Educație și formare

“Corpul nostru” este o invitație la un parcurs inițiatic în dansul contemporan. El se concentrează pe conexiunea dintre gând, corp, spațiu și timp, în care participanții sunt încurajați să exploreze fluctuațiile acestor parametri prin ceea ce numim simplu – mișcare.
Diferitele metode de antrenament folosite își au influența în tehnicile Cunnigham sau Release având ca principală caracteristică înțelegerea mecanismelor de funcționare a corpului pornind de la respirație, alinierea scheletului, eliberarea tensiunii musculare, utilizarea gravitației și impulsului, coordonare dar și stare emoțională.

Este un prim pas către o examinare a propriului corp, cât și a propriilor experiențe, generând un mediu benefic și pozitiv de exprimare și dezvoltare a abilităților corporale. Vom construi spațiul interior și exterior explorând imaginația, stimulând creativitatea și învățând să privim mișcarea ca pe un motor de cunoaștere.

Foto: Lavinia Pollak

Carmen Coțofană este artist liber profesionist, cu studii de balet la Liceul “Octavian Stroia” din Cluj Napoca și coregrafie la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale din București. Începând cu 1999 participă în diferite proiecte coregrafice și performative ce au fost prezente în festivaluri naționale și internaționale, a studiat tehnici și principii corporale în cadrul burselor și workshop-urilor profesioniste, a trecut prin experiența producțiilor personale, colaborează în proiecte de teatru, și-a dezvoltat abilitățile de profesor odată cu practica din mediul academic și continuă să chestioneze fiecare moment al timpului prezent.

Cum ajungem să dansăm mai eficient? Să căpătăm coordonare, forța, elasticitate, creativitate în mișcare?

În contemporaneitate se asistă la o întrepătrundere a somaticii în studiul tehnicilor de dans, deoarece prima aduce o cunoaștere complexă a anatomiei și a fiziologiei experiențiale pentru a amplifica potențialul motor și creativ al performerului.

Condiția de a deveni un dansator mai bun depinde din experiența mea de pedagog și de coregraf, de o mai buna înțelegere a felului în care oasele, articulațiile și mușchii lucrează activând anumite scheme, în caz contrar crește riscul de uzură și de accidentări. Metoda Feldenkrais relevă această perspectivă știintifică ce creează conexiuni între părțile corpului și facilitează construirea unei imagini corporale interioare complexe.

Metoda ajunge să dea la o parte stereotipurile curente despre forță, efort, tonus, întinderea corpului. Pentru Feldenkrais mișcarea este un eveniment complex, care iradiază cu trasee foarte personale: ea înseamnă de fapt o organizare complexă dintre intenții contradictorii, emoție, imaginea propriei persoane, atenție și organizarea corpului.

Laboratorul va porni cu o scurtă sesiune de Awareness through Movement-ATM a metodei Feldenkrais® și va continua cu studiul mișcării și pricipiile dansului contemporan.

Efectele acestor explorări vor fi: îmbogațirea schemelor de mișcare, împământenirea corpului – grounding, orientarea în spațiu, percepția tridimensionalității trupului, eficiența în mișcare, diferențierea părților corpului, lipsa efortului muscular și reperarea centrului, datorată distribuirii proporționale a forțelor pe suprafața scheletului. De asta, construind și deconstruind acțiuni, vom înțelege mai bine forma și funcția oaselor, a articulațiilor, a mușchilor și vom conștientiza o structură a corpului în permanentă auto-descoperire și creație.

Foto: Lavinia Pollak

Valentina De Piante Niculae este cadru didactic al UNATC, doctor în Teatru și Artele Spectacolului, coordonator de proiecte, coregraf, cercetător și performer.

Este singurul profesor din țară cu expertiză ATM și FI în metoda Feldenkrais®, metodă de reorganizare a schemelor neuromotrice. Predă laboratoare de scriere coregrafică și educație somatică, fiind invitată în diverse universități și platforme de cercetare pedagogică. În 2009 a participat la evenimentul TTT – Teaching the Teachers – București și în 2013 la TTT – Budapesta. În 2015 a ținut prelegeri teoretice îmbogățite de o practică corporală intensă împreună cu cercetătorul neurolog dr. Radu Dop. A ghidat, în calitate de expert român, proiectul european Tandem Dance, dedicat nevăzătorilor și performerilor. În anul 2016 a făcut parte din [8:tension] choreographers, obținând o bursă la ImPulsTanz de la Viena cu performance-ul M.E.L.T. Motion Emotion and Lateral Thinking, creat împreună cu KrootJuurak (dramaturgia) și Eduard Gabia (sound research). În timp, își dorește crearea unei platforme educative, performative și creative despre conștiință și corp, artă și neuroeducație, spațiu corporal și spațiu public.

Cursul (fiecare întâlnire) va avea o durată de 4 ore și va fi structurat în două părți. Una în care corpul-minte construiește material coregrafic printr-o serie de exerciții ce vizează raporturi între coordonatele de bază ale mișcării – spațiu, timp, energie – și o a doua parte, în care se vor explora poeticile compoziționale pornite de la diverse situații găsite împreună în timpul cursului.

În decursul a patru luni vor fi chestionate cu ajutorul corpului-minte mai multe procese: tipuri de memorie și utilitatea lor în diverse situații scenice, raportul între surse și resurse pentru generarea de material coregrafic, corpul în control și în risc, corpul între idee și realizare, corpul imagine și imaginarul corpului.

Fiecare întâlnire va lansa o temă pentru cea următoare. Tema va fi lucrată individual și prezentată în cadrul cursului următor. Temele nu for fi întotdeauna practice, ci vor necesita studiu teoretic sau de documentare în cadrul mediatecii.

Foto: Adi Bulboacă

Vava Ștefănescu este coregrafă și dansatoare cu o bogată și foarte diversă experiență artistică. A absolvit Liceul de Coregrafie „George Enescu”, are un master în management cultural – Cooperare Artistică Internațională la Universitatea Paris VIII UFR Arts, a beneficiat de-a lungul carierei de numeroase burse, stagii internaționale și rezidențe artistice. A realizat peste 50 de spectacole, traversând multiple universuri și abordări scenice, de la coregrafia pentru teatru la cele mai radicale forme performative. Creațiile sale au fost prezentate cu succes pe scene din România sau din străinătate.

Experiența pedagogică extinsă se bazează mai ales pe observația fină a studentului, pe potențialul fiecăruia de a genera un material inedit coregrafic, pe unicitatea creatoare în conjucție cu contextul artistic specific. În preocupările artistice ale Vavei Ștefănescu, transmisia are un loc central și este un drum cu două sensuri, un proces în sistem de reciprocitate.

1995-2001 asistent UNATC secția coregrafie, 2004-2007 profesor invitat UBB Cluj, clasa Miklos Bacs. Susține stagii de tehnică de dans contemporan, de compoziție artistică sau seminarii în cadrul unor festivaluri, companii de dans, universități din țară și străinătate (Irvine University, Drama Department, CA, USA, CESI din cadrul UB, Centrul de Artă Contemporană Main d’Oeuvre, Paris, Summer School For Media Science PhD, Mainz ș.a.)

