La zid
- Expoziție de desene
- Deschisă 24/24h
Info
Anul 2008 s-a deschis, pe 10 ianuarie, la Centrul Național al Dansului, nu cu un spectacol, ci cu o expoziție permanentă, 24 de ore din 24: La Zid, de Dan Perjovschi.
“Singura mea intervenție artistică într-o instituție a statului român”, a declarat artistul. Împotriva oricărei forme de instituționalizare a artei, Perjovschi își pune semnătura la CNDB pentru că “e singurul model viabil de instituție națională” și pentru că desenele lui transformă zidurile-suport în lucrare de artă, care automat are valoare și “complică”, după cum declară Perjovschi, decizia evacuării și intervenirii violente cu picamerele. “E un fel de perete troian”-adaugă artistul.
Acțiunea lui Perjovschi e o formă de squatting. Deciziei de eliberare a unui loc pentru dărâmarea lui, în cazul de față CNDB, artistul îi răspunde prin ocuparea pereților, prin îmbrăcarea și dublarea lor cu desene. Astfel, artistul refuză pur și simplu să plece din clădire, refuză să încredințeze clădirea, să o dea spre demolare. (…)
La Zid e diferită de celelalte expoziții ale lui Perjovschi. Cu markerul pe cei trei pereți înalți de la CNDB, accesibilă oricui, la orice oră, din diferite unghiuri și de la înălțimi diferite, în funcție de treptele urcate, expoziția este numită permanentă. Definind-o astfel, artistul se neagă pe sine. El nu mai vorbește de efemeritate, de pereți care se șterg, ci, din contră, actul lui provoacă și forțează autoritățile să reacționeze altfel. Perjovschi vine pentru prima oară să deseneze într-o instituție și de data asta afirmă că face o lucrare permanentă. Se pune din nou pe sine la zid și pune întreaga societate la zid, cerând o reacție.
(…) Nu veți vizita o expoziție, vă veți roti ochii, veți urca sau coborî trepte ca să focalizați, vă veți îndepărta ca să aveți ansamblul. Veți vedea cum, în mișcările voastre, veți fi autorul propriei coregrafii, la Centrul Național al Dansului. Și, chiar după jumătate de oră de “dans”, veți avea surpriza să descoperiți noi desene, pe care înainte nu le-ați observat sau pe care acum le citiți și le înțelegeți în mod diferit. “Dansez cu voi”-scrie la un moment dat, pe unul dintre pereți. Desenele lui Dan Perjovschi te fac martorul destinului unui zid și al unei clădiri, te fac martorul istoriei prezente. De câte astfel de intervenții artistice de conștiință ar avea nevoie Bucureștiul sau România?
Daria Ghiu, text din Dilema Veche