Autor: cndb

Spectacolul „Dansuri Mici”, o premieră pentru scena artistică din România, e pus în scenă la Centrul Național al Dansului București pe 20 decembrie 2018.


București, 27 noiembrie 2018 – Centrul Național al Dansului București (CNDB) prezintă publicului larg primul spectacol autohton de dans contemporan cu interpreți de vârsta școlii primare. „Dansuri Mici” – recitalul Școlii performative pentru copii CNDB, ajunsă la a doua ediție – e performat de micuți cu vârste cuprinse între 6 și 11 ani și coregrafiat de artiștii Raluca Adomnicăi, Catrinel Catană, Smaranda Găbudeanu, Virginia Negru, Momo Sanno, Cosmin Vasile și regizoarea Amalia Olaru.

Punerea în scenă are și o componentă umanitară: spectacolul contribuie la susținerea terapiei pentru copiii care suferă de autism, spectatorii având posibilitatea de a face o donație către asociația HELP Autism (www.helpautism.ro). „Dansurile Mici”vor avea loc joi, 20 decembrie 2018, de la ora 18.00, la Sala „Stere Popescu” din B-dul Mărășești 80-82. Intrarea este gratuită, iar înscrierile pentru participare se pot face, în limita locurilor disponibile, aici (https://goo.gl/forms/gcBbZRH5I9cPcq4P2).

„Școala performativă asigură cadrul pentru a genera un tip individual de acuitate a observației și a întrebuințării resurselor corporale, dezvoltarea plăcerii de a utiliza bagajul intuitiv cu care toți copiii sunt înzestrați, activarea imaginarului corporal și vizual al copilului în structurarea unui discurs artistic propriu, dar și un antrenament corporal complex care se relaționează cu alte domenii artistice și expresii culturale actuale„, spune Vava Ștefănescu, manager CNDB și fondatoare a Școlii performative pentru copii.

Școala performativă pentru copii CNDB este un program integrat de dans contemporan, practici corporale și educație artistică, o oportunitate unică în domeniul creativ din România care nu se regăsește în acest moment în oferta educațională a școlilor de profil și a instituțiilor publice sau private. Acest proiect de lungă durată constă în cursuri și ateliere săptămânale, precum și activități opționale de educație artistică. Cursurile și atelierele sunt susținute de coregrafi, artiști vizuali și pedagogi cu o bogată experiență în zona dansului, a artei contemporane și a artelor performative. Programul se adresează copiilor cu vârste cuprinse între 6 și 11 ani.

Mai multe detalii pe www.cndb.ro

Facebook: https://www.facebook.com/CentrulNationalalDansuluiBucuresti/

Instagram: https://www.instagram.com/centrul_dansului/

Organizator: CNDB & Școala performativă pentru copii

Cauza socială: Asociația Help Autism

Parteneri media CNDB: AGERPRES, B-Critic, Bucharest City App, Dilema Veche, Feeder.ro, Graphic Front, Radio România Cultural, RFI – Radio France International, Revista Arta, Revista Arte și Meserii, Revista Atelierul, Revista CARIERE, Revista Zeppelin, Liternet, Orașulm.eu, Onlinegallery, Șapte Seri, Scena.ro, SUB25, TANĂNANA, Umblat.ro, Veioza Arte, Zelist

153 de secunde pornește de la povestea uneia dintre surpaviețuitoarele tragediei, Tedy Ursuleanu, și dezvoltă un eseu vizual cu privire la o generație aflată în blocaj. Spectacolul studiază contextul și dinamica individuală și de grup într-o situație de criză colectivă. Proiectul, o inițiativă a regizoarei Ioana Păun, cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național și realizat în parteneriat cu ARCUB, va fi prezentat pe 27 și 28 octombrie, de la ora 19:30, la Centrul Național al Dansului din București.

În urma unei documentări complexe – care a adunat mărturii ale supraviețuitorilor, informații din presă opinii ale unor sociologi și psihologi sau date legate de alte catastrofe internaționale -, spectacolul 153 de secunde pornește de la povestea supraviețuitoarei Tedy Ursuleanu. Rolul protagonistei este interpretat de actrița Denisse Moise, în vărstă de 27 de ani. Absolventă a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și specializată în arhitectură la Universitatea din Birmingham, Denisse a realizat proiecte cu mesaj socio-politic atât în teatru – spectacole precum “Miracolul de la Cluj” sau “De fapt eram eu”, cât și în film – chiar de la debutul său, în “Câteva conversații despre o fată foarte înaltă”.  Performată fără nicio formă de violență grafică, povestea inspirată de Tedy Ursuleanu este o expresie puternică în relația sistem-individ-grup. Cu un arc afectiv complex, cu transformări treptate și radicale, cu stări emoționale și gânduri paradoxale, protagonista reprezintă un permanent apel la confruntarea cu frica.

“Nu este un spectacol care să expună publicul în mod explicit la accidentul din Colectiv. Lumea cunoaște mai tot ce ține de incendiu și de consecințele lui. Vrem să facem următorul pas, spre înțelegerea schimbării, a posibilității ei, a moștenirilor culturale sistemice care ne mențin resemnarea“, spune Ioana Păun, inițiatoarea și coordonatoarea acestui proiect.

La rândul său personaj principal în spectacolul regizat de Ioana Păun, sistemul devine o construcție abstractă, dar 1-1, raportată la dimensiunile containerului care era amplasat la intrarea în clublul Colectiv și care a fost cauza blocajului din timpul incendiului. Containerul are o voce proprie, care se inserează repetitiv în poveste și care construiește condiția și contextul mental care domină realitatea tinerilor din România – fix și totuși avid de schimbare.

Format dintr-un grup de 15 actori, personajul colectiv, cel de-al treilea element central al acestui spectacol, produce, prin acțiuni repetitive, o continuă stare de mișcare, evocând senzația de conexiune dar și de instabilitate.

153 de secunde va fi prezentat pe 27 și 28 octombrie, de la ora 19.30, la Centrul Național al Dansului din București. Biletele costă 35 de lei – preț întreg, respectiv 20 de lei – preț redus. Biletele se găsesc online la www.cndb.ro/spectacole/153-de-secunde. Proiectul este cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național și ARCUB și co-produs de CNDB.

Regia: Ioana Păun

Scenografia: Cătălin Rulea

Documentare: Laura Ștefănuț, Smaranda Nicolau

Scenariu: Svetlana Cârstean

Coloana sonoră: Sillyconductor

Mișcare: Andreea David

Performeri: Irina Artenii, Andrei Cătălin, Claudia Chiraș, Sorin Dobrin, Lorena Luchian, Alice Mihalache, Denisse Moise, Cristina Negucioiu, Ana Maria Pop, Ingrid Robu, Adina Răducan, Amelia Stuparu, Teodora Tudose, Octavian  Voina

Voce: Bogdan Dumitrache

Compoziție muzicală specială: Diana Miron

Producătoare: Biatrice Cozmolici

Video: Razvan Leucea

Comunicare: Evantia Barca

Artistă asociată: Nicoleta Lefter

PARTENERI MEDIA:

RFI, Newsweek, Agerpres, DOR, Radio Romania Cultural, Arte și Meserii, Revista Arta, Modernism.ro, ArtOut, Scena.ro, Vice.com, Sub25, Sunete, Noizz, Metropolis, Zi Da, IQAds, IQool, Radio Tananana

Update: post ocupat

Vrei să faci parte din echipa singurei instituții publice de dans contemporan din regiune (inorogul dansului est-european, cum ne place nouă să zicem)? Vrei să lucrezi cu oameni veseli care ascultă muzică în birou în timp ce produc spectacole unul și unul, deslușesc hățișuri de contracte, navighează întortocheate cărări birocratice și tot rămân cu suficientă energie pentru dansat la petrecerile din weekend? Da?! Ești pe gustul nostru, ce să mai! Uite ce ne-am dori de la tine:

Să devii CONSULTANT ARTISTIC!

Atribuții principale:

– managementul producției de spectacol de dans contemporan/arte performative contemporane, consultanță artistică în domeniul de referință, implementarea proiectelor culturale;

– dezvoltă și coordonează proiecte naționale și internaționale (turnee, participări la festivaluri din țară și străinătate, spectacole, etc.);

– identifică oportunități de colaborare și parteneriat la nivel national și internaționale pentru producții, coproducții, difuzare a spectacolelor și evenimentelor CNDB;

– oferă consultanță cu privire la oportunitatea realizării de proiecte culturale;

– identifică surse de finanțare, altele decât cele bugetare.

Cerințe:

– studii superioare absolvite cu diplomă de licență în domeniul artelor spectacolului, dansului contemporan, artelor performative, domenii conexe transdisciplinare și/sau experiență practică de minimum 3 ani în domeniul de referință;

– abilități de comunicare și organizare, lucru în echipă, capacitate de negociere, capacitate de învățare, ascultare activă, gândire critică și creativă;
– stăpânirea excelentă a limbii române și a unei limbi de circulație internațională, scris și vorbit;

– cunoașterea unei a doua limbi de circulație internațională este un plus;

– disponibilitate pentru program de lucru flexibil;

– cunoștințe de operare pe calculator pachet Microsoft Office.

16. interesate vor trimite următoarele documente prin e-mail, la adresa cristian.cevdar@cndb.ro, până la data de 15 noiembrie 2018, ora 17:00.