Premii: Premiul Ministerului Culturii pentru coregrafie pentru 16 lecții despre dezastrele amorului carnal; Coregrafa Anului la Istanbul, pentru coregrafia la spectacolul Bacantele (2009, regia: Mihai Măniuțiu); în 2016, Președintele României îi conferă Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, categoria Arta Spectacolului.

Acest curs se adresează dansatorilor/performerilor și/sau coregrafilor și se structurează pe două coordonate principale: cercetare în mișcare și dezvoltare de practici artistice/performative.
Într-o primă fază vom încerca să identificăm și să dezvoltăm felul propriu de a fi în mișcare, ghidați de ascultare, plăcere și dorință, vom permite corpului să fie, să respire, să viseze, să reziste gândurilor sau să le împlinească, în liniște sau nu, acceptând tot ceea ce este sau ar putea deveni, pentru ca apoi să căutăm modalități de a ne elibera de patternuri și de a redefini ceea ce ne este prea familiar. Vom lucra cu explorări ghidate, în sesiuni extinse, individual sau colaborativ, solo sau în grup.

Într-o a doua parte atenția se va muta înspre performativ, înspre a naviga interesele personale și a le așeza într-un context semnificant și semnificativ. Ne vom concentra asupra practicilor performative, cele pe care le cunoaștem deja sau pe care le vom imagina împreună, și vom încerca să privim lucrurile din perspective diferite, mereu cu o atitudine proaspată, într-un schimb constant între a face/a prezenta, a privi/observa și a oferi feedback.

Vom lucra simultan pe mai multe planuri – ascultând, privind, gândind, simțind, acționând și reacționând, rămânând deschiși la a primi, procesa și propune. Vom folosi insight-urile personale pentru a ne dezvolta înțelegerea asupra acestor practici și vom vorbi despre aceste lucruri. Veniți pregătiți pentru a vă împărtăși ideile.

Foto: Alina Ușurelu

Andreea Novac este artist independent, coregraf şi performer. A studiat Psihologia la Universitatea București şi apoi Coregrafia la Universitatea de Arta Teatrală şi Cinematografică IL Caragiale, în prezent fiind doctorand în cadrul aceleiaşi universități.

Este pasionată de creație coregrafică, educaţie artistică, discurs teoretic și performativ şi globe trotter al spectacolelor de dans și performance.

Începând cu anul 2003 călătoreşte extensiv pentru a participa la ateliere de dans în Europa. Din 2008 începe să creeze propriile piese – Dance a playful body, Pretend we make you happy, Despre tandreţe, 37 minutes of make believe, A truth, a lie and a list of possibilities – pe care le prezintă pe scene naţionale şi internaţionale.
Beneficiază de burse şi rezidențe de creaţie în țară (Bucureşti, Cluj, Bacău) şi în străinatate (Italia, Marea Britanie, Olanda, Luxemburg, Austria, Ungaria, Franţa), burse pentru cercetare asupra mişcării (Italia) şi colaborează cu artiști români sau străini.

Participă ca interpret sau coregraf în festivaluri şi proiecte europene – Explore Dance Festival, Europe in Motion, Romanian Showcase, ArtistNe(s)t – International Contemporary Dance Festival, Romanian Dance Platform, Moving Romania, Dance. Movement. Theatre, etc. Din 2008 este profesor invitat pentru a susţine cursuri şi ateliere de dans contemporan în cadrul Centrului Naţional al Dansului Bucureşti, Fundaţiei Calea Victoriei, Attitude Balet Studio, Fabricii de Pensule Cluj, Teatrului Fix Iași, etc.

În 2017, împreună cu Alina Ușurelu şi Irina Marinescu, pune bazele Asociației Developing Art, care derulează o serie de programe şi proiecte interdisciplinare, în zona dansului contemporan și artelor vizuale. Din 2018 este profesor asociat în cadrul UNATC – Master Terapie prin Artă și Universității Pitești – actorie.

Un corp în hiperacțiune se folosește de tehnici de dans și metode de compoziție interdisciplinare, cu scopul de a crea micro-universuri halucinante și disruptive.

Cum putem realiza compoziții imprevizibile, care deconstruiesc experiența noastră ca dansatori? Cum credem că va fi dansul în viitor și unde plasăm limita dintre rațional și irațional?

Vom lucra cu ustensile cronopoetice în dans, în care viteza, juxtapunerea temporală și regândirea intervalului afectează profund mișcarea. Ne vom concentra pe intenționalitatea, potențialitatea și energia reziduală a mișcării, în dorința de a crea corpuri în tranziție, anticorpuri și corpuri-arhivă.

Cursul este structurat progresiv și se folosește de instrumente creative precum: contaminare, incertitudine cognitivă, tensiune, acumulare și transferul de informație la nivel performativ.
Acestea vor fi explorate prin seturi de exerciții și improvizații pe straturi, prin care vom diseca raportul dintre control, intensitate și spontaneitate.

Prin abordarea unei metode de lucru bazată pe crearea de score-uri, cursul pregătește dansatorii pentru a folosi mișcarea, sunetul, textul și semnul vizual ca elemente care compun un univers corporal reactiv. În ultima parte a cursului vom examina și discuta care poate fi rolul tehnologiei în procesul de creație și în ce context putem media realitatea și genera o experiență performativă conectivă.

Foto: Ciprian Ciuclea

Simona Deaconescu este coregrafă și regizoare de film experimental. Este fondatoarea Tangaj Collective și directorul artistic al Bucharest International Dance Film Festival. Prin lucrările sale, Simona explorează criza de percepție în societatea contemporană și ridică întrebări despre viitorul corpului.

A fost selectată pentru a-și dezolta cercetarea artistică în cadrul unor rezidențe internaționale oferite de Fundația Gabriela Tudor, Asociația 4Culture (RO), Battery Dance Studios New York (SUA), TeatrInGestAzione, COORPI, Lavanderia e Vapore (IT), Forum Danca (PT) și La Briqueterie Paris – Val-de-Marne Choreographic Development Centre (FR).

Este deținătoare a bursei danceWEB, oferită de rețeaua Life Long Burning în cadrul Festivalului ImPulsTanz (2014, Vienna, AT), desemnată artist Aerowaves Twenty18 pentru spectacolul „Counterbody”, deținătoare a Loikka Award (2018, Helsinki, FI) pentru filmul „Sonder” și selectată ca Emerging Choreographer de către Springboard Danse Montreal (2019, Montreal, CA). În 2016 a primit Premiul Centrului Național al Dansului București pentru contribuția adusă dansului contemporan românesc.

Spectacolele și atelierele sale au fost prezentate în turneu național și internațional în Italia, SUA, Austria, Turcia, Portugalia, Bulgaria, Chile și Lituania. Cele două scurtmetraje de dans realizate de Simona au fost selectate și premiate în cele mai importante festivaluri de profil din Europa, America de Sud și de Nord.

Acest curs își propune să exploreze dialogul între corpuri, idei, spațiu și sunet.

Prin diferite tehnici de improvizație prin mișcare vom pune accentul pe conștientizarea mediului înconjurător și a propriilor simțuri, creând împreună diferite partituri de lucru. Vom descoperi ce înseamnă o partitură de mișcare și ce rol are aceasta în procesul de compoziție, adaptându-ne în permanență la nevoile corpului nostru, la ideile pe care le vom stimula cu ajutorul grupului și la spatiul care ne va hrăni imaginația.

