Lizica Codreanu – o reconstituire, de ziua națională Constantin Brâncuși
- Documentar
- CNDB Online
18 min.
Info
La 145 de ani de la nașterea lui Brâncuși, CNDB îți propune să descoperi creații mai puțin cunoscute din opera lui – cum ar fi colaborarea sa cu Lizica Codreanu, dansatoare și coregrafă și una dintre figurile feminine importante în avangarda de la începutul secolului trecut.
În 1922, Brâncuși a creat un costum de dans special pentru aceasta, a pus Gymnopediile lui Erik Satie la pickup și a invitat-o să creeze un dans în atelierul său, printre sculpturi.Toată acțiunea, purtând de altfel un caracter privat, a fost documentată de Brâncuși cu ajutorul unui aparat Thornton Pickard cu burduf și cremalieră, rezultând un număr de șapte imagini.
La doi ani de la moartea Lizicăi, în 1995, regizorul Cornel Mihalache și Greta Solomon reconstituie costumul creat de Brâncuși pentru ea, pornind de la cele șapte imagini. Regizorul îi propune coregrafei Vava Ștefănescu un reenactment aparent imposibil: să refacă dansul din atelierul lui Brâncuși, pe muzica lui Satie. Dansul reconstruit, filmat la Poarta Sărutului, face parte din filmul documentarul realizat de regizor, dedicat lui Brâncuși.
În 2014, Vava Ștefănescu provoacă elevii Liceului de Coregrafie din București să recompună dansul Lizicăi Codreanu în spectacolul “Reenacting Lizica Codreanu”. Costumele au fost recreate de Cristi Marin, fiind realizate manual. Spectacolul a avut loc pe scena Centrului Național al Dansului București, în 2014.
Întreaga poveste a acestui performance rezultat din colaborarea lui Brâncuși cu Lizica Codreanu, precum și cele două reconstituiri din 1995 și 2014, sunt surprinse într-un scurt documentar, pe care vă invităm să îl vizionați cu ocazia aniversării Zilei Naționale Constantin Brâncuși.
Documentarul va fi disponbil în pagina evenimentului de pe site și de pe facebook pe durata întregii Zile Naționale Constantin Brâncuși.
Pentru evenimentul de Facebook, click aici.
Lizica Codreanu
Apropiată a lui Brâncuși, Coco Chanel sau Eugen Ionesco și grupurilor de avangardă din Paris, Lizica Codreanu a revoluţionat codurile dansului de la începutul secolului XX. Se înscrie la Școala de Bele-Arte din București în anul 1918, debutând în același an în cadrul programului primului ceai artistic al Societății „Prietenii orbilor” la Teatrul Carol cel Mare din București, alături de Ion Manu, Maria Filotti și Petre Sturdza. După câteva reprezentații individuale în București (Dansuri de caracter, Dansul primăverii și Divertisment rococo, 9 martie 1919, Teatrul Eforia), Lizica Codreanu pleacă la Paris, iar din 1921 dezvoltă o activitate coregrafică din ce în ce mai susținută. Compozitorul Florent Schmitt o recomandă Idei Rubinstein pentru spectacole, frecventează cursurile Bronislavei Nijinska, apropiindu-se tot mai mult de principalele grupuri de avangardă: Albatros, dadaiștii și suprarealiștii, Tchérez ș.a. În 1926 debutează în film, interpretând rolul lui Pierot Fulgerul în pelicula Le P’tit Parigot regizată de René le Somptier. În același an se căsătorește cu Jean Fontenoy, cunoscut jurnalist pentru agenția Havas, alături de care călătorește intens până în a doua jumătate a anilor ’30, când revine la Paris de la Shanghai, divorțează și deschide un centru de hatha-yoga, adaptând învățătura orientală și hindusă la propriile cercetări despre corp. În 1971, după o ultimă călătorie la București, își încheie activitatea de psiho-somaticiană, timp în care îi avuse ca pacienți, între mulți alții, pe Eugène Ionescu sau Coco Chanel. Se stinge din viață în 1993, la Louveciennes, în vârstă de 93 de ani.