• CV
• scrisoare de intenție
• copie după diploma de licență
• copie după orice alte documente considerate relevante

Centrul Naţional al Dansului Bucureşti oferă:

• Contract de muncă pe perioadă determinată, din decembrie 2018 – martie 2019, cu posibilitatea de prelungire în funcţie de performanţă.
• Mediu de lucru creativ, echipă tânără şi dinamică.
• Oportunităţi de dezvoltare şi formare profesională.

Centrul Naţional al Dansului Bucureşti (CNDB) este singura instituţie publică de cultură aflată în subordinea Ministerului Culturii creată cu scopul de a susţine, dezvolta şi promova dansul contemporan. Centrul susţine şi promovează programe şi proiecte care contribuie la dezvoltarea culturii coregrafice şi care fac posibilă participarea scenei locale la un dialog extins la nivel internaţional. CNDB încurajează cercetarea, experimentul şi inovaţia în câmpul practicilor şi teoriilor din arta contemporană şi contribuie la crearea unui mediu favorabil dialogului, reflecţiei şi dezbaterii. Folosind instrumentele şi facilităţile de care dispune pentru a susţine valoarea şi inovaţia, dinamizând întregul peisaj coregrafic şi interferenţele cu celelalte arte, Centrul Naţional al Dansului a devenit şi rămâne unul dintre cele mai generoase spaţii de creaţie, dezbatere şi reflecţie artistică din Bucureşti. www.cndb.ro

„100, 1.000, 1.000.000 de povești” / FITC #14

6 – 13 octombrie 2018 / București

Între 6 și 13 octombrie 2018, Festivalul Internațional de Teatru pentru Copii – FITC oprește timpul în loc pentru o sută, o mie, un milion de povești dedicate celor mai tineri spectatori, copiii cu vârsta cuprinsă între câteva luni și 12 ani.

Organizat de Primăria Municipiului București, prin Teatrul Ion Creangă, festivalul prilejuiește an de an întâlniri cu spectacole valoroase din întreaga lume, cu scopul de a încuraja apropierea publicului tânăr și foarte tânăr de lumea diversă a artelor, și de lumea teatrului în mod special.

Un veritabil laborator care reunește și mixează diferite forme de expresie teatrală, programul FITC #14 propune 17 spectacole. Producțiile selecționate sunt reunite în două secțiuni – spectacole pentru copii cu vârsta sub 6 ani, respectiv peste 6 ani – și urmăresc să antreneze empatia, abordând subiecte dintre cele mai diferite cu delicatețe, umor și candoare.

Pe durata celor opt zile de festival, copiii vor afla povești despre curajul de a descoperi lumea și de a rămâne în echilibru, ca un acrobat fantastic, despre îndrăzneala de a înfrunta marile întrebări care ne macină și despre răspunsurile magice care se ascund uneori într-o cutie de carton. Fiecare spectacol este o aventură, o călătorie prin orașe închipuite, în mijlocul naturii sau pe lună cu viteza imaginației.

Însumând peste 30 de reprezentații, producțiile invitate sunt realizate de teatre și companii din Austria (Teatrul Toihaus; theater.nuu), Belgia (Théâtre de la Guimbarde; Compania O Quel Dommage), Elveția (Teatrul Circ Kunos), Finlanda (Compania de Dans Auraco), Italia (Compania ABC – Allegra Brigata Cinematica; Compania Circadi; Teatrul La Baracca – Testoni Ragazzi), Marea Britanie (Commotion Dance), România (Teatrul Ion Creangă, Teatrul Mic, Teatrul Tineretului Piatra Neamț, Teatrul de Păpuși „Gulliver” Galați) și Spania (Compania Markeliñe).

Programul este completat de o serie de evenimente conexe adresate profesioniștilor din domeniul artelor spectacolului pentru copii. Pentru aceștia, festivalul propune două workshopuri de mișcare, coordonate de coregrafii Florin Fieroiu (România) și Omar Meza (Compania Da.Te Danza, Spania), dar și o dezbatere despre influența noilor tehnologii asupra teatrului pentru publicul tânăr.

Activitățile acestei ediții vor avea loc la Sala Mică a Teatrului Ion Creangă (Str. Biserica Amzei 21-23) și în spațiile partenere: Sala Rapsodia, Centrul Național al Dansului București, Teatrul Excelsior, Teatrul Mic, Palatul Național al Copiilor și Creart. 

Cele mai valoroase performanțe actoricești și producții prezentate în cadrul FITC #14 vor fi recompensate de către juriul internațional al festivalului, alcătuit din Jo Belloli (specialist în domeniul teatrului pentru copii sub 6 ani, Marea Britanie), Omar Meza (coregraf și director artistic, Spania) și Florian Silaghi (actor, România).

Festivitatea de premiere va avea loc sâmbătă, 13 octombrie, cu sprijinul Institutului Cultural Român, care oferă în mod tradițional cele două premii decernate producțiilor: Premiul „Cornel Todea” pentru cel mai bun spectacol adresat copiilor peste 6 ani și Premiul „Educația Timpurie”, pentru cel mai bun spectacol adresat copiilor sub 6 ani.

PROGRAMUL complet, precum și mai multe detalii despre evenimentele programate pot fi consultate pe www.fitc.ro și Facebook.com/TeatrulIonCreanga.

BILETELE sunt disponibile la Casa de Bilete a Teatrului Ion Creangă din Str. Piața Amzei nr. 13 – punct de vânzare deschis la Sala Mare a Teatrului (aflată în curs de renovare) – nr. tel. 0767 934 374. Biletele se pot achiziționa și în rețeaua Entertix, ONLINE pe www.entertix.ro.

Detalii despre oferta de ABONAMENTE și modalitatea de achiziționare a acestora sunt disponibile pe http://www.fitc.ro/bilete-abonamente/.

Pentru mai multe informații persoana de contact este Anca Scurtu – Șef Birou Marketing, Comunicare și Management Educațional, e-mail: anca.scurtu@teatrulioncreanga.ro.

PROGRAM

SÂMBĂTĂ, 6 OCTOMBRIE

18:00 – 19:20, PANTALONE ÎN LUNĂ (5+)

Teatrul Ion Creangă, București, România / Sala Rapsodia;

 DUMINICĂ, 7 OCTOMBRIE

11:00 – 11:35, CULORILE APEI (1-4)

La Baracca – Testoni Ragazzi, Bologna, Italia / Teatrul Ion Creangă, Sala Mică;

17:00 – 17:35, TOTDEAUNA. (3+)

Teatrul Toihaus, Salzburg, Austria / Centrul Național al Dansului București;

18:00 – 18:35, CULORILE APEI (1-4)

La Baracca – Testoni Ragazzi, Bologna, Italia / Teatrul Ion Creangă, Sala Mică;

18:00 – 18:55, NOSTOS (5+)

Compania CIRCADI, Torino, Italia / Sala Rapsodia;

19:00 – 19:35, TOTDEAUNA. (3+)

Teatrul Toihaus, Salzburg, Austria / Centrul Național al Dansului București;

 LUNI, 8 OCTOMBRIE

10:00 – 10:35, TOTDEAUNA. (3+)

Teatrul Toihaus, Salzburg, Austria / Centrul Național al Dansului București;

10:00 – 10:55, NOSTOS (5+)

Compania CIRCADI, Torino, Italia / Sala Rapsodia;

12:30 – 14:00, CUM INFLUENȚEAZĂ TEHNOLOGIA TEATRUL PENTRU PUBLICUL TÂNĂR – DEZBATERE / Teatrul Ion Creangă, Sala Mică;

17:00 – 17:45, UNDE E CRĂCIUNUL? (0-5)

Commotion Dance, Eastleigh, Marea Britanie / Centrul Național al Dansului București;

17:00 – 20:00, WORKSHOP PENTRU PROFESIONIȘTI

Coord. Florin Fieroiu / Teatrul Ion Creangă, Sala Mică;

19:00 – 19:45, UNDE E CRĂCIUNUL? (0-5)

Commotion Dance, Eastleigh, Marea Britanie / Centrul Național al Dansului București;

19:00 – 20:30, APA VIE (8+)

Teatrul Mic, București, România / Teatrul Mic;

 MARȚI, 9 OCTOMBRIE

10:00 – 10:45, TUNTU – O LUME ÎN MIȘCARE (3+)

(Spectacol conceput pentru copii nevăzători sau cu deficiențe de vedere)

Compania de Dans Auraco, Helsinki, Finlanda / Sala Rapsodia;

10:00 – 11:00, VISĂTORUL (7+)

Teatrul Tineretului Piatra Neamț, România / Palatul Național al Copiilor;

11:00 – 14:00, WORKSHOP PENTRU PROFESIONIȘTI

Coord. Florin Fieroiu / Teatrul Ion Creangă, Sala Mică;

16:00 – 16:30, ÎMPRELUNĂ (1-3)

Teatrul Ion Creangă, București, România / Centrul Național al Dansului București;

17:00 – 17:45, TUNTU – O LUME ÎN MIȘCARE (3+)

(Spectacol conceput pentru copii nevăzători sau cu deficiențe de vedere)

Compania de Dans Auraco, Helsinki, Finlanda / Sala Rapsodia;

18:00 – 18:30, ÎMPRELUNĂ (1-3)

Teatrul Ion Creangă, București, România / Centrul Național al Dansului București;

19:00 – 19:45, TUNTU – O LUME ÎN MIȘCARE (3+)