Sesiunile de lucru vor conține o parte de încălzire prin diferite tehnici de mișcare cu influențe din Body Mind Centering, Axis Syllabus, Contact Improvisation, Feldenkrais, fiind urmate apoi de sesiuni de improvizație și creație de „score-uri” (partituri). Astfel, într-o atmosferă de explorare intensivă, vom “intra” în corpurile noastre descoperind cum le putem folosi pentru a contura idei coerente și pentru a comunica. Sesiunile de dans și improvizație vor fi insotite de discuții utile intelegerii procesului de compozitie.

Nu în ultimul rând, ne vom axa pe coeziunea grupului și pe comunicare, cu scopul de a construi împreună o experiență performativă.

Cristina Lilienfeld a studiat coregrafia și psihologia căutând în permanență punctul în care cele două discipline se întâlnesc. În ultimii ani a colaborat și continuă să lucreze cu diferiți coregrafi și dansatori dar și cu artiști vizuali și muzicieni făcând parte din mai multe grupuri artistice interdisciplinare. Spectacolele ei “Lay(ers), “Nu toți sunt eroi”, „ Fapte vitejești”, “Moving Fields” precum și numeroase spectacole în care dansează sau pentru care a semnat coregrafia: “Coregrafie de grup”, “În trup”, “Dancer In The Dark”, “The Great Scheme of Things – concert Fierbinteanu”, „A Truth A Lie And A List Of Possibilities” etc. continuă să fie prezentate pe scenele din Bucuresti, din țară și internaționale.

În anul 2016 a făcut parte din programul Dance Roads prin intermediul căruia a călătorit în cinci țări europene prezentând spectacolul Lay(ers). În 2015 a devenit membru al Asociației PETEC, susținând diferite producții cu caracter interdisciplinar create pentru toate categoriile de vârstă.

Cristina caută, atât în activitatea sa artistică cât și în cadrul atelierelor de dans contemporan pe care le susține să scoată în evidență partea de autenticitate din orice situație cu care intră în contact.

Odihna, relaxarea și recuperarea au un rol esențial în viața oricărui dansator cu activitate fizică intensă, susținută pe termen lung. Acestea trebuie să facă parte integrantă din rutina obișnuită, devenind un obicei pentru a ajuta corpul să poată răspunde adecvat la provocările la care este supus. Absența unei practici de relaxare, odihnă și recuperare în scop profilactic conduce în timp la accidente, oboseală cronică, incapacitate de concentrare, stagnare și, în cele din urmă, chiar la apariția unor afecțiuni.

Practica de mișcare de peste 30 de ani și, în cele din urmă, cursurile de masaj somatic și refloxogen absolvite l-au condus pe coregraful Farid Fairuz la generarea unei practici experimentale de recuperare prin auto-masaj, în care corpul este cel mai bun ghid spre problemele existente, acesta fiind totodată și cel prin care se acționează pentru a le rezolva.

Cursul facilitează accesul la o serie de manevre de auto-masaj și practici de relaxare adaptate fiecărui participant, practicarea acestora conducând în timp la efecte benefice: îmbunătățirea circulației sângelui și a limfei, impactul direct asupra fibrelor musculare deteriorate, eliminarea toxinelor care se acumulează în timpul exercițiilor, îmbunătățirea mobilității articulare și musculare, dar și efecte precum eliberarea serotoninei și endorfinelor în sânge, ridicarea stării de spirit, reducerea anxietății, relaxarea și îmbunătățirea concentrării și acuității mentale.

Până la ficționalizarea propriei biografii prin care a devenit Farid Fairuz (2010), artistul Mihai Mihalcea a fost unul dintre cei mai activi din domeniul coregrafiei contemporane din România de după 1989. A avut un rol esențial în multe dintre inițiativele care au condus la recunoașterea internațională a dansului contemporan românesc și la înființarea unor structuri și instituții devenite repere ale acestui domeniu. Între 2006 – 2013 a fost director al Centrului Național al Dansului București, iar din 2019 este Director de Programe și Proiecte în cadrul aceleiași instituții.

În 2006 a fost nominalizat pentru Premiul ”Paris – Europe 2006”, de către Maison d’Europe et d’Orient din Paris.

Farid Fairuz a fost artist în rezidență la Tanzquartier Wien, National Center of Dance Paris, Hebbel Theater Berlin, Centre National de Franche-Comte Chorégraphique of Belfort, La Manufacture, Atelier du Rhin – Dramatic Regional Center, Colmar.

În 2013-1014 a fost bursier al Academiei de Artă din Berlin. În 2014 a co-curatoriat festivalul “Good Guys Only Win in Movies” la Hebbel am Ufer, Berlin. A creat și/sau a prezentat spectacole și lucrări coregrafice în: Franța, Germania, Austria, Italia, Marea Britanie, Ungaria, Estonia, S.U.A., Bulgaria, Ucraina, Portugalia, Polonia, Olanda, Belgia, Elveția și Slovenia.

Contact Improvisation este o formă dans și improvizație care implică atât corpul, cât și mintea. Pe parcursul acestui curs vom încerca să dezvoltăm o fizicalitate gânditoare. Vom căuta să înțelegem ce se află în spatele dansului nostru. Care sunt stimulii care ne mișcă? Vom cerceta impactul forțelor fizice asupra mișcării: gravitația, inerția, elanul, forța de frecare, echilibrul, dar și a altor forțe interioare: atenția, capacitatea de a observa, de a alege, de a discerne, de a numi.
Podeaua va fi primul nostru partener de dialog, investigare și compoziție. Vom lucra apoi în duet, trio și în grup căutând să înțelegem împreună mediul în care dansăm pentru a putea articula mișcări care au sens în spațiu și în timp real. Dansul va deveni o conversație atât fizică cât și conceptuală cu noi înșine, cu spațiul în care ne mișcăm, cu partenerii de scenă/practică și cu cei care ne privesc. Prin exercițiile propuse vom dezvolta o orientare sferică și o înțelegere extinsă a felului în care navigăm în spațiu. Vom modela și sensibiliza atât corpul, cât și atenția pentru a aduce claritate, profunzime și autenticitate dansului și actului performativ.

Virginia Negru studiază dansul și inteligența corporală cu intensitatea și pasiunea unui cercetător. A descoperit plăcerea de a se mișca în moduri neobișnuite înainte de a putea vorbi sau a înțelege că ceea ce făcea se numea dans.

Deși se consideră mai degrabă un autodidact, de-a lungul timpului a întâlnit dansatori și profesori deosebiți care i-au conturat și influențat în mod profund viziunea asupra dansului și a mișcării în general: Catrina Choate (Dans Contemporan și Feldekrais), Amalia Stinopoulou (Limon Technique), Lelia Marcu (Balet), Steve Batts și Ursula Laeubli și Benno Voorham și Sybrig Dokter, Scott Wells, Alexandra Soshnicova si Serghei Golovnya, Cyrus Khambatta, Nora Hajos, Nancy Stark Smith, Sveta Bird, Sasha Dodo, Adrian Russi, Susanne Martin, Kira Kirsch (Instant Composition și Contact Improvisation).

