Autor: renate.dinu

Ca în fiecare an, CNDB sărbătorește în stilul caracteristic Ziua Internațională a Dansului, pe 29 aprilie, alături de o comunitate globală de profesioniști și amatori. Evenimentul are o istorie de 35 de ani, fiind inaugurat în 1982 de Institutul Internațional de Teatru, prin Comitetul Internațional al Dansului.

În acest an, CNDB le-a pregătit iubitorilor dansului un eveniment special, cu mișcări și ritmuri afro-caraibiene, organizat de coregrafii și dansatorii Sade Bully și Momo Sanno. Yum!


▶ Workshop

Sade Bully, o artistă născutā în Insulele Caraibe (în Republica Dominicană), care a studiat iniţial dansul în Jamaica, va organiza workshopul de dans „Afro-Caribbean Jazz” în zilele de 28, 29 și 30 aprilie.

Workshopul li se adresează tuturor pasionaților, indiferent de vârstă și nivel tehnic, și vă invită să faceți cunoştiinţă cu vibranta cultură a dansului caraibian, a ritmurilor insulelor împletite cu cele de jazz.

Participanții vor fi expuși unei fuziuni de tehnici moderne care alcătuiesc acest stil eclectic, concentrându-se în același timp pe agilitate, flexibilitate, viteză, forță, muzicalitate, poliritmuri și virtuozitate. Dansatorii vor primi uneltele necesare pentru a-și extinde vocabularul de mișcări cu ajutorul tehnicilor afro-caraibiene moderne și contemporane. De asemenea, ei vor fi încurajați să se miște liber și instinctual cu propriile corpuri pentru a se exprima liber prin dans.

Program:

28.04 – 19.00 – 21.00

29.04 – 16.00 – 18.00 

30.04 – 14.00 – 16.00

Maximum 25 participanți

Taxa de participare la workshop este de 250 lei pentru toate cele 3 zile sau 100 lei pe zi.

Accesul la workshop-ul se face pe bază de înscriere la adresa de e-mail ana.papadima@cndb.ro, telefon 0729 902 506.

Taxa se va achita direct la sala Stere Popescu, cu jumătate de oră înainte de începerea wokshop-ului. (Blv. Mărășești 80-82)

BIO
Sade Bully s-a născut în Caraibe, iar acum locuiește și activează în New York. A început să studieze dansul în Jamaica, unde a dansat în The Company Dance Theater, înainte de a se muta la New York pentru a-și continua cariera. Acolo, ea a studiat la The Ailey School și a performat în cadrul renumitului Alvin Ailey American Dance Theater, înainte de a intra în compania Garth Fagan Dance, unde a fost dansatoare principală și solistă în ultimii șase ani. A avut turnee la nivel național, în Statele Unite, fiind apreciată de critică pentru activitatea ei din cadrul companiei, și tocmai a încheiat un stagiu de trei luni în domeniul dansului contemporan alături de Baletul Vivo din Roma. Sade s-a specializat în tehnica Fagan, utilizată de compania Garth Fagan Dance, dar a studiat și tehnici ca Horton, Graham, balet și stiluri afro-caraibiene moderne. Sade a predat dansul pentru toate grupele de vârstă și nivelurile de tehnică de-a lungul întregii ei cariere, din Caraibe până în SUA și Europa. Acesta este primul workshop organizat de ea la București, unde abia așteaptă să împărtășească vibrantele stiluri de dans caraibiene cu comunitatea locală.
 

▶ Performance

Chiar de Ziua Internațională a Dansului, pe 29 aprilie, de la ora 19.00, CNDB vă așteaptă să sărbătorim împreună la sala Stere Popescu, cu o prezentare/performance realizată de Sade Bully și Momo Sanno, la care intrarea este liberă!

Evenimentul va conține momente solo și duete, iar cireașa de pe tortul aniversar e un jam session de dans cu toți spectatorii!