(Spectacol conceput pentru copii nevăzători sau cu deficiențe de vedere)

Compania de Dans Auraco, Helsinki, Finlanda / Sala Rapsodia;

MIERCURI, 10 OCTOMBRIE

10:00 – 10:55, PLOAIA (6+)

Compania Markeliñe, Amorebieta-Etxano, Spania / Sala Rapsodia;

17:00 – 17:35, TAAMA (1-5)

Théâtre de la Guimbarde, Charleroi, Belgia / Teatrul Ion Creangă, Sala Mică;

17:00 – 17:40, VECHITURI (2-6)

theater.nuu, Viena, Austria / Centrul Național al Dansului București;

18:00 – 18:55, PLOAIA (6+)

Compania Markeliñe, Amorebieta-Etxano, Spania / Sala Rapsodia;

19:00 – 19:35, TAAMA (1-5)

Théâtre de la Guimbarde, Charleroi, Belgia / Teatrul Ion Creangă, Sala Mică;

19:00 – 19:40, VECHITURI (2-6)

theater.nuu, Viena, Austria / Centrul Național al Dansului București;

 JOI, 11 OCTOMBRIE

10:00 – 11:20, PANTALONE ÎN LUNĂ (5+)

Teatrul Ion Creangă, București, România / Teatrul Excelsior;

16:00 – 16:35, CURCUBEUL BIANCĂI (1-5)

Compania ABC (Allegra Brigata Cinematica), Bergamo, Italia / Teatrul Ion Creangă, Sala Mică;

17:00 – 17:45, UMBRA MEA (4+)

Compania O Quel Dommage, Bruxelles, Belgia / Centrul Național al Dansului București;

18:00 – 18:35, CURCUBEUL BIANCĂI (1-5)

Compania ABC (Allegra Brigata Cinematica), Bergamo, Italia / Teatrul Ion Creangă, Sala Mică;

19:00 – 19:45, UMBRA MEA (4+)

Compania O Quel Dommage, Bruxelles, Belgia / Centrul Național al Dansului București;

19:00 – 20:00, CABINETUL FANTASTIC AL PROF. VAKARMOV (5+)

Teatrul Circ KUNOS, Prez-vers-Noréaz, Elveția / Teatrul Excelsior;

 VINERI, 12 OCTOMBRIE

10:00 – 11:00, CABINETUL FANTASTIC AL PROF. VAKARMOV (5+)

Teatrul CircKUNOS, Prez-vers-Noréaz, Elveția / Teatrul Excelsior;

17:00 – 17:30, AMINTIRI ÎNTR-O VALIZĂ (2-5)

Teatrul Ion Creangă, București, România / Teatrul Ion Creangă, Sala Mică;

18:00 – 18:30, DE MÂNĂ CU TINE… nu mă mai tem și aflu frumusețea lumii (0-3)

Teatrul de Păpuşi „Gulliver”, Galaţi, România / Centrul Național al Dansului București;

19:00 – 19:30, AMINTIRI ÎNTR-O VALIZĂ (2-5)

Teatrul Ion Creangă, București, România / Teatrul Ion Creangă, Sala Mică;

 SÂMBĂTĂ, 13 OCTOMBRIE

10:00 – 14:00, WORKSHOP PENTRU PROFESIONIȘTI

Coord. Omar Meza (Compania Da.Te Danza, Spania) / Centrul Național al Dansului;

19:00, FESTIVITATEA DE PREMIERE

Creart – Centrul de Creație, Artă și Tradiție al Municipiului București

Festivalul Internațional de Teatru pentru Copii – FITC 2018

Organizatori: Primăria Municipiului București prin Teatrul Ion Creangă;

Cu sprijinul: Institutul Cultural Român și Uniunea Teatrală din România;
Parteneri: Centrul Național al Dansului București, Teatrul Excelsior, Casa de Balet,
Creart – Centrul de Creație, Artă și Tradiție al Municipiului București, Sun Plaza;
Sponsori: Evian, Presto Pizza;
Festival recomandat de: Itsy Bitsy;
Parteneri media: Agerpres, Blitz TV, Radio România Cultural, Radio București FM,
Business Review, Jurnalul Național, Revista Parents, Cinemagia, IQool, Copilul.ro,
GoKid, Șapte Seri;
Monitorizare media: MediaTRUST

Subfinanțarea cronică a slăbit dramatic poziția și așa vulnerabilă a unei instituții unice în Europa de Est, care se găsește acum în imposibilitatea de a-și continua activitatea.

București, 3 octombrie 2018 – Centrul Național al Dansului București (CNDB) își va prezenta situația financiară critică în fața comunității coregrafice și a publicului într-o întâlnire programată joi, 4 octombrie, de la ora 18.00, la Sala Stere Popescu de pe Bulevardul Mărășești 80-82. Subvenția alocată CNDB în 2018 pentru implementarea programului său minimal a fost de șapte ori mai mică decât cea estimată de instituție în planul de management și comparabilă cu bugetul unei singure producții de la un teatru național: 176.000 lei (sub 38.000 euro).

Între 21 februarie și 21 septembrie 2018, instituția a trimis cinci solicitări de suplimentare a bugetului la Ministerul Culturii și Identității Naționale (MCIN), în subordinea căruia se află. Pe 25 septembrie, CNDB a trimis o adresă către primul-ministru Viorica Dăncilă. Toate, fără excepție, au rămas fără un răspuns din partea MCIN, care e responsabil de finanțarea singurei instituții publice de dans contemporan din Europa de Est. O situație echivalentă pentru poziția excepțională a CNDB ar fi existența unui singur teatru, cinematograf, muzeu sau filarmonică în România.

CNDB se află acum în imposibilitatea de a-și implementa programul minimal, care prevede difuzarea și producția de creații coregrafice și susținerea proiectelor noi, după ce în primăvara acestui an instituția a fost deja nevoită să anuleze o serie de spectacole.

Se continuă, astfel, situația precară din 2017, când suplimentarea de buget primită de CNDB după o serie similară de solicitări a venit prea târziu pentru unele proiecte de amploare: instituția a fost obligată atunci să anuleze ediția I a Bienalei Regionale de Coregrafie, organizarea Caravanei CND Paris în mai multe orașe din țară și alte proiecte importante și programate.

CNDB, excepția culturală românească

„Planul Marshall pentru dansul contemporan propus de mine în 2014 arăta un fapt ce este în totală opoziție cu situația actuală”, spune Vava Ștefănescu, managerul CNDB. „Acest plan arăta necesitatea unei investiții egale cu cea pentru teatru sau cea pentru muzică. Pentru că este un domeniu încă nou în România, pentru că nu poate fi aruncat în economia sau logica sponsorizării sau finanțărilor nerambursabile doar pentru că nu are reprezentare numerică. Dimpotrivă, înseamnă o investiție strategică în domeniul culturii, pentru că CNDB a dovedit că are valori care circulă și sunt apreciate internațional (mai puțin în România). Domeniul dansului contemporan nu are numărul instituțiilor teatrale-dramatice – CNDB este singura instituție căreia îi revin multiplele sarcini de a regenera istoria, de a pune bazele unui sistem de formare profesională, de a genera spectacole de actualitate, de a forma un public, de a se conecta coerent și reprezentativ la scenele internaționale, de a asigura un sistem de producție și difuzare. Cu alte cuvinte, de a construi ceea ce teatrele dramatice folosesc de peste 100 de ani cu eficiență simbolică deja capitalizată și nu se îngrijesc nici de sistem de formare, nici de critică sau istorie. În plus, dansul contemporan, de la artiști la producția propriu-zisă, este mai ieftin. În consecință, merită investiția”.

„Singularitatea îl exclude din vocea majorității care îi dictează destinul. CNDB nu are  repertoriu și artiști angajați, ceea ce îl face de neîncadrat în ochii autorităților. În ciuda acestei excluderi, de-a lungul timpului CNDB a reușit să susțină programe de formare de succes pentru public și profesioniști, producția și difuzarea de spectacole de dans contemporan, să cerceteze și să documenteze istoria dansului românesc și să încheie parteneriate naționale și internaționale (în 2016 raporta 19 parteneriate naționale și 8 internaționale)”, adaugă Vava Ștefănescu.

„Ne pierdem credibilitatea în fața partenerilor internaționali – rețele și organizații ca Aerowaves, Dance Roads, IETM, EEPAP etc – și se perpetuează astfel reputația unei instituții impotente și insignifiante. În aceste condiții precare, misiunea principală a CNDB nu poate fi îndeplinită: publicul pe care l-am construit în ultimii ani de la nivel de grup la nivelul unei comunități de câteva mii de oameni nu poate fi fidelizat, cu atât mai puțin extins. Soluția elementară pentru această situație este echivalarea bugetului unui teatru național cu singurul «teatru» național de dans contemporan din România. În medie, cei 290 de artiști angrenați într-un an în activitatea CNDB, cu tot cu producția spectacolelor lor, echivalează cu costurile de producție pentru un singur spectacol de la un teatru național, fără ca Centrul să dețină mijloacele de infrastructură și personal pe care le asigură un teatru național pentru artiștii săi”, mai spune managerul instituției.