A ales să practice și să predea Contact Improvisation pentru că este forma de dans pe care a înțeles-o cel mai greu și care îi aduce în continuare noi întrebări și provocări. A descoperit Contact Improvisation în 2006 în cadrul Festivalului de Teatru din București și a continuat studiul în Europa și SUA.

În prezent, împreună cu asociația PETEC, organizează Festivalul Internațional de Contact Improvisation – Contact Bucharest Festival și alte proiecte care folosesc Contact Improvisation ca formă de dans, improvizație și tehnică de mișcare.

Acest curs introduce participanții în practica Ashtanga Yoga, o formă dinamică de Hatha yoga care se bazează pe stabilizarea atenției pe trei elemente simultan (Tristhana): respirația specifică, postura (Asana) și focalizarea privirii (Drishti). Trecerile între posturi se fac fluid, prin secvențe de mișcări sincronizate cu respirația (Vinyasa). Energia vitală (Prana) este cumulată și redirecționată în corp prin activări musculare și ajustări fizice, prin lucrul cu benzi energetice (Bandha).

Punem accent pe respirație și aliniament, dar și pe ritm și curgerea mișcării. Printr-un control mai bun al corpului și al respirației, controlăm și liniștim mintea. Îmbunătățirea flexibilității, forței, rezistenței, echilibrului, stabilitatea fizică și mentală sunt doar câteva din beneficiile acestei practici. În timp, ajungem să experimentăm starea de meditație în mișcare.

Practica yoga este o practică de retragere spre interior și observare constantă, un proces de autocunoaștere profund, de învățare continuă, de armonizare cu noi înșine și cu ceea ce ne inconjoară.
Atunci când renunțăm la competitivitate și așteptări, ne deschidem și permitem unei mulțimi de posibilități să se manifeste, cel mai adesea fiind surprinși de ele. În ultima parte a cursului, integrăm elemente specifice practicii yoga în improvizația de dans. Calitatea prezenței dată de modul în care ne angajăm total și ne lăsăm absorbiți de ceea ce facem, relația cu prezentul, antrenarea și concentrarea atenției asupra mai multor lucruri simultan, acumularea și direcționarea energiei sunt elemente pe care le regăsim atât în practica de dans, cât și în practica yoga, ambele construind acea stare de flow meditativ.
Dăm prea multă importanță uneori, atât în yoga cât și in dans, formei, suprafeței, căutând imagini perfecte, oprindu-ne la acel nivel. În cadrul acestui curs, abordăm și explorăm forma ca pe o consecință a unor lucruri mai subtile, mai puțin vizibile și tangibile, pe care le integrăm în practicile noastre.

Mihaela Alexandra Dancs, dansatoare și coregrafă independentă, lucrează cu artiști ca Florin Flueraș, Cătălina Gubandru, Florin Fieroiu, Vava Ștefănescu, Paul Dunca, Doris Uhlich, Rui Catalão, Carmen Coțofană, Mădălina Dan, Cosmin Manolescu, Zan Yamashita, Andreea David. Dansează în București, Cluj, New York, Viena, Paris, Timișoara, Utrecht, Riga, Londra, Veneția, Praga, Stockholm, Tokyo, Frankfurt, Roma, Iași etc. Participă la programe ca Europe in Motion, Solo Performing Commissioning Project, Moving Dialogue, What Next, Emotional Bodies & Cities, Eastern Connection. Primește bursa DanceWeb Viena în 2010 și 2012. În 2014 CNDB îi oferă Premiul de Excelență pentru contribuția adusă construcției dansului contemporan românesc. Susține ateliere de mișcare iar în 2016 concepe programul Totul Pentru Endorfine. În Căutarea Dansului este cel mai recent proiect al său de cercetare, pornit în 2019.

În 2012 se apucă de surfing și tot atunci începe să țină clase de yoga. Relația cu Ashtanga Yoga începe în 2004, anul în care face trecerea de la stomatologie la dans contemporan și coregrafie. Este influențată și de alte stiluri, precum Iyengar, dar se dedică cu entuziasm practicii Ashtanga, observând zi de zi puterea ei transformatoare.

În decursul atelierului de o săptămână, vom examina materialul artistic în dans și coregrafie, în special în următoarele privințe:

– Corpul: materialitatea senzației; starea de circulație între percepție și acțiune; materialul de mișcare etc.

– Sunetul: dacă lăsăm sunetul să fie în spațiu, lăsăm undele sonore să călătorească prin aer, cum afectează, învăluie, pătrund, mișcă corpurile noastre? Sau le invită să fie statice? Care este relația dintre disonanță și consonanță și dintre mobilitate și stabilitate? Ce se schimbă în corpuri odată ce sunetul devine muzică?

– Geometria: odată ce devenim sensibili la geometrie, observăm că orice constelație spațială are o geometrie proprie. Cum putem utiliza formele și relațiile în propria organizare în spațiu și a spațiului? Cum putem influența capacitatea publicului de a crea sens folosindu-ne de geometrie?

Jan Burkhardt este un dansator, coregraf și muzician care lucrează în Berlin, Germania. Este specializat în metodele Laban și Bartenieff și explorează de mulți ani Contact Improvisation, Body-Mind Centering (BMC), tehnici de dans contemporan și abordări improvizaționale.

Jan predă, performează și antrenează la nivel internațional în diferite contexte artistice și pedagogice (printre ele se numără catedrele de dans din Berlin, Köln, Stockholm și Copenhaga).

Din 2007, Jan lucrează în strânsă colaborare cu regizorul Laurent Chetouane, iar din 2011 o face alături de Sebastian Matthias și continuă să creeze propriile lucrări, cele mai recente fiind „vexations”, alături de colegul său Kerstin Kussmaul, în co-producție cu ImpulsTanz, Viena (2009), și „schweigstück”, cu F. Willens, pentru Tanztage, Berlin (2010).

Aducând laolaltă practici somatice și tehnici de dans contemporan cu opțiuni de improvizație și compoziție, acest atelier va explora spațiile interne și externe.

Ne vom concentra asupra explorării mișcării, în lumea noastră interioară și exterioară. Punem în mișcare capacitatea noastră creativă cu scopul de a ajunge în corpurile noastre sensibile prin crearea unor dansuri de grup, solo sau duete, folosind partituri coregrafice care stimulează curiozitatea nelimitată a corpului.

Vom arunca o privire atentă atât asupra tehnicii de dans, prin aprofundarea înțelegerii principiilor funcției de mișcare umană, cât și asupra procesului creativ prin examinarea tuturor posibilităților oferite de corpurile noastre pentru a putea face propriile alegeri.

Concentrându-ne asupra analizei greutății, a forței și a reacției instinctuale, ne vom extinde abilitatea de a percepe și răspunde la impulsuri pentru a face posibilă dinamica dăruirii și primirii.

Vom părăsi locul nostru confortabil, explorând intensitatea fizică a limitelolor noastre, precum și dând naștere unui corp-interpret plin de sisteme. Astfel încât, făcând apel la intuiție și instinct, ne vom putea juca cu ce este necesar în fiecare moment.

