporan din România în calitate de performeră și coregrafă. Colaborez cu artiști și organizații independente precum Platforma 13, Delazero, Linotip și Teatrul Godot, dar și cu Centrul Național al Dansului din București. Am început să îmi dezvolt și latura pedagogică, împărtașind informațiile pe care le-am acumulat pâna acum. Susțin workshopuri de dans contemporan pentru adulți și adolescenți și cursuri de balet pentru copii.

***

Ce artist sau grup de artiști te inspiră?

Am ezitat foarte mult sa răspund la această întrebare deoarece simt că mă inspiră tot ce există în jurul meu. Fiecare suflet cu care interacționez în sala de dans și nu numai, mă inspiră. Colegii și prietenii cu care lucrez aduc un suflu nou, o experiență proprie, o altă perspectivă asupra lucrurilor, un gând curios și interesant și simt că după fiecare repetiție am învățat ceva nou de la ei și plec inspirată. Aceștia ar fi dragii Anca si Sergiu de la Platforma 13, Camelia și Maria Luiza de la Delazero, Beatrice de la Unfold Motion, Teodora de la Imprevizibil, Andreea Valean, George Pleșca, Cătălina Ionescu și Eva Danciu.

Un alt artist care și-a lăsat amprenta în direcția mea coregrafică și artistică este Noa Zuk. În perioada petrecută în Israel, am avut ocazia să lucrez cu Noa și să-i adopt modul de lucru. M-a fascinat fizicalitatea pe care o construia alături de noi, de dansatori, ea schimba calitățile și ritmul de la o mișcare la alta, urmărind de obicei un scor (set de reguli) pe care construia întregul spectacolul. Aceste lucruri îmi împingeau limitele, mă provocau din punct de vedere al percepției asupra spațiului, direcțiilor și intențiilor în mișcare, adesea aveam nevoie să-mi spun în timp ce dansam o poveste  absurdă, dar hazlie pentru a accesa calitățile de mișcare propuse de Noa. Antrenată în compania de dans Batcheva, ea folosește tehnica Gaga în construirea spectacolelor ei, dar ii dă o notă personală, folosind o legătură aparte cu muzica, adesea creată de partenerul ei de viață Ohad Fishof, dansator și compozitor, astfel, muzica si coregrafia ajung să fie într-o simbioză perfectă, nu-ți dădeai seama dacă dansezi pe muzică, sau muzica urmează mișcările.

Un mesaj pentru tine, cea de peste 30 de ani.

Continuă să dansezi prin viață așa cum ai facut-o si până acum și vei fi bine, oriunde te-ai afla. Nu lua lucrurile prea în serios, chiar dacă viața se îngreunează și simți că nu mai vezi luminița de la capătul tunelului, vei găsi o soluție pentru că întotdeauna ai facut-o! Sper că dansezi cu copiii tăi în sufragerie și că le-ai insuflat și lor dragostea pentru mișcare.

Teodora Tudose

Sunt coregraf și performer, absolventă a studiilor de licență și master în Artă Coregrafică în cadrul U.N.A.T.C. „I. L. Caragiale” București.

În 2024 am fondat Imprevizibil, identitatea artistică  sub care îmi desfășor  activitatea coregrafică.

Sunt atrasă de scrierea dramatică și scrierea poetică, căutând să îmbin mișcarea și cuvântul în mod organic în creațiile mele. Ca stil de mișcare și mijloc de expresie a dansului contemporan, pun accent pe utilizarea gesturilor și a imaginilor vizuale, direcție  pe care caut să o aprofundez.

Prin creațiile mele, îmi doresc să ating zona emoțională a spectatorului, să mișc ceva în interiorul publicului, iar ca urmare, oamenii să își lanseze gânduri și întrebări proprii. Este un aspect foarte important pentru mine ca artist, anume ca spectatorul să simtă și să se conecteze cu ceea ce expun prin corpul, cuvintele și energia pe care le aduc pe scenă.

Recent, am început să explorez din ce în ce mai mult prin improvizație și chiar să construiesc  performance-uri bazate pe improvizație. Simt că am ajuns într-un punct în care îmi propun să nu mai țin cont de reguli, să îmi asum riscuri și să îmi ascult într-un final, intuiția. Să mă întorc la dans pentru dans.

Cele mai importante lucrări pentru care semnez coregrafia sunt „Best regards, wishing you well”, „Iubește-mă cinci minute”, „Trebuie să vorbim” și „Influențe”. Am avut numeroase colaborări cu diferite asociații, teatre și instituții pe plan național și internațional, prin care am acumulat o experiențe, conexiuni și direcții proprii de creație.

***

Ce artist sau grup de artiști te inspiră?

Mă inspiră  foarte mult Leila Ka. Mă regăsesc enorm în creațiile ei ca stil de mișcare, ca viziune, ca imagini vizuale. Anul acesta am mers la Paris special pentru a vedea spectacolul ei, „Maldonne”. Iar experiența pe care am trăit-o atunci, mi-a demolat ziduri întregi de limite mentale pe care eu singură mi le-am impus. De asemenea, alte repere importante pentru stilistica mea de mișcare și starea de atmosferă spre care tind în creațiile mele sunt Crystal Pite și Pina Bausch.

Un mesaj pentru tine, cea de peste 30 de ani.        

Oh, wow, eu cea de la 56 de ani…

Sper că sunt cel puțin la fel de împăcată cu mine și la fel de îndrăgostită de viață. Sper că am continuat să îmi cumpăr flori și cafele. Și că am publicat deja ce am scris la cafele. Sper că am adus iubire și lumină oamenilor din jurul meu și sper că mi-am setat limitele față de cei care nu-mi aduceau nici lumină, nici iubire, nici mulțumire.

Sper că mă aleg pe mine prima. Și că fac compromisuri doar pentru cei care sunt importanți în viața mea. Sper că încă văd lumea. Că îmi beau cafeaua la Paris, Madrid, Berlin și oriunde îmi doresc în lume.

Sper că nu accept mai puțin decât ceea ce merit.

Și sper că m-am lăsat să mă arăt lumii așa cum sunt eu pe dinăutru și pe dinafară prin tot ceea ce creez și prin tot ceea ce sunt, nu pentru că simt că am ceva de demonstrat, ci pentru că nu știu să exist altfel.

Recunosc, sper că mi-am găsit iubirea. Deși știu că sunt iubită.

Și sper că mi-am văzut de drum. Fie că am avut sau nu de ales, sper că mi-am văzut de drum. Și că drumul m-a tot ținut.

Sper că ești fericită cum sunt eu acum. Pentru că dacă e ceva ce știu să fac…e să mă fac fericită. Sper că atunci când te vei uita înapoi, vei simți că ai lăsat ceva în urmă, că ai adus sens în viețile altora. Și când te vei uita spre viitor, o vei face cu încredere și speranță.

Tu ești speranța pentru care continui. Și-ți mulțumesc.