„Este dezolant, când lucrezi de 25 de ani la construcția unui domeniu și a unei structuri, să trăiești zi de zi cu speranțe din ce în ce mai puține, invers proporționale cu studiile, analizele, strategiile gândite și lucrate în toți acești ani. În toți acești ani, angajații CNDB și artiștii asociați au sprijinit bunul mers al instituției prin eforturi personale semnificative, de la cele financiare la cele de timp investit. Câtă vreme ministerul nu își asumă ce își asumă responsabil CNDB în numele unui întreg domeniu, pentru a crea perspective durabile, unui important segment al culturii naționale românești i se refuză dreptul de a exista în această cultură.”

File din programul de guvernare

Impasul grav în care se află CNDB prin incapacitatea sa de a implementa proiecte naționale și internaționale este cu atât mai flagrant și inexplicabil în anul în care se sărbătorește Centenarul Marii Uniri.

În 2017 și 2018, CNDB a primit trei solicitări din partea Ministerului Culturii și Identității Naționale prin care se sublinia că proiectele de aniversare a Centenarului transmise de instituțiile de cultură din subordinea sa nu aveau să fie finanțate de către bugetul Departamentului Centenar, ci din bugetul  instituției care trimite propunerea.

În încheiere, este elocvent un extras din Programul de Guvernare 2018-2020, publicat pe site-ul Guvernului României. La punctul 6, Program de susținere a investițiilor în infrastructura culturală, se menționează: „În prezent, finanțarea instituțiilor culturale este insuficientă și haotică. Instituțiile de cultură, așezămintele culturale, teatrele, muzeele, filarmonicile și bibliotecile trebuie să beneficieze de o stabilitate și predictibilitate a bugetului”.
În virtutea celor de mai sus, facem un apel pentru integrarea între instituțiile de spectacol, la locul cuvenit și cu un buget adecvat, a Centrului Național al Dansului București.

Parteneri media: AGERPRES, B-Critic, Bucharest City App, Dilema Veche, Feeder.ro, Graphic Front, Radio România Cultural, RFI – Radio France International, Revista Arta, Revista Arte și Meserii, Revista Atelierul, Revista CARIERE,  Revista Zeppelin, Liternet, Orașulm.eu, Onlinegallery, Șapte Seri, Scena.ro, SUB25, TANĂNANA, Umblat.ro, Veioza Arte, Zelist

În săptămâna 3-7 septembrie 2018, Linotip – Centru Independent Coregrafic și Centrul Național al Dansului București vor găzdui workshopurile susținute de Mădălina Dan și Valentina de Piante Niculae, care au ca scop facilitarea întâlnirii dintre practicienii din domeniile dansului, artei, psihologiei, al terapiilor somatice, ONG-urilor sociale și medicale, și crearea dialogului și schimbului de experință interdisciplinar, care pot oferi abordări și perspective noi de îngrijire, cunoaștere și vindecare prin procedee senzoriale. 
Întâlnirea dintre mai multe domenii de activitate și expertize diverse vrea să deschidă o direcție de implementare a metodelor complementare somatice în sfera socială, medicală și de îngrijire, precum și diseminarea informațiilor și a tehnicilor din sfera dansului contemporan spre categorii sociale cât mai diverse. 
La ateliere au fost invitați să participe peste 100 de coregrafi, dansatori, persoane din sistemul medical, personal calificat din spitale, psihologi, art-terapeuți, părinți și aparținători ai persoanelor cu dizabilități. 

Program evenimente: 
3  Septembrie între orele 18,30 – 21,30 la Linotip – Centru Independent Coregrafic: Atelier de explorare și conștientizare senzorială, tactilă și motorie susținut de  Mădălina Dan 
4 Septembrie între orele 18,30 – 21,30 la Linotip – Centru Independent Coregrafic: Atelier de inițiere în metoda Feldenkrais susținut de  Valentina de Piante Niculae 
5 Septembrie între orele 18,30 – 21,30 la Centrul Național al Dansului București: Atelier de inițiere în metoda Feldenkrais susținut de  Valentina de Piante Niculae 
7  Septembrie între orele 18,30 – 21,30 la Centrul Național al Dansului București: Atelier de explorare și conștientizare senzorială, tactilă și motorie susținut de  Mădălina Dan 

Workshopurile fac parte din intervenția culturală The Agency of Touch, proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național*. 
București, 13 august 2018: Asociația culturală Graphis 122 a lansat instalația senzorială The Agency of Touch, creată și susținută de coregrafa Mădălina Dan.  Peste 100 de copiii și vârstnici cu diferite afecțiuni sau dizabilități din centrele partenere – HOSPICE Casa Sperantei, Asociația MagiCAMP  și Centrul Rezidențial Pentru Persoane Vârstnice „Amalia și Șef Rabin Dr. Moses Rosen” – au beneficiat de această formă de terapie artistic-senzorială dezvoltată în 2016 de artista Mădălina Dan, în cadrul masterului de la HZT – Inter-University Centre for Dance Berlin – SoDA (Solo/Dance/Authorship). 

The Agency Of Touch este o instalaţie participativă care se încadrează în jurul unui performance tactil unu la unu, în care spectatorul e participant cu şi pe propriul corp la o coregrafie senzorială unde corpul devine „scenă”, textură afectivă, suprafaţă senzorială subiectivă. Compoziţia tactilă se compune pe structura vie, biologică a receptorilor neuronali care se află la nivelul pielii. Pornind de la premisa că atingerea este o modalitate directă de a produce conştientizare,  The Agency of Touch propune un traseu al conştientizării, în care, după experienţa senzorială, participantul face un exerciţiu de remomorare și transpunere a tactilului în desen, culoare, formă, feedback și ghidare verbală. Toate desenele și hârtile sunt apoi colectate și expuse pe un perete în spațiul în care are loc instalația. 

*The Agency of Touch (ediția 2018) este co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finanțării. 

11-26 iulie @ Teatrul Național „Marin Sorescu” Craiova

Camping de dans contemporan 2018 este un proiect de cercetare coregrafică și explorare artistică individuală și de grup, care își propune să ofere, prin intermediul unei tabere de vară, ateliere de practică și teorie, coregrafilor care au la activ minimum 2 creații personale. Organizată la Craiova, în perioada 11-26 iulie 2018, tabăra de vară va deveni un cadru formativ și artistic de dezvoltare coregrafică aplicată, articulată pe dimensiunea educativ-creativă a procesului de lucru pentru artiștii care doresc să intre într-un dialog creativ și evaluativ cu nume importante ale scenei coregrafice contemporane românești și internaționale.

Foto: © Alina Ușurelu

Proiect finanțat de AFCN

La 13 ani de la înființarea Centrului Național al Dansului București (CNDB), în anul sărbătoririi Centenarului – un centenar al întregii Europe Centrale și de Est, al continentului în sine (avînd în vedere trauma Primului Război Mondial și impactul major al urmărilor sale la nivel european) –, dansul contemporan românesc s-a văzut la Bruxelles, într-un proiect colectiv multinațional menit să mute, în mare măsură, compasul dinspre identitar-politic (formarea noilor state-națiune) înspre reflecția asupra moștenirii avangardei și a vocației social integratoare a momentului 1918. O reflecție asupra declinărilor ulterioare ale avangardei, ca și asupra contemporaneității unora dintre idealurile născute de sfîrșitul războiului (drepturile femeilor și ale minorităților, de exemplu – România e departe de a fi singurul nou stat care s-a angajat, la acel moment, să protejeze minoritățile etno-lingvistice, în ciuda impresiei că mare lucru nu s-a ales de angajamentul în cauză nicăieri). Inevitabil (și nu pentru că e un moment oficial sărbătoresc), rememorarea lui 1918, chiar pretextuală fiind, poate ușor da impresia unei idealizări a trecutului, depozitar al unor viziuni nostalgice (și chestionabile) de­spre uniri, țări independente și pace socială. E o linie fină între triumfalism și revizitarea speran­țelor (dovedite, nu după mult timp, atît de deșarte) ale unui timp istoric unic.

La Bozar (unul dintre cele mai reputate spații expozițional-performative din Belgia), Too Soon, Too Late (Prea devreme, prea tîrziu, cu subtitlul „Dialog performativ între artiști din opt țări europene“), găzduită de Bruxelles la final de mai, s-a prezentat sub forma unei expoziții performative in situ (site-specific) de 90 de minute (în loop), ocupînd și exploatînd o serie de săli de format diferit (zone de trecere, scări, fosta arhivă…).

Artiștii și producțiile participante au venit din Cehia (Miřenka Čechová și Markéta Vacovská), Polonia (Monika Drożyńska și compania Dada von Bzdülöw), Ungaria (Zsolt Sőrés), România (Florin Flueraș și Brynjar Åbel Bandlien), Lituania (Agnija Šeiko, Gintarė Marija Ščavinskaitė), Austria (Aldina Michelle Topcagic), Slovacia (Stanislav Dobák și belgiano-australianul Jamie Lee ), Belgia (Ballets Confidentiels: Johanne Saunier și Ine Claes). În ciuda diversității de formule, limbaje estetice și tematici (de la video-instalația maghiară la performance-ul participativ al Monikăi Drożyńska, bazat pe relația dintre emigrație și mîncare – și rezonînd cu Eurolines Catering or Homesick Cuisine a lui Pavel Brăila – și la falsul reenactment din Ciocanul fără stăpîn a lui Flueraș și Bandlien), Too Soon, Too Late a dovedit o surprinzătoare fluiditate și o la fel de neașteptată coerență curatorial-ideatică: toate intervențiile au fost, fiecare în felul ei, încărcate de ironie și un sentiment al urgenței, completîndu-se reciproc: documentarea performativă colectivă a experien­ței femeilor cehe din Shift și reflecția asupra speranțelor de emancipare feminină ale anului 1918 din A Woman in Any Century a austriecei Aldina Michelle Topcagic, căutarea soluțiilor individuale și a celor colective din Today, Everything al celor de la Dada von Bzdülöw şi căutarea limbajului pierdut al mitizatului spectacol al lui Stere Popescu, Ciocanul fără stăpîn, din performance-ul lui Flueraș și Bandlien.