Acest atelier va oferi spațiu pentru cercetarea personală și va intoduce concepte variate, concentrându-se asupra ideilor de autenticitate, agerime, prezență și integritate. Scopul este să ne descoperim potențialul pentru a accesa și dirija tot ceea ce compunem prin mișcare din necesitate, încredere, risc, prezență și sensibilitate.

Gisela Müller a studiat dansul la Paris, Amsterdam (SNDO) și New York. A fost membră în mai multe companii de dans până când a fondat, în 1992, The Move Company, pentru care a coregrafiat numeroase piese. A obținut burse pentru lucrări artistice în mai multe țări. Predă din 1998 în diferite instituții și studiouri de formare. Din 2004 este membru al consiliului, precum și director coregrafic și pedagogic al școlii Tanzfabrik Berlin și directorul programului Dance Intensiv.

Între 2006 și 2010 a fost profesor invitat la Hochschulübergreifendes Zentrum Tanz/Berlin și a conceput și condus programul de licență Dans contemporan Context Coregrafie. Din 2012 este membru al rețelei est-europene Nomad Dance Academy. În 2018 a avut premiera proiectului Me again – But not alone, în colaborare cu muzicienii Gebrüder Teichmann.

Atelierul începe cu un antrenament zilnic bazat pe diferite tradiții și concepte, clasice și contemporane, urmat de jocuri de improvizație, teme și situații fizice.

Vom învăța, de asemenea, coregrafie din repertoriul William Forsythe și vom dezvolta idei de improvizație pornind de la coregrafiile lui.
Lucrul cu dansatorii propus de Allison este jucăuș, riguros și încurajează curiozitatea.

Allison Brown este profesoară, coregrafă și dansatoare. Locuiește și lucrează în Frankfurt și predă și susține ateliere din 1999. Ca instructor al Improvisation Technologies de Forsythe, a făcut parte din programul de dans P.A.R.T.S. din Bruxelles, Belgia. Allison Brown a participat în numeroase simpozioane precum „explorationen 07“ la PACT Zollverein, Essen, Germania. Din 2009 predă la HfMDK Frankfurt. În urma invitației lui William Forsythe, a pus în scenă lucrările sale precum Duo și Workwithinwork în diferite ocazii pentru companii de dans din toată lumea. În calitate de coregraf, Allison Brown creează lucrări din 1998.

Acestea includ lucrări pentru for Pretty Ugly/Ballett Freiburg, Künstlerhaus Mousonturm (Frankfurt), Transitions Dance Company Laban (Londra) și Gärtnerplatztheater (München). Allison Brown a fost dansatoare la New York City Ballet, Twyla Tharp & Dancers, Amanda Miller’s Pretty Ugly Dance Company și Saburo Teshigawara’s Karas Company. Din 1996 până în 2004 a fost membru în William Forsythe’s Ballet Frankfurt.

Din 2019 a devenit profesor de balet clasic pentru dansatori contemporani la centrul de dans contemporan al Academiei de muzică și dans din Köln, Germania.

Atelierul este deschis dansatorilor și performerilor cu un background profesionist de mișcare dar și altor artiști sau studenți interesați de zona practicilor performative care vin din arte vizuale sau alte zone.
Premisa este deconstrucția unei false separări a teoriei de practică, a gândirii analitice și critice de mișcare, corporealitate și intuiție. Incercăm să mișcăm corpul care cuprinde și gânduri, și reflecții social-politice, care conține și extinde și mediul în care există și reflectă, implicit, și asupra lui.

Cursul propune deci exerciții de conștientizare și teoretizare a corpului în relație cu mediul înconjurător, exerciții de ritm, un tip de antrenament care combină diferite practici motrice (din zone inclusiv non-vestice și non-dans) dar și exerciții de analiză a unor lucrări de artă (performative sau în alte medii).

Foto: Andrei Dinu (Alexandra Pirici, Aggregate, 2017-2019, exhibition view Art Basel Messeplatz)

Alexandra Pirici este o artistă cu o formație în coregrafie, care lucrează nedisciplinat, traversând medii diferite. Lucrările sale au fost expuse în cadrul expoziției de artă decenale Skulptur Projekte Munster 2017, a Bienalei din Veneția – Pavilionul român, la a 55-a ediție, Tate Modern Londra, New Museum – New York, Bienala a 9-a din Berlin, Manifesta 10, Centre Pompidou – Paris, Museum Ludwig Köln, Muzeul Rus din St. Petersburg, Neuer Berliner Kunstverein, Van Abbemuseum Eindhoven, Muzeul de Artă Modernă din Varșovia – între multe altele.

Explorând atât istoria, cât și funcția gesturilor în arte vizuale și cultură populară, Alexandra Pirici coregrafiază „acțiuni în desfășurare” și „medii performative” complexe, care îmbină dansul, sculptura, limbajul vorbit și muzica. Pirici abordează frecvent istoria unor locuri specific pentru a provoca și transforma ierarhiile existente.

Atelierul va evolua în jurul secțiunilor de repertoriu din cele mai recente creații ale lui Zuk, explorându-le trăsăturile familiare de teatralitate măsurată. Vom utiliza mișcarea pentru a crea o lume de ficțiune etnografică, cu ritualuri fabricate, limbi inventate și o afinitate pentru absurd. Vom explora interrelațiile complexe între ceea ce vedem și ceea ce auzim.

Zuk este o profesoară experimentată în limbajul de mișcare Gaga. Atelierul va include o oră zilnică de Gaga.

Noa Zuk este coregrafă și dansatoare. A petrecut 12 ani ca membră a companiei de dans Batsheva și în ultimii zece ani s-a stabilit în coregrafie, creând pentru diverse companii și performând lucrările sale în jurul lumii.

În ultimii ani, Noa a început să creeze lucrări în colaborare cu partenerul ei de viață, artistul interdisciplinar Ohad Fishof. Dintre creațiile lor amintim Garden of Minutes, ADR, The Nothing Trilogy și One More Song. Lucrările lor au fost prezentate de companii, festivaluri și organizații artistice din Statele Unite, Elveția, Singapore, Germania, Norvegia, Scoția, Anglia, Rusia și Italia. Ultima lucrare cu care au fost în turneu, The Burnt Room, o îmbinare de artă sonoră, artă performativă și dans, care se desfășoară într-o camera, a fost comandată de Centrul pentru Artă Contemporană din Tel Aviv și n.b.k. Berlin în 2016. Cea mai recentă creație a lor, Shutdown, a fost comandată de Wee Dance Company, Germania și a avut premiera în mai 2018.

Zuk este de asemenea o profesoară renumită și predă masterclassuri, ateliere și ore de Gaga în toată lumea.

Corpul Emoțional sau ce este dansul contemporan este un curs de introducere în practici artistice participative în dansul contemporan dezvoltat de coregraful Cosmin Manolescu pe baza conceputului său de corp emoțional, o metodă de lucru personală care are la bază experiența proiectului european E-MOTIONAL.

Pe parcursul modulului, derulat sub forma a 8 sesiuni de lucru împărțite în 2 module distincte, Cosmin Manolescu și studenții săi vor explora împreună diferite jocuri performative, explorări senzoriale și tactile, ritualuri contemporane, improvizații și exerciții de mișcare într-un format participativ.

