27 ianuarie – 7 martie
„This Is Unreal” explorează intersecția dintre dans, teatru și tehnologii contemporane precum inteligența artificială, clonele și deepfakes. Prin text și mișcare, Liz Santoro locuiește într-o lume în care granițele dintre om și mașină, real și virtual, se estompează. Spectacolul analizează implicațiile tulburătoare ale IA asupra adevărului, creativității și libertății, folosind atât materiale generate de oameni, cât și materiale generate de IA pentru a crea o experiență emoțională care pune sub semnul întrebării relația noastră actuală cu realitatea. Proiectul introduce, de asemenea, un nou „al patrulea zid” (bariera imaginară impusă teatral între artiști și public), creând un spațiu hibrid care integrează interacțiunea publicului prin feedback în timp real și extensii digitale, oferind o privire asupra viitorului evolutiv al colaborării dintre om și mașină în creația artistică.
Biografii
Pierre Godard este un artist și performer francez cu un doctorat în inteligență artificială de la Universitatea Paris-Saclay. Cu o pregătire în matematică aplicată și inginerie lingvistică, cercetările sale s-au axat pe descoperirea nesupravegheată a cuvintelor și documentarea lingvistică computațională, în special în limbile cu resurse reduse. Dincolo de preocupările sale academice, Godard este o figură proeminentă în artele spectacolului, creând împreună cu coregrafa Liz Santoro lucrări care explorează intersecția dintre dans, tehnologie și inteligență artificială, depășind limitele artei spectacolului contemporan. Piesele lor au fost prezentate la nivel internațional, iar abordarea inovatoare a lui Godard continuă să influențeze atât domeniul IA, cât și cel al artelor.
Liz Santoro este o coregrafă și dansatoare americană cu studii în neuroștiințe la Universitatea Harvard și formare profesională la Boston Ballet School. De-a lungul carierei sale, ea a devenit cunoscută pentru lucrările sale inovatoare care îmbină mișcarea cu compoziția generativă și tehnologia. În colaborare cu Pierre Godard, Santoro a creat numeroase piese aclamate care explorează intersecția dintre dans și procesele cognitive, prezentate pe scară largă în Europa, America de Nord și Asia. În plus față de lucrările sale coregrafice, practica artistică a lui Santoro cuprinde o implicare pedagogică extinsă prin activitatea sa de curator, profesor, de sensibilizare și mentorat.
Mélanie Rattier a lucrat mai întâi alături de artistul luminist Georges Berne la proiecte de iluminat arhitectural de mari dimensiuni (Philharmonie de Paris, Musée du Quai Branly, Centre Pompidou-Metz…). După absolvirea École d’architecture de la ville et des territoires (Marne-la-Vallée), s-a alăturat marilor firme pariziene de arhitectură, precum Atelier Jean Nouvel. În ultimii zece ani, ea și-a dezvoltat activitatea artistică în domeniul proiectării spațiului scenic în cadrul companiei Le principe d’incertitude.
Léo Chédin lucrează la intersecția dintre dans și arta digitală. Este doctorand la LISN, Universitatea Paris-Saclay. Deține o diplomă de la ENS Paris-Saclay, o diplomă în cercetare-creație de la Scène de recherche și un masterat în tehnologii pentru muzică de la IRCAM. Léo lucrează la crearea de piese și instalații care combină dansul și tehnologia.
Pierre-Yves Macé (compozitor) combină muzica electroacustică cu scrierile instrumentale. A lansat CD-uri la etichetele Tzadik, Sub Rosa și Brocoli și colaborează în mod regulat cu regizori și coregrafi. Muzica sa a făcut obiectul unui portret pentru ediția 2023 a Festival d’Automne à Paris. Este rezident la Académie de France din Roma (Villa Médicis) în 2024-2025].
Mai multe info despre MODINA AICI.