Ciocanul fără stăpîn e un demers performativ cu o istorie de sine stătătoare – e rezultatul participării CNDB într-un proiect internațional, „What to affirm? What to perform?“ (2009), inițiat de Tanz Quartier Viena, a cărui miză era investigarea istoriei est-europene a dansului contemporan, în formele ei distincte, prin care să poată contribui la o istorie general europeană diferită de înțelesul ei actual, ca extindere a istoriei occidentale asupra întregului continent. Prezentat, într-o premieră mondială care avea să devină și singura reprezentație, în 1965, în cadrul Festivalului Internațional de Dans de la Paris, Ciocanul fără stăpîn, o producție a Operei Naționale în coregrafia lui Stere Popescu și pe muzica (dodecafonică) a lui Pierre Boulez, a iscat la acea dată un scandal imens. Sancționat în țară pentru decadentism și alte vini artistice, și vulnerabil din cauza orientării sale sexuale, Stere Popescu a cerut azil politic în Franța, iar trei ani mai tîrziu s-a sinucis la Londra. În urma scandalosului spectacol au rămas un fragment de interviu și o scurtă înregistrare (în total, sub două minute de imagini filmate) în arhiva Institutului Național al Audiovizualului de la Paris, ceva fotografii, amintirile Adinei Cezar și ale lui Ioan Tugearu (doi dintre cei șapte performeri și, ulterior, cunoscuți coregrafi) și o extinsă mitologie colectivă, transmisă oral. Privit, în cadrul acestei producții de mitologie, ca actul artistic fondator al dansului contemporan (de fapt, modern) din România postbelică, Ciocanul fără stăpîn e, în definitiv, un obiect performativ, pe de o parte, absent și, pe de altă parte, extrem de prezent ca depozitar ficționalizat al aspirației către o moștenire artistică recognoscibilă, relevantă internațional, îndrăzneață formal-estetic și neconformistă, ba chiar sfidătoare politic. Controversat la vremea lui (și poate că, nu vom ști niciodată, discutabil estetic), spectacolul lui Stere Popescu a devenit, prin efectul timpului și al proiecțiilor mitologice, un clasic perfect acceptat, un ideal al capacității dansului (modern sau contemporan) de a provoca imaginația și locurile comune. Exact genul de acceptare fără rest, de glorificare a gestului sfidător, pe care dansul contemporan românesc al zilelor noastre, în varianta lui cea mai contestatară politic și cea mai originală formal (adică, într-un fel, cea mai „steriană“), nu o întîlnește înăuntrul comunității artistice. E ceea ce, în fapt, pune în discuție Ciocanul fără stăpîn al lui Florin Flueraș și Brynjar Bandlien, sfidînd raportarea apologetică la spectacolul lui Stere Popescu, un spectacol pentru care, în lipsa altor surse documentare consistente decît oralitatea mitologizantă, o reconstituire/reconstrucție propriu-zisă era și rămîne imposibilă. În varianta de performance-comentariu creată în 2009 (și prezentată probabil pentru ultima oară la Bozar), Ciocanul… procedează la testarea, în/cu corpul dansator contemporan, a acelor elemente documentabile ale „originalului“, în același timp în care integrează această investigare a posibilităților trecutului într-un comentariu, coregrafic și verbal, asupra istoriei dansului (contemporan) românesc, a canonului. A cărui condiție sine qua non este că e deschis doar trecutului, nu și prezentului.

Titlul proiectului de la Bozar (proiect inițiat de Institutul ceh de Arte și Teatru de la Praga), Too Soon, Too Late (Prea devreme, prea tîrziu), trimite la esența paradoxului central- și est-europenității: un sindrom al inadecvării istorice, de a fi mereu în contratimp cu istoria, de a genera idei și mișcări incompatibile cu structura socială a momentului sau de a le primi și integra mult după ce contextul istoric le-a făcut dezvoltarea imposibilă (dacă ar fi să dau exemple local, ele ar acoperi de la dadaism și mișcarea avangardistă, privită cu maximă suspiciune și acuze de imoralitate înainte de 1948 și ca decadentism după, la drepturile omului: unul dintre pionierii mișcării internaționale pentru drepturile omului a fost un avocat român, victimă a atacurilor extremiștilor de dreapta și urmărit de Siguranță pentru inexistente legături cu comuniștii, pentru ca, pe măsură ce aceste drepturi deveneau literă de lege la nivel mondial, ele să fie tot mai inaplicabile în România). Un paradox perfect aplicabil și Ciocanului fără stăpîn al lui Stere Popescu: creat prea devreme, recuperat prea tîrziu.

Trecutul unui proiect comunitar

Dar unde se află, în acest moment, de centenar al societății românești moderne, dansul contemporan românesc – cu precădere instituțional, dar și creativ vorbind?

Mai mult decît oricînd de la înființarea sa, CNDB trăiește un paradox structural: în același timp în care are statut de instituție națională, el este atît de atipic printre celelalte instituții naționale de spectacol, încît nu-și poate îndeplini vocația instituțională decît dacă nu încetează să mai fie supus standardelor specifice unui, de exemplu, teatru național. Fără o trupă permanentă, fără repertoriu (acestea nu sînt oricum moduri de producție adecvate dansului contemporan nici măcar pentru marile companii), fără vreo tradiție organizațională publică înainte de 2005, cu un public ale cărui fidelitate și creștere au fost masiv afectate de schimbări bruște precum pierderea spațiilor de spectacol din clădirea Teatrului Național din București, în 2011, și cu presiunea dezvoltării unor relații de încredere și parteneriat cu o comunitate profesională mică, dar foarte diversă artistic (și necesitînd o reinventare a propriilor priorități și modalități de acțiune, după șocul lui 2011), CNDB a fost dintotdeauna o pasăre bizară în stolul instituțiilor naționale.

Dintotdeauna, relația dintre Centrul Național al Dansului și domeniul pe care-l reprezintă a fost una ombilicală, cu totul diferită de ceea ce reprezintă oricare instituție de concerte pentru domeniul muzicii clasice ori instituție de spectacol pentru domeniul teatrului. Ciocanul fără stăpîn (varianta 2009) e un demers profund reprezentativ pentru actualul moment al dansului contemporan din România, nu doar pentru reflecția pe care o propune asupra mecanismelor lui de validare și consacrare, ci și pentru că structura lui performativă e parte a celei mai interesante, fertile și critice direcții artistice activate de această comunitate artistică cel puțin din anii 2000 încoace, cu un rol important inclusiv în succesul campaniei pentru înființarea CNDB: performance-ul coregrafic. Fondarea unei structuri (a unei instituții) publice dedicate dansului contemporan nu a fost niciodată un demers de politică culturală a Statului român, ci un proiect comunitar al artiștilor din dans, în care a fost implicată o întreagă generație de coregrafi și dansatori și care a trecut, în procesul lui de cristalizare, prin faza tentativă a instituțiilor private (MAD – Centrul Multi Art Dance –, fondat de actuala directoare a CNDB, Vava Ștefănescu, și activ între 1999 și 2003, a fost unul, dar nu singurul dintre aceste prototipuri instituționale), inevitabil (în contextul românesc) lovite de instabilitate și precaritate. Contextul fondării CNDB a fost unul al presiunilor constante, venite din partea artiștilor și a comunității coregrafice internaționale (inclusiv instituții de prestigiu), și al unui moment de diversificare a instrumentarului local de politici culturale (2005 e și anul înființării Administrației Fondului Cultural Național și al adoptării legislației, în vigoare și acum, în domeniul cinematografiei), pe fundalul unei creș­teri economice care nu lăsa să se întrevadă umbra crizei financiare ulterioare. Însă în absența unei tradiții, în condițiile în care România nu a avut niciodată instituții publice dedicate dansului modern ori contemporan (de fapt, nici baletul nu a avut instituții proprii), iar CNDB nu venea să pună în aplicare politici preexistente, centrul de greutate în noua construcție instituțională au fost, din nou, artiștii: cel puțin în intervalul 2005-2011, CNDB a fost, practic, o instituție de artiști (artist-run; s-ar putea să fie aici o contradicție în termeni, de vreme ce spațiile/platfor­mele/proiectele de artiști/ con­duse de artiști nu aspiră, de cele mai multe ori, să devină instituții). Altfel spus, o instituție centrată pe întărirea comunității profesionale și a legăturilor ei cu alte medii artistice, pe construcția de mecanisme solide de susținere a creativității și capacității de produc­ție artistică, pe coordonate decise intern, în funcție de nevoile directe ale artiștilor și implicîndu-i pe aceștia direct în procesele decizionale (un mic exemplu: invitarea unui spectacol iconic al lui Jerome Bel, implicînd nuditate și alte fapte biologice, spectacol extrem de reprezentativ mai mult pentru filiațiile creative ale dansului contemporan românesc la acel moment și pentru preocupările artiștilor decît pentru un ipotetic public-beneficiar).