Ah, iar Sade și Momo vă transmit: „Din dragoste pentru dans, pentru frumusețea pe care o aduce în inimile noastre și libertatea pe care le-o dă corpurilor, vă invităm la un performance dansant deschis tuturor. Dansăm. Momo și Sade. Voi și noi. Unitate prin dans.”

Ne vedem la CNDB!

LINOTIP este Centrul Independent Coregrafic a cărui înfiinţare a venit din nevoia de a crea diversitate în ponderea de spaţii independente, de a pune in valoare dansul contemporan şi importanța prezenţei acestuia în segmentul artelor performative naţionale. 

Unul din motivele importante pentru care am demarat această iniţiativă este acela de a crea o companie profesionistă şi independentă de dans contemporan. 

De asemenea găsim că este foarte relevantă şi chiar necesară existenţa unui repertoriu de spectacole de dans contemporan şi teatru coregrafic.

În cadrul IETM, Linotip prezintă trei spectacole: Babel, 2 femei contemporane şi Nesomn.

Biletele pentru programul artistic LINOTIP din cadrul IETM pot fi cumpărate de aici. 

Căutăm o echipă de voluntari care să ne dea o mână de ajutor pentru organizarea și buna desfășurare a reuniunii generale de primăvară a Rețelei internaționale pentru arte performative contemporane (IETM).

Avem nevoie de ajutorul vostru pentru evenimentele din timpul zilei (workshopuri, conferinţe etc.), dar şi pentru petrecerile care vor avea loc seara la Eden (20 şi 21 aprilie) şi la Apollo 111 (22 aprilie).  

Centrul Național al Dansului le oferă voluntarilor acces gratuit la programul artistic din cadrul IETM de la Sala Stere Popescu și la producțiile din stagiunea curentă CNDB, dar și contract individual de voluntariat.

În plus, participând ca voluntar, vei afla ce presupune organizarea unui eveniment amplu, la care vor participa specialişti din domeniul artelor contemporane.

Reuniunea generală de primăvară a Rețelei internaționale pentru arte performative contemporane (IETM) este organizată de IETM și Centrul Național al Dansului din București (CNDB), în parteneriat cu Uniunea Teatrală din România (UNITER), Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti (TNB) și Teatrul Metropolis. Peste 400 de profesioniști din domeniul artei performative din întreaga lume se vor întâlni la București pe 20-23 aprilie 2017.

Perioadă voluntariat: 18 – 23 aprilie

Contact & înscrieri: Laura Trocan

laura.trocan@cndb.ro, 0758 320 338 

La doar câteva zile după închiderea unui eveniment de performance art de anvergură care a ținut o lună întreagă, Centrul Național al Dansului găzduiește un nou festival ce reunește câțiva dintre cei mai relevanți performeri ai Poloniei chiar aici, în București. News for Polska #3: The Tickler and the Ticklee este proiectul ambițios al Larisei Crunțeanu în urma mutării ei din București la Varșovia, unde s-a stabilit din 2016. Evenimentul a plecat de la ideea că nicio persoană nu se poate gâdila singură, capacitatea creierului de a anticipa faptul ca acțiunea este auto-indusă – tema principală este cea a dialogului sau monologului interior.

Pentru a descrie mai bine acest concept, festivalul a debutat pe 31 martie cu spectacolul Daughters of Lust a coregrafei Zuzanna Ratajczyk, jucat alături de Eoghan Ryan – doi tineri artiști cu un repertoriu impresionant de lucrări prezentate prin toată Europa. Această producție orientată spre mișcare combină perfect dansul hardcore și cugetări despre istorie, spațiu, apartenență și dinamica interacțiunilor umane. Cei doi performeri, amândoi cu părul roz asortat, încearcă să ilustreze un discurs interior prin dans sălbatic și mișcare. Este intim și alert în același timp.

Duo-ul a ținut și un workshop de performance în timpul weekendului, New Breed Tournament, unde au explorat ideea de adolescență sub forma unui refuz social. Scopul lor a fost să formeze un grup dinamic care activează în afara oricărui timp și spațiu de tip asociativ. Participanții au avut parte de un antrenament intens, atât fizic cât și mental.

