fbpx

The Very Last Northern White Rhino

  • Dans & performance
  • Parte din programul Aerowaves Twenty22
  • Audio session în încheierea serii – von Bülove (Platforma Corp.) (RO)

40 min.

© The Very Last Northern White Rhino, Gaston Core, photo: Alice-Brazzit

17.06.2022

vineri

19:30

la sala CNDB „Stere Popescu” (Mărășești, 80-82)

Info

Când jurnalistul din New York Times, Sam Anderson, a auzit de moartea ultimului mascul de rinocer alb nordic, a zburat în Kenya pentru a observa și a spune povestea detaliată a vieții de zi cu zi a ultimelor două exemplare ale speciei, mama și fiica Fatu și Najin. 

Anderson descrie viața de zi cu zi a lui Fatu și Najin care, indiferente față de soarta lor, pasc sub soarele rezervației unde vor fi păzite de vânători până vor muri. Această imagine înfățișează viața de dragul vieții, întrucât singura funcție a lor este de a trăi, de a atesta existența unei specii care aparține trecutului. 

Coregraful Gaston core își imaginează aceste mamifere uriașe ca niște creaturi teribil de fragile, trupurile lor de neînlocuit ca piesele unui muzeu viu. Știind că rinocerul alb de nord va dispărea împreună cu acești doi indivizi, nu mai vedem un animal de safari, ci o creatură umană teribilă și ne confruntăm cu propriul nostru destin. 

Faptul că ele încă există și ocupă spațiul transformă individul într-un simbol al speciei sale și, dintr-o dată, prin analogie, un om pe scenă este un simbol al omenirii. Această gândire i-a adus coregrafului liniște sufletească într-o perioadă de mare incertitudine pentru lume, ca atunci când la finalul Melancoliei lui Lars Von Trier, personajul lui Kirsten Dunst construiește structura unui tipi, fără pereți, în care să se refugieze alături de nepotul ei și soră și așteptați ca meteoritul să se ciocnească de Pământ.

Pe lângă această gândire la iminent și la posibilitatea de a găsi pacea în mijlocul haosului lumii, a vrut să lucreze cu o tehnică de dans foarte specifică, care să-i permită lucrul cu dinamici foarte specifice, transformându-i formele recunoscute. 

Am vrut să merg la vânătoare pentru o nouă estetică a mișcării. Dansurile urbane mi s-au părut un domeniu interesant de explorat. L-am cunoscut pe Oulouy și am luat ca punct de plecare stilurile de dans urban pe care le dansează: hip-hop, krump, finger tutting, precum și dansuri cu influențe africane puternice, precum coupé-décalé. Caut, prin cercetarea formală și prin transformarea acestor forme de dans, să ofer imaginea unui bărbat care dansează pentru că a descoperit că avem, așa cum a exprimat Valéry, „prea multă energie pentru propriile noastre nevoi”. Adică să prezinți dansul ca un exces, ca pe o sărbătoare derivată din viață. Să dansezi până la epuizare, să dansezi până la capăt pentru că poate nu se mai poate face nimic.

(Gaston Core)

Concept și coregrafie: Gaston Core (SP)
Colaborare coregrafică: Aina Alegre
Dansator: Oulouy
Documentare și fotografică și video: Alice Brazzit
Sound design: Jorge da Rocha
Light design și direcție tehnică: Ivan Cascon
Stilist: Eva Bernal
Promovare & media: Haizea Arrizabalaga
Mulțumiri: Juanjo Villalba & Mario R.

Biografie
Născut la Buenos Aires, Gaston Core s-a format ca interpret și a început studii universitare în comunicare audiovizuală la Universitatea din Buenos Aires (UBA). Stabilit în Europa din 2001, și-a continuat pregătirea în ambele domenii; pe de o parte, a absolvit o diplomă în Dramaturgie și Regie la Institut del Teatre din Barcelona în timp ce a colaborat cu compania europeană de producție și distribuție a filmului Paco Poch. În 2008, a intrat în managementul cultural în timp ce planifica și regiza un festival de stradă și teatru finanțat de Consiliul Local din Terrassa și Centre d’Arts Escèniques de Terrassa (CAET). A colaborat cu diferite companii unde a jucat rolul de interpret și regizor până în 2012, când a decis să se angajeze exclusiv în proiectul Sala Hiroshima, pe care l-a conceput și regizat până la închiderea lui în noiembrie 2021, concentrându-se pe suport, producție și expoziție. dintre cele mai inovatoare tendinţe ale scenei contemporane internaţionale.
În 2018 a studiat Masterul în Filosofie Contemporană la Facultatea de Filosofie a Universității din Barcelona. A revenit la regie, dramaturgie și compoziție coregrafică cu „Diptych of the Desert”, un diptic compus dintr-o piesă solo (The Very Last Northern White Rhino) și o piesă de grup (Chorus). Următoarele sale proiecte vor fi lansate în curând. De asemenea, în prezent colaborează cu proiecte curatoriale specifice.

Nico Yao Dapre Alias Oulouy este originar din Côte d’Ivoire și s-a stabilit la Paris, unde a studiat informatica. De mic a dezvoltat o pasiune pentru dans, iar la început a fost interesat de dansurile africane. În 2008, a avut primul contact cu dansul urban și de atunci a evoluat în numeroase battles-uri internaționale de dans. A lucrat ca model și dansator în diverse campanii de publicitate pentru branduri precum Coca Cola, L’Oreal sau Estrella Damm.

Co-producția
Sala Hiroshima & Festival Grec de Barcelona cu sprijinul Centre Cívic Barceloneta

Mențiuni speciale

The Very Last Northern White Rhino este una dintre cele 20 de lucrări selectate în cadrul programului Twenty22 al rețelei europene de dans contemporan Aerowaves din care CNDB face parte alături de instituții similare din Portugalia, Germania, Danemarca, Elveția, Norvegia, Belgia, Ungaria, Cehia, Italia, Austria, Cipru, Grecia, Albania, Croația, Rusia, Islanda, Irlanda, și altele. 

Extra: von Bülove (Platforma Corp.) audio sesssion
CNDB a lansat invitația către platforma Corp., dedicată promovării femeilor și persoanelor non-binare pe scena muzicii electronice din România. Activitatea Corp. îmbină petrecerile cu educația politică pentru egalitate și respectarea drepturilor omului.
Colectivul de DJ format din Admina, Chlorys și von Bülove va fi prezent alături de noi pe perioada festivalului.

Sari la conținut