În final, un astfel de mod de operare i-a adus Centrului (și primului său director, Mihai Mihalcea) acuza, venită din partea reprezentan­ților Statului finanțator, că funcționează mai curînd ca un „ONG“ decît ca o instituție publică. Altfel spus, că nu acordă prioritate obiectivelor de politică publică (adică unor priorități externe, asumate ca prioritare de către finanțatorul public, în cazul de față, Ministerul Culturii, văzut ca singura ori principala sursă de politică legitimă pentru formele de furnizare a serviciului public numit „cultură“), considerate a avea în centru… publicul, spectatorul-beneficiar, și pune în centru, în schimb, artistul (adică furnizorul de servicii; în general, la noi, artiștii sau profesioniștii culturii nu sînt priviți ca beneficiari ai politicilor culturale, motiv pentru care, de exemplu, formarea și dezvoltarea profesională continuă, dezvoltarea organizațională sau cercetarea sînt aproape universal nefinanțabile).

Nu (în nici un caz) din cauză că CNDB ar fi ignorat ori n-ar fi fost interesat de audiență (această fata morgana invocată, de cele mai multe ori, în cifre mari, atunci cînd e vorba de­spre justificarea statutului culturii ca serviciu public). Lucrul de care, însă, această emergentă instituție era conștientă era că publicul, mai ales în situația unei arte de nișă (cum e dansul contemporan), se construiește, la rîndu-i, organic, sub forma unei comunități de cunoaș­tere și afinități. Dacă nu te numărai printre cei care cred că omul iese din pîntecele mamei cu o nevoie vitală să vadă dans contemporan și despre asta e vorba în primul țipăt pe care-l scoate pe această lume, era destul de clar, în 2005, ca și în 2007 sau 2009, că publicul de dans deja existent e limitat și extrem de fragmentat în materie de așteptări (din nou, vorbim de o capitală din Europa unde existau și există una bucată liceu de balet, ocazionale producții prezentate în teatre dramatice și, cam o dată pe an, reprezentații de spectacole internaționale, cărora, acum, li se adaugă proiecții de cinematograf), în același timp în care nu exista o echivalentă diversitate coregrafică măcar și din cauză că, de pe o zi pe alta, nu exista un corp de dansatori și coregrafi suficient de dezvoltat. Să construiești de la zero o „piață“ artistică, cu toți actorii ei, din stadiul brownian de proiecte în care se afla dansul contemporan la acea dată, cerea timp. Iar timpul este ceva ce tocmai instituțiilor publice nu li se dă.

În materie de artele spectacolului, România post-1990 a moștenit instituțiile înființate și dezvoltate de comuniști și s-a străduit, în mare, să le conserve. Nu doar existențial, ci, în mare parte, și ca mod de funcționare (a se vedea impactul relativ minor, în materie de etos, să zicem, al introducerii managementului cultural) – iar asta nu e o critică. Instituțiile noastre de spectacol își moștenesc intergenerațional spectatorii (dusul la teatru sau la concert e o practică de consum reproductivă), sînt de cele mai multe ori angrenate în procedee complexe de conservare a propriului mod de producție și sînt pervers supuse unei presiuni sistemice a productivității (succesul instituțional este exclusiv ori preponderent o chestiune de cifre şi numere de la an la an mai mari: încasări, grad de ocupare a sălii, număr de reprezentații). În comparație cu CNDB și în logica capitalist-economică în care adeseori sînt chemate să existe, teatrele, filarmonicile și operele din România sînt fabrici și uzine cu personal complet, producînd bunuri și servicii tradiționale, în timp ce Centrul e un startup experimental. Și să vrea să preia modelul instituțional existent, să intre în forma funcțională a instituțiilor deja existente, n-ar fi putut: îi lipseau circa 50 de ani.

Prezentul și viitorul unei instituții

În zilele noastre (adică în ultimii ani), CNDB s-a străduit, totuși, să îndeplinească standardele cerute: a formalizat relația cu artiștii și din nou emergentul mediu independent, a stabilit protocoluri de coproducție și colaborare și relații instituționale pe termen lung, național și internațional, și-a creat proceduri și și-a standardizat/predictibilizat modul cotidian de func­ționare, ca și tipul de reprezentare (un fel de repertoriu în regim de proiect: un corpus de producții sînt reprezentate de-a lungul mai multor stagiuni, în serii de spectacole introduse adeseori sub formă de festivaluri).

Dar, la 13 ani de la fondare și la cam o jumătate de deceniu de la schimbarea de spațiu și direcție, Centrul Național al Dansului e, din multe puncte de vedere, între același ciocan și aceeași nicovală ca la început: pe de o parte, așteptările artiștilor, care se vor reprezentați și susținuți și de care CNDB „depinde“ într-o măsură mai mare decît orice teatru (e o instituție de producție de spectacol fără nici un artist angajat), pe de altă parte, presiunea „livrării“ de obiective instituționale în relație cu o politică culturală (altminteri, inexistentă concret în substanța ei: România nu are strategii naționale, politici ori priorități în materie de dans, modern ori contemporan) ajunsă, mai nou, să se confunde exclusiv cu „autosustenabilitatea“. Pentru că e, nu-i așa?, o instituție națională, solidaritatea artistică nu (mai) vine necondiționat și nici sub anterioara formă a afinităților comunitare (antagonismul instituție – artist/scenă independentă e unul clasic în România), relațiile au avut deja timp să devină asimetrice (cum ar putea să se comporte CNDB, instituțional, fără a genera asimetrii? rămîne să descopere el însuși, dacă vrea). Pentru că sistemic autoritatea publică (și nici partenerii instituționali) nu are, adeseori, fie voința, fie putirința să distingă între tipuri de instituții, resursele care i se pun la dispoziție sînt incompatibile cu ceea ce i se pretinde în termeni de livrare (exemplu: modelul bugetar al instituțiilor de spectacol e bazat pe predominanța cheltuielilor salariale, fiindcă au artiști și personal tehnic angajat, cheltuielile de producție fiind complementare; Centrul Național al Dansului, însă, nu are artiști și tehnicieni angajați, nici nu-i poate avea, iar structura lui nefiind una repertorială, el depinde major de spectacolele invitate, prin urmare, în mod normal și logic, cheltuielile de producție – de proiecte și spectacole – ar trebui să domine, doar că asta nu se întîmplă). Din această dilemă e greu de ieșit. Faptul că, peste un an, CNDB va avea o sală nouă (vechea Sală Omnia), cu spații de spectacol mult mai generoase, unde va trebui să-și „mute“ publicul și să construiască unul nou, doar accentuează presiunea.

CNDB poate deveni o instituție (un model de organizare bazat pe o „colecție“ de mecanisme stabile și predictibile, capabile să genereze exemple de bună practică și să funcționeze ca o referință în domeniu, organizațional și creativ, într-o continuă creștere și transformare organică, deci, corespunzînd unor nevoi și unei dinamici interne) în măsura în care așteptările administrative, ale finanțatorului public, îi vor permite să o facă, ținînd cont de eforturile dezvoltării concomitent a unui public și a unei tradiții artistice a prezentului (a datelor unui canon, să zicem). În măsura în care este sprijinit (sau măcar tolerat) să testeze alte modele instituționale posibile.

E o instituție unică – nu e o metaforă, este, s-o spunem din nou, chiar singura instituție publică destinată dansului contemporan din toată România –, deci, ca să-și împlinească misiunea, trebuie să acționeze delocalizat, la nivel național, ceea ce nici o altă instituție de spectacol nu are de făcut, în același timp în care e și principala interfață de cooperare internațională în domeniul dansului. Activează pe o scenă în care pregătirea tehnică a dansatorilor și formarea profesională continuă lipsesc dramatic (lipsind instituțiile sau finan­țarea pentru așa ceva), de aceea trebuie să devină și o școală în sens larg. În același timp în care are o misiune educațională (pentru că așa se construiește publicul unor forme artistice neclasicizate), trebuie să investigheze și să conserve memoria trecutului coregrafic. E un producător, care e și (co)finanțator, care e și școală, care e și centru de formare, care e și arhivă.

Cu ce anume, dintre toate aceste priorități, ar trebui să-nceapă, păstrîndu-și coerența? Poate să ia o decizie de prioritizare, atunci cînd asupra-i planează așteptări legate de toate aceste „obiective“? Cum poate fi ghidat CNDB, într-o construcție instituțională adaptată lui, printre aceste misiuni și vocații ale sale, într-o adecvată relație și cu propria comunitate artistică, și cu, mai ales, autoritatea finanțatoare atît de dornică de rezultate imediate și, aparent, conducîndu-se încă după dictonul „Cui are (i.e. marile instituții) i se va da (buget suplimentar), cui n-are (i.e. CNDB) i se va lua“, enunțat de, pe atunci, ministrul Culturii Daniel Barbu, la o întîlnire cu dansatorii și coregrafii, pe cînd dl Barbu aspira să fuzioneze Centrul Dansului cu Opera Națională? Iată o discuție care poate începe atunci cînd primele două condiții, legate de principalele resurse de care are nevoie CNDB, vor fi îndeplinite: timp și buget.