Se pare că CNDB a avut mulți vizitatori pe 1 și 2 aprilie, găzduind atât workshopul pe timp de zi cât și piesa Offering What We Don’t Have To Those Who Don’t Want It în timpul serii. Ania Nowak a petrecut nu mai puțin de 2 ani făcând research despre iubire și dans și felul în care cele două, laolaltă, pot spune o poveste. Spectacolul ei poziționează dragostea ca o entitate importantă în cadrul relațiilor de putere politice. Iubirea devine mai mult decât un sentiment. Emoțiile se transformă în fapte, dragostea este văzută ca un limbaj, un soi de dans, o modalitate de a chestiona și media dorințele personale și colective. Performance-ul oferă o perspectivă unică și proaspătă asupra unui subiect cliché abordat excesiv. Offering What We Don’t Have To Those Who Don’t Want It este de fapt monologul unei singure persoane întruchipata în trei femei performeri. Acestea fac contact vizual puternic cu publicul și, păstrând o distanță mică între ele și spectatori, folosesc foarte puține obiecte sau recuzită – nici nu e nevoie de mai mult pentru că mesajul este foarte clar.

Oricine e interesat de practica și documentarea Aniei Nowak pentru acest show intens are șansa să afle mai multe în cadrul unui artist talk care se ține la galeria tranzit.ro pe 3 aprilie. Nowak va detalia cercetările sale care au inspirat-o să facă mai multe performanceuri și va discuta despre potențialul iubirii de a avea un rol critic în politică, limbaj, relațiile de putere, intimitate și, desigur, dans și mișcare.

News from Polska mai are câteva surprize pentru noi până pe 9 aprilie, deci dacă nu ai apucat să treci pe la CNDB, încă mai ai timp. Noi vești despre festival urmează în curând!

Articol scris de Marina Oprea pentru Revista Arta. 

Centrul Național al Dansului București le pune și în acest an la dispoziție artiștilor din comunitatea locală sala RAP (rezidențe, ateliere, public) din Cluj-Napoca, un spațiu destinat culturii coregrafice contemporane care a început ca un program pilot de rezidențe coregrafice coordonat de CNDB.

RAP rămâne primul birou permanent al CNDB în țară, fondat cu scopul de a dezvolta prin programele desfășurate scena dansului contemporan în România.

Artiștii interesați pot solicita mai multe detalii despre programările la sala RAP la adresele de email carmen.cotofana@cndb.ro și andreea.hristu@cndb.ro

Suntem zilnic captivi într-o fugă continuă, într-un cotidian ce pe alocuri ne absoarbe progresiv identitățile, iar alteori, surprinzător, devine, totuși, permisiv în fața încercărilor noastre de a propune noi perspective, de a ne re-modela și de a încerca să generăm schimbări. O serie de schimbări într-adevăr utile și necesare, după care tânjim cu îndârjire, dar care, aparent, într-un sistem încă disfuncțional la nivel global, se pot produce abia în cadrul unor micro-universuri ce încearcă să funcționeze conform propriei politici interne. Din fericire, pe alocuri minunile se întâmplă. Inovația, creativitatea și ideile construite frumos devin motorul unui întreg mecanism.  Iar în astfel de micro-universuri palpită dorința de a fi cu adevărat liber, de a putea schimba lumea și de a apăsa permanent butonul de re-activitate.