De asemenea, în cadrul modulului vor avea loc vizionări de filme și discuții teoretice despre universul performativ propus de artiștii importanți ai scenei performative ca Marina Abramovic, La Ribot, Sarah Small, Thomas Lehman sau Manuel Pelmuș.

În egală măsură, în cadrul sesiunilor de lucru participanții vor avea ocazia de a dezvolta scurte momente performative inspirate de unele din producțiile coregrafice realizate de Cosmin Manolescu – performance-urile “Private Show” (2000), „Camera 1306” – instalație performativă pentru o cameră de hotel (2011) sau [Fragil] (2015). Modulul se va finaliza cu o petrecere performativă dezvoltată în colaborare cu studenții Academiei.

Foto: Cosmin Manolescu

Cosmin Manolescu este coregraf, performer și director executiv al Fundației Gabriela Tudor. Spectacolele sale interactive și participative realizate sub labelul Paradis Serial au fost prezentate cu succes la București, New York, Paris, Lyon, Roma, Dublin, Porto, Amsterdam, Beirut, Riga, Lisabona, Seattle etc., fiind premiate la diverse festivaluri din țară și din străinătate. Din 1998 a condus în mod regulat ateliere de dans pentru profesioniști ai dansului, persoane cu dizabilăți, actori, amatori, public larg sau copii, în România și în străinătate. În cei peste 25 ani de activitate profesională a organizat numeroase proiecte culturale (festivaluri, proiecte de cercetare artistică, spectacole, rezidențe, ateliere) și a avut un rol important în promovarea și dezvoltarea dansului contemporan în România și în crearea Centrului Național al Dansului București.

În perioada 2012-2014, Cosmin Manolescu a fost director artistic al spațiului ZonaD – studio Paradis Serial, iar între 2011-2015 al programului E-Motional.

Între spectacole sale recente se numără [Fragil], o coproducție E-Motional: rethinking dance, „zmeul sau ce este dansul contemporan”, realizat în 2015 la Kinosaki, Tokyo și București în cadrul proiectului Eastern Connection. În 2017 a demarat proiectul coregrafic-arbore «Dans-Wanderer», în cadrul căruia în 2019 va realiza la București și Bruxelles proiectul „Emotional Europe” și un nou performance participativ în luna septembrie 2019.

Premii: Premiul CNDB pentru contribuția adusă dezvoltării dansului contemporan (2014), premiul AFCN pentru „rezistență în cultură” (2017)

Laboratorul de improvizație și performativitate a fost început ca un coaching ținut în cadrul Meet the next generation, program de mentorship și cercetare organizat de Wasp – Working Art Space and Production și s-a dezvoltat cu intenția de a le oferi performerilor/ dansatorilor autohtoni un cadru educațional și de cercetare mai consistent și mai profesionist decât cursurile de dans contemporan pentru amatori. Pe parcursul unei perioade intensive de lucru de două luni de zile, beneficiind de suportul logistic al Centrului Național al Dansului București și al Zonei D am creat/elaborat, împreună cu un grup de opt performere (Andreea David, Nicoleta Enache, Ruxandra Enache, Smaranda Găbudeanu, Cristina Lilienfeld, Alina Lungu, Melania Măceșaru, Ruxandra Stanciu) un cadru de laborator de performativitate și improvizație, trecând prin tehnici și principii de mișcare în dansul contemporan și tehnici somatice (anatomie experiențială și body-mind-centering).

Performer’s Lab – laborator de improvizație și performativitate se axează pe dobândirea unor abilități performative, pe reperarea unei metode de lucru fondată pe baza unor parametri care se aplică fiecărei mișcări, gest sau prezențe, pornind de la sistemul de notație și reprezentare grafică a acestor instrumente și a unor partituri prescrise în încercarea de a-l face transmisibil și utilizabil și în alte
contexte educaționale.

Performer’s Lab se axează pe descoperirea multiplelor resorturi și abordări în a per-forma corpul, pe drumul de la extragerea senzației, impulsului, emoției, intenției, gândului, gestului dintr-un firesc, personal, intimist și inconștient la aducerea în planul conștient și de reprezentare, pe tehnica de improvizație pornind de la anumite reguli de funcționare prescrise. În procesul de lucru se va exersa în fraze de mișcare prescrise, în improvizație.

Mădălina Dan este laureată a Premiilor CNDB 2015. O prezență constantă pe scena de dans din România și unul dintre artiștii cei mai importanți ai unei noi generații de dansatori și coregrafi, artista a fost premiată pentru contribuția sa în dans și performance prin spectacole, ateliere, laboratoare de creație și proiecte de mentorat.

Mădălina Dan este absolventă a Liceului de Coregrafie „Floria Capsali” din București și a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică din București – secția coregrafie. Are un master în playwriting (scriere dramatică) la U.N.A.T.C. București. Din 1998 pâna în 2003 este membră a companiei de dans „Oleg Danovski” din Constanța. În 2008 participă la programul de burse pentru dans contemporan „DanceWeb Scholarship” – Viena.

Mădălina Dan a fost artistă invitată la Școala de Dans din cadrul Arizona State University și artistă asociată a Centrului Național al Dansului București în 2016.

A studiat in Berlin la HZT (Hochschulübergreifendes Zentrum Tanz Berlin) la programul SoDA (Solo/Dance/Authorship). Lucrările sale au fost prezentate la Springdance Festival Utrecht, Tanzquartier Wien, Balkan Dance Platform – Novi Sad, eXplore Dance Festival – Bucuresti, Temps d’Images – Cluj, SouthBank Center & Chisenhale Dance Space – London, Fabrik Potsdam, Hebbel am Ufer – Berlin, TanzFabrik – Berlin, Dance Theater Workshop – New York, Firkin Crane – Cork, Alta Theater – Prague, Art Stations Foundation – Poznan, Sophien Saale – Berlin, FFT Düsseldorf, Impulse Festival, MÜlheim, Lyon Dance Bienale etc.

La început exersăm ceva ce vine înainte să devină dans.

Devenirea dansului.

Să fim în corp. În spațiu. În timp. Să fim priviți, să fim recunoscuți și să recunoaștem situația așa cum e. Și să lăsăm dansul să crească de acolo, să găsim logica momentului. Atunci devine dans.

Atelierul combină lucrul fizic cu corpul cu practica de dezvoltare a conștienței. În această practică ne mutăm atenția asupra aspectului de a fi în dans. Atelierul include lucrul cu propria greutate, mișcarea corpului, să dăm și să primim atingere, relații speciale în interiorul propriului corp și în relație cu alții și diferite modele de improvizație menite să amplifice și să îmbunătățească sincronizarea dintre conștiența fizică, mentală și emoțională, precum și sensibilitatea performerului.

Atelierul va continua să dezvolte și să adâncească practica de lucru din perspectiva aspectelor legate de actul performativ/scenă. Ne vom privi unii pe alții și ne vom lăsa priviți și vom crea momentul în care dansul apare în spațiu, când informația trece prin noi ca sursă de inspirație și interpretare pentru dansul nostru.