În realitate, Centrul Național al Dansului București e o instituție unică nu doar în România, ci și la nivel central- și est-european: dintre coproducătorii și partenerii Too Soon, Too Late (Institutul de Arte și Teatru de la Praga, Institutul de Teatru „Zbigniew Raszewski“ de la Varșovia, Institutul de Teatru din Slovacia, Muzeul și Institutul Maghiar de Teatru de la Budapesta etc.), este singurul dedicat nu doar promovării dansului, ci și producției de dans. Însăși prezența CNDB în proiectul de la Bozar – unul dintre cele mai ambițioase, în materie de dans, din regiunea noastră – e o dovadă nu doar a vocației internaționale a CNDB, ci și a majorului lui potențial de a deveni un lider regional, tocmai prin caracterul lui instituțional atipic. Dar pentru asta e nevoie, din nou, de acea resursă niciodată aflată la dispoziția instituțiilor românești: timp.

* Participarea românească la proiectul Too Soon, Too Late a fost sprijinită de Institutul Cultural Român de la Bruxelles și de excelenta lui echipă.

Articol publicat în Observator Cultural. Autor: Iulia Popovici

Centrul de dans contemporan K3 | Tanzplan Hamburg oferă trei rezidențe de câte 8 luni pentru coregrafi la început de carieră care au realizat lucrări personale. Termenul limită pentru înscrieri este 13 august 2018. Rezidența începe în august 2019 până în aprilie 2020. Include o bursă lunară, buget de producție și susținere dramaturgică, precum și participare la training și cursuri,

Acest program internațional unic a debutat în 2007 și își propune dezvoltarea și întărirea conexiunilor dintre practica coregrafică, cercetare, producție artistică și pregătire tehnică. De-a lungul rezidenței, fiecare dintre cei trei coregrafi va dezvolta câte o creație. Cele trei lucrări vor fi prezentate spre sfârșitul rezidenței, în câte o seară din cadrul festivalului TanzHochDrei. Coregrafii-rezidenți vor primi o bursă lunară și un buget de producție, vor avea parte de mentorat și suport dramaturgic, dar și de ocazia de a deprinde abilități și calificări suplimentare.

Programul de rezidențe este strâns legat de cursurile și programele educative pentru profesioniști oferite de K3. Rezidența include mentorat și sprijin dramaturgic, tehnic și de producție. Mai mult, ea leagă proiectele propuse de coregrafii-rezidenți de diferitele programe în curs ale instituției.

Mai multe informații despre programul de rezidență și materialele necesare pentru înscriere sunt disponibile pe www.k3-hamburg.de.

Proiectul 153” face un apel către studente, studenți, artiste, artiști din domeniul artelor spectacolului, dans, muzică, performance, interesați să apară în spectacolul 153”.

Proiectul vorbește despre incendiul din Colectiv, iar la el muncește o echipă amplă formată din supraviețuitori ai incendiului, regizori, muzicieni, poeți, psihologi și jurnaliști. Vei avea 5 zile de repetiții în luna iulie, cu o vizionare în data de 28 iulie, iar premiera va avea loc în luna octombrie. Vei avea transportul urban decontat și o masă la prânz, în zilele cu repetiții lungi.

Echipa spectacolului: Ioana Păun, Nicoleta Lefter, Svetlana Cârstean, Cătălin Rulea, Sillyconductor, Laura Ștefănuț, Smaranda Nicolau, Răzvan Leucea.

Producția: Biatrice Cozmolici

Trimite-ne un mail, cu câteva cuvinte despre tine și o fotografie la: biatrice.cozmolici@icloud.com, până pe data de 28 iunie.

Întâlnirea cu echipa va avea loc în data de 2 iulie, de la ora 10:00, la Centrul Național al Dansului București. Vom selecta un număr de 10-15 persoane care să ni se alăture.

Proiectul este co-finanțat de AFCN și se desfășoară în parteneriat cu CNDB și cu ARCUB.

CNDB prezintă „Ciocanul fără stăpân” la Bruxelles în anul Centenarului Marii Uniri

CNDB participă la evenimentul Too Soon Too Late. Performative dialogue, care va avea loc pe 26 și 27 mai 2018 la Bruxelles, cu o reconstrucţie scenică a spectacolului semnat de coregraful avangardist Stere Popescu.

București, 21 mai 2018 – Centrul Național al Dansului București (CNDB) și Institutul Cultural Român (ICR) din Bruxelles vor reprezenta România la evenimentul Too Soon Too Late. Performative dialogue, parte a proiectului de cooperare europeană Remembering 1918 / European Dreams of Becoming Modern, inițiat și organizat de Arts and Theatre Institute (Cehia) și Czech Centre Brussels.

În cadrul evenimentului găzduit de BOZAR (Palais des Beaux-Arts) din Bruxelles, artiștii Florin Flueraș și Brynjar Bandlien vor prezenta reconstrucția scenică a spectacolului „Ciocanul fără stăpân”, realizat în 1965 de Stere Popescu. La Too Soon Too Late. Performative dialogue mai participă artiști din Austria, Belgia, Cehia, Lituania, Polonia, Slovacia și Ungaria.

Reprezentațiile – piese de dans, artă performativă și instalații video – cu o durată de 90 de minute, vor avea loc simultan în spațiile BOZAR (www.bozar.be). Acestea vor avea loc după cum urmează:

Sâmbătă 26 mai, de la ora 17:00

Duminică 27 mai 2018, de la ora 16.00 și de la ora 19.30

O conferință de presă va avea loc la Bozar în data de 25 mai, ora 20.00

„Anul 1918 marchează nu numai nașterea noilor state naționale, ci este un puternic simbol al dorinței lumii Europene de a construi un viitor mai bun și de a îmbrățișa modernitatea. În anii ce au urmat declarației de independență, în întreaga regiune au avut loc profunde schimbări sociale și politice: se creează democrațiile, se testează limitele politicilor de masă, se inventează statul social și, nu în ultimul rând, experimentarea fără precedent în artă, științe și tehnologii, care continuă să inspire și astăzi lumea întreagă.

Ce am păstrat din acea perioadă? Care este astăzi înțelesul anvagardelor? Și care este rolul memoriei istoriei în artă în ziua de azi? Too Soon Too Late răspunde acestor întrebări prin expoziția performativă care reflectă schimbările formative ce au avut loc în acești 100 de ani în „Noua Europă” și în egală măsură moștenirea avangardei, trei generații mai târziu. ” (Arts and Theatre Institute & Czech Centre Brussels)

„Ciocanul fără stăpân”, o lucrare originală semnată de coregraful avangardist Stere Popescu, pe muzica lui Pierre Boulez, a avut premiera la Festivalul Internațional de Dans de la Paris în 1965. În 2009, Florin Flueraș și Brynjar Bandlien au realizat reconstrucţia scenică a spectacolului în cadrul programului „What to affirm, what to perform/cartografierea istoriei invizibile”, reluând-o apoi în 2015, în cadrul proiectului CNDB „Time Dance Connection. Bucharest in action”.

„What to affirm, what to perform/cartografierea istoriei invizibile” este un amplu program inițiat în 2008 de Tanzquartier Wien și Centrul Național al Dansului București, Centre for Drama Art Zagreb și Revista Maska – Ljubljana, în cooperare cu Allianz Kulturstiftung, care s-a desfășurat pe parcursul a doi ani.

Programul s-a născut din nevoia de a recupera și înțelege trecutul coregrafic și performativ din spații geografice precum România, Austria, Croația sau Slovenia, trecând prin travaliul intens și foarte dificil de recuperare a istoriei „invizibile”, ascunsă în arhive și biblioteci publice și (mai ales) private, dar și în istorisirile depozitate în memoria subiectivă a puținilor martori rămași în viață.

Parteneri media CNDB: AGERPRES, B-Critic, Bucharest City App, Dilema Veche, Feeder.ro, Graphic Front, Radio România Cultural, RFI România, Revista Arta, Revista Arte și Meserii, Revista Atelierul, Revista CARIERE,  Revista Zeppelin, Liternet, Orașulm.eu, Onlinegallery, Șapte Seri, Scena.ro, SUB25, TANĂNANA, Umblat.ro, Veioza Arte, Zelist.

Festivalul Internațional de Dans Contemporam și Performace Antistatic oferă în luna aprilie două ateliere pentru profesioniști în cadrul programului lor educațional Teachback/Without Distance. Aplicațiile se primesc până pe 25 martie și condiții speciale sunt asigurate participanților din Europa de Sud-Est.

*Real Time Composition – http://antistaticfestival.org/en/open-call-real-time-composition/ – cu Mark Tompkins (21-22 aprilie, Sofia).

*Dramaturgy at Work – http://antistaticfestival.org/en/open-call-dramaturgy-at-work/ – cu Konstantina Georgelou și Danae Theodoriodu (23-25 aprilie, Sofia).

Pentru mai multe informații vizitați www.antistaticfestival.org

Cel mai important festival de dans contemporan al anului debutează pe 15 aprilie la Centrul Național al Dansului București

București, 11 aprilie 2018 – Centrul Național al Dansului București (CNDB) îi așteaptă pe iubitorii artelor performative la a cincea ediție a Festivalului LIKE CNDB, organizat în 2018 sub deviza You are the context/ Tu faci contextul.

LIKE CNDB 2018 (15 – 27 aprilie) este delimitat în trei secțiuni: trei spectacole internaționale, invitate în cadrul rețelei europene Aerowaves; un showcase de trei zile cu lucrările celor mai importanți artiști români, intitulat Focus LIKE CNDB; și încă trei zile de Răspunsuri Performative – oferite de artiști din comunitatea locală, echipa CNDB, publicul instituției și autoritățile locale – la întrebarea Cum va arăta CNDB în 2020?, când se va inaugura noul spațiu din strada Cristian Popișteanu nr 3. (Sala Omnia).