Centrul Național al Dansului militează pentru schimbări atât la nivelul calității actului artistic, cât și la nivelul receptării acestuia. Acum și în general. Festivalul organizat în perioada 1-26 martie s-a constituit în jurul unui concept aparent simplu, dar care înglobează crezurile artistice ale unor creatori din întreaga lume: Schimbăm idei. Sub acest motto a debutat ediția cu numărul patru Like CNDB. Motivația a fost aceea de a încerca să definească ce mai înseamnă astăzi expresia artistică și cum este ea receptată, cum trebuie integrate semnele artei contemporane în societatea actuală și cum anume poate fi construit raportul artist – spectator, astfel încât activismul să devină condiție de bază. Declanșarea unui dialog verbal și non-verbal, prin intermediul producțiilor prezentate în cadrul evenimentului are rolul de a ținti spre teme și realități palpabile ori senzoriale ce ne ating pe fiecare în parte, indiferent de statutul de creator ori de receptor. Cât de umani suntem, cât de receptivi, critici sau indiferenți? Cât de atenți suntem cu adevărat la cei din jurul nostru, dar și la noi înșine? În ce măsură reușim să înregistrăm fiecare informație primită și să o folosim, astfel încât să ajungem (și) mai departe?

De această dată răspunsurile nu sunt cuprinse între indici și procente, ci în mișcări, în dans, într-o serie de 17 spectacole alese de pe aici și de peste hotare, în discuții cu publicul, lecture-uri, workshop-uri, proiecții de filme și un performance one to one. Așa arată, pe scurt, oferta propusă de CNDB în cadrul festivalului.  Idei pentru schimbări de timp, de perspectivă și de gând.

Márta Ladjánszki este unul dintre artiștii care are nevoie de diversitate în tot ceea ce creează.  Fuge de limitări, atât artistice, cât și fizice, prin urmare își propune ca în producțiile sale să exploreze pe cât de mult noțiunile de motricitate și anduranță, îmbinând coregrafia și sunetul, optând de cele mai multe ori chiar pentru muzica live.  Márta este un om cu un parcurs artistic bogat – a studiat balet, gimnastică la aparate, jazz și dans modern, după care a devenit cofondatoare a Teatrului de Dans Contemporan KOMPmANIA (Ungaria) în cadrul căruia a lucrat atât ca artist coregraf, cât și ca dansatoare. Și-a început ulterior și cariera solo, dar a demarat și seria colaborărilor cu alți artiști independenți. Nu în ultimul rând, și-a luat în serios și rolul de organizator, iar festivalul L1danceFest pe care îl coordonează și curatoriază a fost gândit ca un eveniment-întâlnire, Márta fiind în permanență motivată și interesată de schimburile interumane.

By the way este unul din spectacolele care îți amintește că schimbarea începe în momentul în care îți dai voie să îl privești cu adevărat pe cel de lângă tine, să îi înțelegi și să îi respecți propriul univers. Creația semnată de Márta și prezentată în cadrul Like CNDB mizează, pe de o parte pe importanța tehnicității în mișcarea coregrafică, iar pe de altă parte pe impactul emoției și cum conduce acesta acțiunile individuale. Contactul uman este cel care generează atât noțiunea de apropiere, cât și de distanțare, nevoia de afecțiune sau înstrăinarea. Cu ajutorul performerilor Csizmadia Tamás, Emese Kovács și Noémi Kovács, coregrafa reușește să compună un univers în care spectatorul ajunge să se confrunte cu preconcepțiile și limitările pe care devine conștient acum că și le auto-impune în fiecare zi, că le perpetuează ori le modifică în funcție de context. By the way conține și germenele egoismului, mai mult sau mai puțin latent, pe care atât artistul, cât și spectatorul simt să le manifeste în cotidian:  acea nevoie de a fi, totuși, văzut, auzit și dezvăluit. Totul clădit (corporal) la limita dintre nevoie de atenție, dependența de celălalt și refuz.

Articol scris de Irina Radu, disponibil integral pe Yorick.ro

Ediția 2017 a festivalului News from Polska prezintă o selecție de lucrări a căror dramaturgie este bazată pe dialogul interior și relația complicată a acestuia cu sisteme de autoreglare, alături de devieri eferențiale care variază de la halucinații auditorii verbale până la emulația celuilalt, sindromul mâinii extraterestre și dialogul divin.