Sigal Zouk este o dansatoare/artistă care lucrează în Berlin din 1997. A studiat la Școala de Dans Emek Izrael și s-a alăturat ansamblului Bat-Sheva între 1994-1996. După ce s-a mutat la Berlin și a lucrat cu artiști precum Luc Dunberry și Juan Cruz Dias de Esanola, a devenit membră a companiei Sasha Waltz and Guests între 1999-2004. În 2005 a început colaborarea cu Sasha Waltz/Damaged Goods, mai întâi ca dansatoare și apoi în calitate de consilier coregrafic pentru lucrările lui Stuart și Gehmacher, precum și pentru lucrările lui Stuart care au urmat. În 2007 și-a început colaborarea de lungă durată cu Laurent Chetouane, de-a lungul căreia a creat 10 lucrări de teatru și dans pentru scenă. A colaborat cu alți artiști precum Boris Charmatz (Musée de la Danse), AWST & Walter, Zeirkratzer, Simone Aughterlony, Ian Kaler ș.a. De-a lungul ultimilor ani a început să-și dezvolte practica de predare, prin intermediul căreia ghidează dansatorii profesioniști să dezvolte o prezență corporală care are potențialul de a-i conduce în și prin orice context artistic. Predă în numeroase departamente și instituții de dans europene incluzând Tanzfabrik Berlin, HZT, Hochschule für Music und Tanz Köln, DDSKS Copenhagen și Ponderosa. Zouk acompaniază artiști și coregrafi precum Jared Gradinger/Angela Schubot, Meg Stuart și Sheena McGrandles în călătoria lor artistică, ajutându-i să lucreze cu propriile limitări și cu propriul potențial. A fost desemnată cel mai bun performer la Dortmund Festival 2010, precum și dansatorul anului de către Tanz Magazine în 2011.

Ce tip de corp dansează? Pentru o nouă morfologie a prezenței.

În acest prim modul îmi propun să discut despre ipostaze diferite ale corpului care dansează.

Mai poate fi dansatorul contemporan un executant?

Ce tip de încărcătură poetică și politică poartă corpul care dansează? Ce înseamnă o încărcătură poetică a prezenței? Dar una politică? E politicul corporal o arhivare critică a producțiilor de realitate socială din jurul nostru? Ce și cum filtrăm abundența producțiilor corporale care ne înconjoară? Trăim într-o paradoxală „abundență a hipersărăcirii prezenței”, în sensul în care acoperirea corporală orizontală – vezi multitudinea proliferării imaginilor – e atât de mare încât verticalizarea – producerea de sensuri noi – are nevoie de o aprofundare și de o nouă gramatică?

O discuție pornind de la Introducerea din volumul Singularities. Dance in the Age of Performance de André Lepecki

Corpul la intersecția dintre performance și dans

O scurtă introducere în teoria și practica performance-ului. Influențele avangardei. Estetici ofensive – corpuri asediate. Istorii personale și istorii politice.

Câteva personalități ale performance-lui și relevanța lor în configurarea „corpului-manifest”: Marina Abramović, Orlan, Gina Pane, Guillermo Gómez-Peña, La Ribot.

Configurații postmoderne ale dansului – corpul ca suprafață maleabilă, modulabilă, pe care se înscriu semantici vizuale și muzicale complementare.

A gândi corpul în relație directă, imediată cu arta vizuală și muzica.

Mișcarea Judson Dance Theatre: Simone Forti, Steve Paxton, Yvonne Rainer, Trisha Brown, Lucinda Childs, Meredith Monk.

Resemnificări ale prezenței corporale, redefiniri ale reprezentării corpului. Deschiderea scenei de dans către formate de reprezentare fluide – practici ale coregrafilor Jérôme Bel, Boris Charmatz, Xavier Le Roy.

Mihaela Michailov este dramaturg și critic de arte performative. Este interesată de artă educațională și artă politică, de dramaturgii performative fluide, de teoria performance-ului și de pedagogii emoționale. A ținut, începând cu 2007, conferințe și prezentări centrate pe evoluția artelor spectacolului din România la Avignon, Paris, Nancy, Viena, Tokyo. Piesele ei de teatru au fost traduse în bulgară, engleză, franceză, germană, greacă, spaniolă.

Ștefania Ferchedău însoțește studenții Academiei într-o vizită ghidată la expoziția „24 de argumente. Conexiuni timpurii în neo-avangarda românească 1969–1971”, organizată de Institutul Prezentului la Muzeul Național de Artă al României.

„24 de argumente” include și un eveniment performativ, bazat pe o reinterpretare a piesei „Geneză” a coregrafei Miriam Răducanu, realizată de artista Mădălina Dan special pentru expoziție. Parte a programului „Nocturnelor” cu care s-a făcut cunoscută Miriam Răducanu la finalul anilor 1960, piesa a fost prezentată în cadrul expoziției „Romanian Art Today” de la Edinburgh, în 1971, pe muzică de Anatol Vieru.

Ștefania Ferchedău este manager, mediator, producător și mediator în domeniul artelor spectacolului, lucrînd interdisciplinar în România și internațional. Și-a folosit pregătirea umanistă și literară și experiența îndelungată în management cultural în lucrul îndeaproape cu artiști și organizații din dans și teatru, dar și dinarte vizuale și arhitectură, pentru a acompania, produce, prezenta și documenta o varietate de proiecte.

Împreună cu Alina Șerban dezvoltă Institutul Prezentului, asociație cu profil interdisciplinar pe care a fondat-o în 2016. Între organizațiile cu care a colaborat din 2010 ca manager de program, producător, consultant artistic sau de management se află: Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană, Fundația Gabriela Tudor/ United Experts, Asociația Zeppelin, Asociația MetruCub, Asociația pepluspatru. Afilierile instituționale trecute includ Asociația ECUMEST (2003-2008), Institutul Cultural Român New York (2008-2010). În 2017 a primit premiul pentru Management cultural pentru ultimii 10 ani de activitate din partea Administrației Fondului Cultural Național.

L-am invitat pe coregraful și performerul Willy Prager pentru a susține, pe parcursul a două zile, un atelier intensiv cu studenții Academiei și o prezentare a traseului său artistic.

Evenimentul face parte dintr-o serie de întâlniri pe care studenții Academiei CNDB le au timp de șase săptămâni alături de coregrafi și artiști din diferite medii, într-un cadru care să le ofere repere pentru dezvoltarea ulterioară.

Foto: din spectacolul „The Victory Day”, creat de Willy Prager împreună cu Iva Sveshtarova

Willy Prager este un artist de dans și performance și manager artistic din Bulgaria. A absolvit Theatre-studio 4Xc-Sofia în 1996, „Arte performative sintetice” la Universitatea din Plovdiv (1999) și programul de masterat SODA al Universității de Arte din Berlin (2013). Bursier și rezident la Dance Web Austria, Tanzquartier Viena și Teatrul Treffen Berlin, O escapo do tempo – Portugalia, WASP București, Zagreb Dance Center.

Ca performer, Prager a lucrat cu regizori și coregrafi precum David Zambrano, Ivo Dimchev, deufert & plische, Xavier le Roy, Thomas Lehmen, Galina Borissova, Maren Stack etc.

