
27 ianuarie – 7 martie
„This Is Unreal” explorează intersecția dintre dans, teatru și tehnologii contemporane precum inteligența artificială, clonele și deepfakes. Prin text și mișcare, Liz Santoro locuiește într-o lume în care granițele dintre om și mașină, real și virtual, se estompează. Spectacolul analizează implicațiile tulburătoare ale IA asupra adevărului, creativității și libertății, folosind atât materiale generate de oameni, cât și materiale generate de IA pentru a crea o experiență emoțională care pune sub semnul întrebării relația noastră actuală cu realitatea. Proiectul introduce, de asemenea, un nou „al patrulea zid” (bariera imaginară impusă teatral între artiști și public), creând un spațiu hibrid care integrează interacțiunea publicului prin feedback în timp real și extensii digitale, oferind o privire asupra viitorului evolutiv al colaborării dintre om și mașină în creația artistică.
Biografii
Pierre Godard este un artist și performer francez cu un doctorat în inteligență artificială de la Universitatea Paris-Saclay. Cu o pregătire în matematică aplicată și inginerie lingvistică, cercetările sale s-au axat pe descoperirea nesupravegheată a cuvintelor și documentarea lingvistică computațională, în special în limbile cu resurse reduse. Dincolo de preocupările sale academice, Godard este o figură proeminentă în artele spectacolului, creând împreună cu coregrafa Liz Santoro lucrări care explorează intersecția dintre dans, tehnologie și inteligență artificială, depășind limitele artei spectacolului contemporan. Piesele lor au fost prezentate la nivel internațional, iar abordarea inovatoare a lui Godard continuă să influențeze atât domeniul IA, cât și cel al artelor.
Liz Santoro este o coregrafă și dansatoare americană cu studii în neuroștiințe la Universitatea Harvard și formare profesională la Boston Ballet School. De-a lungul carierei sale, ea a devenit cunoscută pentru lucrările sale inovatoare care îmbină mișcarea cu compoziția generativă și tehnologia. În colaborare cu Pierre Godard, Santoro a creat numeroase piese aclamate care explorează intersecția dintre dans și procesele cognitive, prezentate pe scară largă în Europa, America de Nord și Asia. În plus față de lucrările sale coregrafice, practica artistică a lui Santoro cuprinde o implicare pedagogică extinsă prin activitatea sa de curator, profesor, de sensibilizare și mentorat.
Mélanie Rattier first worked alongside lighting artist Georges Berne on large-scale architectural lighting projects (Philharmonie de Paris, Musée du Quai Branly, Centre Pompidou-Metz…). After graduating from the École d’architecture de la ville et des territoires (Marne-la-Vallée), she joined major Parisian architectural firms such as Atelier Jean Nouvel. For the past ten years, she has been developing her artistic work on the design of scenic space within the company Le principe d’incertitude.
Léo Chédin works at the intersection of dance and digital art. He is a doctoral student at LISN, Université Paris-Saclay. He holds a diploma from ENS Paris-Saclay, a diploma in research-creation from Scène de recherche and a master’s degree in technologies for music from IRCAM. Léo works on the creation of pieces and installations combining dance and technology.
Pierre-Yves Macé (composer) combines electroacoustic music with instrumental writing. He has released CDs on the Tzadik, Sub Rosa and Brocoli labels, and regularly collaborates with stage directors and choreographers. His music was the subject of a Portrait for the 2023 edition of the Festival d’Automne à Paris. He is a resident at the Académie de France in Rome (Villa Médicis) in 2024-2025.]
Mai multe info despre MODINA AICI.