Pentru a derula o acțiune motorie specifică, sistemul central nervos emite un semnal eferent. Cu o fracțiune de secundă înainte ca acest semnal să pună în funcțiune mușchiul sau membrele responsabile, este emis un semnal identic, numit copie eferentă. După finalizarea mișcării, copia eferentă este comparată cu rezultatul. Dacă cele două coincid, copia eferentă este păstrată în formă identică și pe măsură ce mișcarea se repetă, aceasta devine un automatism motor. Dacă nu coincid, copia eferentă este modificată și folosită ca feedback pentru mișcări viitoare, în încercarea de a elimina factorii disturbatori.

Copiile eferente sunt create cu propria noastră mișcare, dar nu și cu cea a altora. De aceea, alții ne pot gâdila (nu există o copie eferentă a mișcării care produce senzația), dar noi nu ne putem gâdila singuri (copiile eferente ne informează că este vorba de auto-stimulare). Deși situația e clară în cazul distincției între propriile acțiuni și cele ale altora, nu suntem confruntați niciodată cu problema distincției între gândurile proprii și cele ale altora. În interiorul propriei minți, separarea dintre cel care gâdilă și cel care este gâdilat se dovedește a fi mai dificilă.

Psihologul Lev Vygotsky (1934-1987) a definit dialogul interior ca o formă de autoreglare verbală derivată din schimburile mediate semiotic între interlocutori pe plan social. Un dialog care își are originea în planul interpsihologic ca schimb între indivizi, este apoi reconstruit în planul intrapsihologic ca dialog interior sau gândire verbală. Gândirea noastră este deci infuzată de voci exterioare pe care adeseori nu le recunoaștem ca aparținând altora și a căror rezultat încercăm să îl anticipăm prin modele eferențiale.

Selecție și concept curatorial: Larisa Crunțeanu

Producător: Institutul Polonez din București

Grafică: Vlad Anghel

Regizorul Erwin Șimșensohn, secretar de stat în Ministerul Culturii, a participat aseară la deschiderea oficială a Festivalului LIKE CNDB – Schimbăm idei, care a debutat cu spectacolul „The Great Scheme of Things”, de Gabriela și Cristian Fierbințeanu.

Cu ocazia evenimentului, acesta a discutat cu AGERPRES despre situația dansului contemporan în România, declarând: „Dansul contemporan a debutat mai greu la noi în țară, suntem puțin în urmă față de multe alte țări din Europa, dar avem artiști extrem de importanți, avem oameni care trag din greu la această căruță a dezvoltării dansului contemporan și evenimente ca acesta — Festivalul LIKE CNDB, ediția 2017 — trebuie sprijinite și tratate ca atare. De asta am și considerat important să fiu aici, să demonstrez că există și un sprijin din partea statului și că cei din Ministerul Culturii consideră că dansul contemporan are nevoie de tot sprijinul necesar pentru a se dezvolta în țara noastră. Artiștii, dansatorii, coregrafii au nevoie de tot sprijinul statului pentru a impune, încet-încet, și această formă a artei dansului, a artei coregrafice în România”.

Citește tot articolul aici: http://www.agerpres.ro/cultura/2017/03/02/-the-great-scheme-of-things-de-si-cu-fierbinteanu-a-deschis-festivalul-like-cndb-editia-a-iv-a-09-29-30

The National Center for Dance in Bucharest recently debuted this year’s repertoire of shows with a unique event celebrating Isidore Isou, the founding father of Lettrism. 

He was born and grew up in Romania but moved to Paris shortly after World War II broke and later became a prominent figure of the avant-garde scene alongside the likes of Tristan Tzara and André Breton. His passion was poetry and, after conducting some serious research in the history of literature, he came to the conclusion that its current form was what he called amplic – simply following the same old blueprint for hundreds of years. It was time to enter the chiseling phase of poetry, starting with the most basic elements of writing and visual communication. Deconstructing and renewing the foundations of art was a major preoccupation among dadaists and surrealists alike, yet Isou wanted to separate himself from these movements. He identified the most basic elements of a poem as the letters – visual symbols and acoustic sounds devoid of semantic content – and began a formal revolution. New sounds and symbols were added, new configurations took shape, Lettrism was born, a purely formal type of poetry with no meaning. It infected all areas of the arts: painting, cinema, photography and of course, music. Isou had a long and outstanding career and is still a source of inspiration today.