„Un inventar al discursurilor coregrafice importante”

Despre secțiunea de showcase din Festivalul LIKE CNDB 2018, criticul de arte performative Oana Stoica spune: „Un inventar al discursurilor coregrafice importante, existente astăzi în România, se realizează în secţiunea Focus LIKE CNDB, în care coregrafii români şi lucrările lor sunt prezentaţi unor manageri culturali, artiști și programatori internaționali. Este o formă de afirmare a unui conţinut performativ autohton care se defineşte atât local, cât şi internaţional”.

Prin intermediul spectacolelor internaționale din Franța, Danemarca și Austria invitate în festival, Oana Stoica identifică o „conectare internaţională a mediului coregrafic românesc, care se face şi prin contactul comunităţii locale a dansului – artişti şi public – cu noutăţile performative europene. Secţiunea internaţională a festivalului propune formule inovative de explorare performativă, cu teme şi limbaje actuale, care intrăîn conjuncţie cu cercetările coregrafilor români”.

Nu în ultimul rând, secțiunea de Răspunsuri Performative e descrisă ca o „arhivă fluidă de perspective – pragmatice, idealiste, emoţionale, raţionale, senzitive – asupra unei etape viitoare, de stabilitate instituţionalăşi a resurselor, care va debuta pentru CNDB în 2020. Ce efecte va produce corporalizarea CNDB asupra identităţii sale instituţionale? Ce așteptări există în comunitatea dansului legate de configurarea instituţională a CNDB în viitorul spaţiu?”.

Program LIKE CNDB 2018

15 aprilie, ora 19.30 – Ohne Nix de Luke Baio și Dominik Grünbühel (Austria)
17 aprilie, ora 19.30 – Homo Furens de Filipe Lourenҫo – Plan K (Franța)

Focus LIKE CNDB
18 aprilie, ora 15.00 – COUNTERBODY de Simona Deaconescu
18 aprilie, ora 17.00 – 37 Minutes of Make Believe de Andreea Novac
18 aprilie, ora 19.00 – The Institute of Change de Paul Dunca
19 aprilie, ora 17.00 – Mothers of Steel de Mădălina Dan și Agata Siniarska
19 aprilie, ora 19.00 – Nud de femeie brunetă de Andreea David
20 aprilie, ora 17.00 – Solo in progress de Cristian Nanculescu și Nicoleta Moise
20 aprilie, ora 19.00 – LIKE a film – proiecție de filme de dans contemporan

21 aprilie, ora 19.30 – Dans, for Satan de Hilde Ingeborg Sandvold (Danemarca)
24 aprilie, ora 19.30 – Răspunsuri Performative CNDB – Omnia 2020
25 aprilie, ora 19.30 – Descentrat – întâlniri indisciplinate iniţiate de Paul Dunca, Farid Fairuz, Maria Mora şi Cristian Nanculescu
26 aprilie, ora 19.30 – Răspunsuri Performative CNDB – Omnia 2020
27 aprilie, ora 19.30 – Răspunsuri Performative CNDB – Omnia 2020
27 aprilie, ora 22.00 – Afterparty LIKE CNDB 2018

Toate evenimentele din Festivalul LIKE CNDB 2018 au loc la Sala Stere Popescu din Bulevardul Mărășești 80 – 82. Biletele se achiziționează online – pe www.kompostor.ro – și la intrarea în sală (în limita locurilor disponibile).
Accesul la seara Descentrat – întâlniri indisciplinate este gratuit!
Pentru mai multe detalii despre proiectele CNDB din acest an, vizitați www.cndb.ro.

Parteneri: Aerowaves, Institutul Francez București
Parteneri media ai evenimentului: AGERPRES, Radio România Cultural
Eveniment recomandat: RFI România

Parteneri media CNDB: AGERPRES, B-Critic, Bucharest City App, Dilema Veche, Feeder.ro, Graphic Front, Revista Arta, Revista Arte și Meserii, Revista Atelierul, Revista CARIERE, Revista Zeppelin, Liternet, Orașulm.eu, Onlinegallery, Șapte Seri, Scena.ro, SUB25, TANĂNANA, Umblat.ro, Veioza Arte, Zelist

Festivalul Internațional de Dans Contemporam și Performace Antistatic oferă în luna aprilie două ateliere pentru profesioniști în cadrul programului lor educațional Teachback/Without Distance. Aplicațiile se primesc până pe 25 martie și condiții speciale sunt asigurate participanților din Europa de Sud-Est.

*Real Time Composition – http://antistaticfestival.org/en/open-call-real-time-composition/ – cu Mark Tompkins (21-22 aprilie, Sofia).

*Dramaturgy at Work – http://antistaticfestival.org/en/open-call-dramaturgy-at-work/ – cu Konstantina Georgelou și Danae Theodoriodu (23-25 aprilie, Sofia).

Pentru mai multe informații vizitați www.antistaticfestival.org

Centrul Național al Dansului București deschide pe 19 martie 2018 porțile unei școli unice de practici corporale și educație artistică pentru copii.


București, 21 februarie 2018 – Centrul Național al Dansului București (CNDB) continuă în acest an seria de cursuri și programe speciale pentru copii pe care le organizează deja din 2014 cu cel mai amplu proiect de până acum: Școala performativă pentru copii.

Prima ediție a „Școlii performative pentru copii” se desfășoară între 19 martie și 15 iunie 2018, iar prin intermediul ei CNDB își propune crearea unui program integrat de dans contemporan, practici corporale și educație artistică, o oportunitate unică în domeniul creativ din România care nu se regăsește în acest moment în oferta educațională a școlilor de profil și a instituțiilor publice sau private.

Astfel, „Școala performativă pentru copii” va fi un proiect de lungă durată, care va consta în cursuri săptămânale și activități opționale de educație artistică. Ele vor fi susținute de coregrafi, artiști vizuali și pedagogi cu o bogată experiență în zona dansului, a artei contemporane și a sferei artelor marțiale precum Aikido.

„Asumarea unui program de educație artistică pentru copii presupune un ritual al dirijării atenției către corp, cu o frecvență regulată. Programul structurat pe mai multe componente nu are intenția de a scoate specialiști la una dintre discipline, ci de a dezvolta abilitatea de a vehicula mai multe tipuri de informații și antrenament corporal artistic, care se relaționează cu alte domenii artistice și expresii culturale actuale. În plus, cultivarea abilităților corporale servește unui tip de performanță ce are vocația comunicării de idei”, spune Vava Ștefănescu, manager CNDB și unul dintre profesorii „Școlii performative pentru copii”.

În ultima lună, copiii vor pregăti, sub îndrumarea unui coregraf, o creație colectivă, care va integra elementele de mișcare cu care s-au familiarizat de-a lungul programului. Programul li se adresează copiilor cu vârste cuprinse între 6 și 9 ani și va avea un număr de 10-12 participanți.


Structură
 

Cursuri săptămânale, care vor avea loc lunea și joia, începând cu ora 17.30:

– Dans contemporan cu Catrinel Catană (10 ședințe x 50 min)

– Creative Mo(ve)ments cu Vava Ștefănescu (4 ateliere x 1h30)

– Contact Improvisation cu Virginia Negru  (4 ședințe x 50 min)

– Introducere în tehnica Feldenkrais cu Valentina DePiante (4 ședințe x 50 min)

– Ateliere de arte vizuale cu Asociația MATKA (Mihaela Cîrjan, Alina Ghiță, Valentina Iancu, Lea Rasovszky și Daniela Vîrlan) (3 ateliere x 1h30)

– Aikido cu Roxana Grămadă (4 ședințe x 50 min)

Program de activități de educație artistică opționale în weekend:

– Prezentări cu proiecții video de spectacole de dans contemporan adaptate vârstei

–  Vizionări de spectacole de teatru sau dans și vizite la muzee sau expoziții potrivite pentru vârsta copiilor

– Sesiuni speciale de dialog sau activități cu artiști invitați; ateliere de muzică și ritm, yoga, teatru-improvizație etc

Jumătatea lunii iunie:
– Spectacol de final, la care vor fi invitate familiile participanților și publicul larg.
 

Cursurile se vor desfășura la Sala „Stere Popescu” din Bulevardul Mărășești 80-82. Taxa de participare pentru prima ediție a „Școlii performative pentru copii” va fi 1350 de lei și va putea fi achitată în trei rate lunare de câte 450 de lei – aproximativ 30 de lei pentru o ședință/oră de repetiție pentru spectacolul final și 50 de lei pentru un atelier. Taxa include toate activitățile opționale menționate mai sus.

Cursanții CNDB de până acum și cei care se înscriu până la 1 martie 2018 vor beneficia de o reducere de 10% din taxa totală.

Înscrieri și informații suplimentare la cursuri@cndb.ro și la numărul de telefon 0729 902 506 (Ana Papadima, consultant artistic).


Parteneri media: AGERPRES, Radio România Cultural, Liternet, Observatorul Cultural, Scena.ro, Dilema Veche, Revista Arta, Revista Arte și Meserii, Revista CARIERE, Revista Atelierul, Veioza Arte, Feeder.ro, Șapte Seri, Orașulm.eu, Onlinegallery, Zelist, B-Critic, Bucharest City App, Graphic Front, Umblat.ro, TANĂNANA, SUB25