Ca regizor și coregraf, Willy Prager a creat Prager Strasse, Game-a-porter, Transformability, Egyptina spring, The victory day (premiul publicului Jardin d’Europe la ImPuls Tanz Viena), Sequel for the future (împreună cu Sonja Pregrad) etc.

Prager colaborează cu diferiți artiști, printre care Iva Sveshatrova.  Împreună au creat Our last pas de deux, Museum og Hygiene, Balkan Dance Reality Show, shamebox (premiul național IKAR 2018) etc.

Lucrările lui Prager au fost prezentate în cele mai importante festivaluri din Bulgaria, Germania, Austria, Franța, Olanda, Irlanda, Cehia, Belgia, Slovenia, Croația, Serbia, România, Macedonia, Grecia și Egipt.

Willy a fost printre artiștii invitați să predea în proiectul „I like to move it move it”, Linz 2009. A predat, de asemenea, la Noua Universitate Bulgară și la Universitatea din München.

Willy Prager este cofondator al fundației Brain Store Project (Sofia, 2005) și Nomad Dance Academy (2006). Din 2008, împreună cu Iva Sveshatrova și Stephan Shtereff, Prager organizează Festivalul internațional de dans contemporan și performance Antistatic.

L-am invitat pe desenatorul, ilustratorul, scriitorul, jurnalistul și autorul de performance Dan Perjovschi la un dialog cu studenții de la Academia de dans și performance CNDB.

Ne-a atenționat din start că nu există cel mai bun artist și nici buni sau răi, ci doar contexte și că, dacă nu ai perspectivă, fiecare crăpătură este un canion. Așa că atunci când nu poți să schimbi o societate, ne-a sfătuit să ne schimbăm noi, alternativa fiind să facem volum prin creație.

“Unii mănâncă banane ca să facă bani, alții ca să facă revoluții, iar asta aveți și dumneavoastră de făcut, prin corp.”

Dan Perjovschi este unul dintre cei mai apreciați și premiați artiști contemporani români, iar desenele sale cu mesaj civic sau politic au fost expuse pe pereții unora dintre cele mai mari muzee și galerii de artă din lume, de la MoMa în New York până la Tate Modern în Londra, dar și pe stații de autobuz sau pe un zid din Sibiu. Spune că încearcă să nu refuze nicio invitație de a desena și că îl bucură libertatea de mișcare și de a crea, singurele lucruri de care are nevoie fiind o suprafață pe care să deseneze și cariocile pe care le poartă în permanență cu el. În ultimii ani aproape nu a existat un protest sau o acțiune civică la care desenele sale să nu circule pe pancarte sau în rețelele sociale, pentru că Dan Perjovschi crede că este important ca artiștii să se implice în societate și nu poate separa politicul și viața civică de arta lui.

(text BIO: din Andreea Vrabie, DOR – Pe bune)

În această întâlnire, Vava Ștefănescu prezintă o selecție personală din cele peste 50 de spectacole pe care le-a creat, coregrafiat și în care a performat până în prezent.

În cea de-a doua parte, împreună cu Carmen Coțofană, Mihaela Dancs și Farid Fairuz, Vava prezintă lucrarea sa „Cvartet pentru o lavalieră”, creată în anul 2008. Studenții au ocazia să experimenteze în mod direct spațiul performativ al cabinei cu pereți de sticlă, care se aburesc pe măsură ce respirația și mișcarea performerilor ridică treptat temperatura din interiorul cabinei.

„Cvartet pentru o lavalieră”  este o instalaţie coregrafic–sonoră ce pune în discuţie mai multe idei legate de claustrare: lipsa de distanţă, ostaticii propriei noastre existenţe, toleranță.

Fiind o compoziţie în timp real, singurul punct de referinţă şi sprijin este situaţia vizibilă/audibilă, constantă timp de 60 de minute.

Toate ideile – un fel de cuvinte cheie de la care se porneşte –  vin în conjuncţie cu mişcarea sunetului, cu privirea publicului şi astfel se nasc alte idei, foarte neaşteptate..

Aleatoriul prezenţei condiţionate de un anume context, atenţia asupra ritualilor de percepţie, rămân pentru mine preocupări continue dar şi facinaţii ale acestui „du-te vino” între ficţiune şi realitate.

Vava Ştefănescu

concept / autor: Vava Ştefănescu

co-autori: Vlaicu Golcea (sound-artist), Carmen Coțofană, Farid Fairuz, Mihaela Dancs/Vava Ștefănescu (performeri)

L-am invitat pe artistul vizual și profesorul Iosif Király pentru a susține o prezentare despre activitata sa ca artist independent, despre proiectul colaborativ subREAL, în care a lucrat mai intens între 1990-2005 și în care continuă să mai dezvolte proiecte chiar și în prezent.

De asemenea, Iosif Király le prezintă studenților o selecție de lucrări performative/acțiuni din zona artelor vizuale în care este implicat corpul uman (care de obicei se întâmplă în galerii sau în alte spații alternative sălilor de spectacol).

Astfel, prezentarea este structurată în două capitole:

I. Proiecte individuale și colaborative. Fotografii, instalații, acțiuni.

II. Corpul uman ca mijloc de exprimare în arta contemporană.

Iosif Király este artist vizual, profesor și arhitect. Activează atât independent cât și în grupul subREAL. Lucrează cu fotografie, instlație, performance și desen. Creațiile sale invetighează relația dintre percepție, timp, sincronicitate și memorie.

În 1995 a fost printre fondatorii departamentului de Fotografie și Imagine Dinamică la Universitatea de Arte din București (UNArte), unde este profesor în prezent. Din 2013 predă de asemenea în cadrul programului de masterat de Studii Vizuale al SNSPA București.

A inițiat, a coordonat și, împreună cu arhitecți, artiști vizuali și antropologi, a participat în proiecte de cercetare legate de schimbările petrecute în România postcomunistă: D-Platform, RO-Archive, Triaj, Tinseltown.

Király deține un portofoliu extins de expoziții internaționale iar lucrările sale se găsesc în numeroase colecții publice și private.

Vorbesc despre rizomatică, concept de sorginte filosofică, în procesul de elaborare a mişcărilor de către interpreţi. Corpul caută să se elibereze prin mişcare dansată şi în acelaşi timp realizează un „efort” pentru a deţine forţă figurativă. Gestualitatea corpului dansant care teritorializează un viitor spectacol se află sub semnul ambiguităţii. Canale informaţionale extrem de diverse ca intensitate, extensiune temporală şi propuneri conţinutistice dinamizează structuri de dans cu geografii diferite. Conectând imagini-timp şi imagini-mişcare, aceste structuri în curs de elaborare se înscriu într-un proces de devenire a rizomului coregrafic.

De la Los Angeles University of California până la Université Paris 8, Raluca Ianegic a dansat şi a studiat dansul în diverse formule cu conţinuturi şi persistenţe temporale diferite. Activitatea de creaţie s-a desfăşurat atât pe scene teatrale precum Nottara, Odeon și Teatrul Bulandra, cât şi în spaţii neconvenţionale. Aceasta a fost completată de o intensă activitate de predare şi de elaborări teoretice în cadrul Liceului de Coregrafie „Floria Capsali”, ca prof. univ. dr. în cadrul UNATC „I.L. Caragiale” și în multiple workshopuri.