Although born in Romania, Isou is virtually unknown in his native country, constantly overshadowed by the more famous Tristan Tzara and dadaism, something Lettrism was allegedly opposing. This is probably why the CNDBevent debuted with a short excerpt from a documentary by the none other than Orson Wells, interviewing a young Isidore explaining Lettrism: a gibberish mix between known letters and other sounds like lip smacking, humming, whistling, all for acoustic effect. The sounds themselves mean nothing but they are definitely intriguing, sacrificing the discursive element of poetry for unheard-of voice modulations and resonance, resulting in a strange kind of music.

So Lettrism takes the shape of poetry, music, even dancing (since we are at the National Center for Dance) or all of them combined, as one of the evening’s performers proceeded to demonstrate in a „Lettrist Recital”. Loré Lixenberg is a Mezzo Soprano known for her wide range and quality of voice and her ability to fully immerse herself in any and all performances. It was only fitting for such an artist to grace us with her take on Lettrism by showcasing, for the first time in Romania, five works by Isou himself. I wouldn’t call these works poems, but rather a series of signs and indications for spelling and pronouncing various sounds and unintelligible words along with gestures and actions that accompany them. 

Written by Marina Oprea.

Read the article here. 

Atunci când cineva te invită să ieși din zona ta de confort, îți pierzi o parte din siguranță. Îți ceri scuze dinainte, că poate nu vei reuși să înțelegi. În cazul meu, să fac o cronică a unui spectacol de la Centrul Național al Dansului („Insurecție lettristă”) e ceva neobișnuit, pentru că zona mea de interes e cea a artelor vizuale. 

Mi-am exprimat de la început ignoranța, mai ales că mă așteptam să văd o serie de lucrări la marginea dintre literatură și muzica contemporană. Iar muzica contemporană are, ca și artele vizuale, propriul ei cod de înțelegere, fără de care spectatorul e pradă impresiilor de moment, care pot la fel de bine să nu fie relevante pentru interpretare.

Totuși, Isidore Isou, artistul francez de origine română pe lucrările căruia este bazat spectacolul, m-a surprins mai puțin decât credeam. Și în final, nu m-a luat pe nepregătite. Muzica lui e puternic marcată de experiența limbajului, poetic sau nu. Iar acest lucru oferă o importantă cale de acces către munca lui acelor spectatori care sunt cât de cât familiarizați cu lingvistica.

Mai înâi însă, câteva lucruri despre autor, născut în 1925 la Botoșani, pe numele lui adevărat Isidore Goldstein. Și de fapt nici măcar despre el, cât despre problema pe care o ridică întreaga avangardă românească, a cărei majoritate erau evrei ca etnie. Și ce vreau să spun este foarte simplu: în ciuda unei contribuții substanțiale la cultura română, dar și la cea internațională, această bucată de producție culturală nu se bucură în România nici de apreciere publică și nici de notorietate. De ce?

Pentru că naționalismul mătură de pe masă toți autorii de alte naționalități. Pentru că ura lui Stalin pentru artiștii formaliști, adică pentru moderniștii vremii lui, care erau și cei mai avansați creatori ai timpului, a fost mult timp norma culturală în România și s-a aplicat atât în literatură, cât și în artele vizuale. S-au preferat lirisme slabe și cântece de partid poeziei lui Tristan Tzara. Și nu în ultimul rând, pentru că un anume tip de fascism persistă încă din anii 30-40 până astăzi, preschimbat în naționalism-comunismul lui Ceaușescu. Fascismul ăsta a însemnat, pe lângă ură rasială și Holocaust, și vinderea cetățenilor evrei de către regimul comunist către statul Israel, unul câte unul, pe bani, în anii de dictatură.

De asta, în timpul discuției de la începutul spectacolului, cel care prezenta un intelectual de naționalitate română era un francez. Despre acest intelectual, noi, ceilalți, auzisem poate, dar în majoritatea noastră nu văzuserăm nimic făcut de el și nici nu îi citisem cărțile, care n-au apărut deloc în România. Faptul că cercetătorul în artă Igor Mocanu a coordonat acest proiect indică o încercare de a schimba această atitudine la nivel local.

Apoi, pot spune că din toată seara, pe mine m-a interesat doar Recitalul Lettrist și scurta bucată de film de la început. Recitalul era format din cinci piese, numite Niege (1950), Cris pour 5.000.000 de juifs égorgés (1947), Recherche pour un poème en prose pure (1950), Opus aphonistique n 1 (1959), Poème aphoniste à fonctionelle (1984).

Articol scris de Ionuţ Cioană, pentru scena9.ro.

Citeşte articolul integral aici. 

Schimbăm idei

1 martie – 26 martie 2017

Lumea în care trăim azi pare să se întoarcă spre ea însăși. Atenția noastră este obligată să fie distributivă, bombardați de toate tipurile de informații, de schimbări importante, uimiți de gesturi radicale, atinși de nesiguranță și neîncredere.

În acest context vorbim încă în 2017 despre principii integratoare. Expresia artistică este în principiu apolitică, dar este din principiu critică. Nicio expresie artistică nu este, nu ar trebui să fie inocentă.

În ce măsură arta coregrafică contemporană filtrează și critică astăzi, adună idei și generează altele noi?

În ce măsură artiștii se uită la oamenii din jur, citesc și lucrează cu semnele actualității?

Și, în oglindă, în ce măsură publicul filtrează și critică, adună idei și generează altele noi?

În ce măsură se uită publicul la creațiile artiștilor, citeşte și integrează semnele artei contemporane?

Artiști. Publicul activ. Public și artiști împreună.

Cine are puterea? Publicul sau artiștii? La Centrul Național al Dansului București (CNDB) credem că, împreună, publicul și artiștii fac spectacolul, dacă un spectacol este așteptat.

De ce atât de multe evenimente anul acesta în LIKE CNDB? Pentru că dialogul are valența pluralității și este important schimbul de idei, de forme de expresie, nuanțe și perspective. 

Și pentru că toate formele de expresie articulate artistic contează.

În 2017, CNDB este pregătit să întâlnească un public cât mai numeros şi cât mai divers. Festivalul LIKE dă tonul, fiind primul eveniment de anvergură al acestui an pe care îl dedicăm întâlnirii dintre public și scenă.

Întâlnirea este importantă, dar și mai important este ce rezultă din această întâlnire. 

Mi-aș dori ca publicul să nu vină la CNDB din inerție. Mi-aș dori să vină la CNDB din curiozitate, din pofta de a te delecta cu idei noi, cu perspective noi, de a participa la discuții în diferite forme (un fel de discuție este și ceea ce gândești după ce ieși de la spectacol).

Sala noastră de 70 de locuri este insuficientă pentru câte au de spus, de arătat artiștii, iar numărul artiștilor activi este acum vizibil mai mare decât anii trecuți. De aceea am invitat mai multe spații în care vor avea loc aceste „dezbateri”.

Această diversitate și spiritul integrator nu sunt menite să aducă expresii diferite ale gândirii artei coregrafice contemporane în același loc, unic, al dezbaterii, fiindcă ar fi absurd, ci să dea posibilitatea publicului să aleagă; orice dezbatere, chiar dacă începe cu I like/I dislike, este de aceea pozitivă.

Această diversitate, care poate părea un fel de tabula rasa, riscă să pună CNDB într-o stare non-identitară.

Argumentul meu este: CNDB are rolul de a oferi cadrul în care artiștii și publicul să se simtă reprezentați și să aibă libertatea de a fi autentici în expresia gândirii individuale. 

Vava Ștefănescu

Coregraf, manager CNDB