Corina Cimpoieru și Paula Dunker au participat la simpozionul „(in)visibilities – Moderner Tanz Re-Visited”, care a avut loc la Essen și care a fost organizat de Institul de Dans Contemporan al Folkwang Universität der Künste. Cele două au prezentat un lecture performance care a readus în lumina două dintre personalitățile marcante ale dansului modern din România, Iris Barbura și Trixy Checais.
Abstract:
„Map To The Stars” este un moment de istorie inversată, un lecture performance pe urmele a două legende uitate ale dansului modern românesc, Iris Barbura și Trixy Checais. Performance-ul retrasează și reimaginează părți din viețile lor artistice, creând un moment de luciditate performativă, un „ce-ar fi fost dacă”. Punând alături date, locuri și fapte cu vise, speranțe și bârfe, Corina Cimpoieru (arhivistă la Centrul Național al Dansului din București) și Paula Dunker (coregrafă și performer) nu doar cartografiază perioada dansului modern din România, ci propun, printr-un dialog imaginativ, o reinterpretare alternativă a arhivelor culturale în noi contexte contemporane.
Cine au fost acești supereroi români splendizi? Și de ce s-a vorbit atât de puțin despre ei? Ce moștenire ne-au lăsat? Au reușit să își îndeplinească proiectele pe care le visau în acea perioadă? Și cum putem aduce dansul lor magic printre noi astăzi, în absența oricăror înregistrări video?
Iris Barbura (1912–1969) face parte, alături de Trixy Checais și Floria Capsali, din prima generație de dansatori moderni români. A trăit și a lucrat la nivel internațional, având ca repere importante în cariera sa artistică orașele București, Berlin și mai târziu Ithaca (SUA). În anii 1930, a urmat cursuri de dans sub îndrumarea lui Mary Wigman și Harald Kreutzberg și a dansat alături de Gret Palucca și Rosalia Chladek. Ulterior, s-a întors la București, unde a deschis un studio de dans modern, în paralel cu crearea decorurilor și costumelor pentru diverse spectacole la Freien Volksbühne și Hebbel-Theater din Berlin.
În 1945, s-a împrietenit cu un grup de artiști suprarealisti din Berlin, alături de care a format colectivul Die Badewanne, numit după spectacolul pe care l-au realizat împreună. În 1951, a emigrat în Ithaca, New York, ca persoană strămutată, unde și-a deschis un studio de dans modern. Viața ei a avut un final tragic în 1969, când s-a sinucis sărind de pe Podul Triphammer din cascada Ithaca Falls.
Trixy Checais (1914–1990) a intrat relativ târziu în lumea dansului, participând în jurul vârstei de 20 de ani la cursurile de dans modern predate de Floria Capsali și Iris Barbura. Între cele două Războaie Mondiale, a devenit o personalitate artistică importantă în București, remarcându-se prin recitalurile sale queer. Într-o cronică din 1943, se consemnează: „Trixy iubește și se iubește demonic. Nu poate rezista la nimic, nu poate rezista! Se consumă cu o voluptate rară, halucinantă. Dintr-un rafinament dus la uitare se destramă, se vaporizează, astfel încât ajunge la coada unei volute pentru a coborî și a se întrețese într-o etapă inițială din care a pornit și din care pleacă într-o cruce.”
Pentru a-și crea stilul inconfundabil de dans, Trixy Checais s-a inspirat din expresionismul german (urmând linia lui Harald Kreutzberg și Gret Palucca) și din lumea vizuală orientală. Între 1938 și 1952 (când a fost condamnat de regimul comunist la muncă silnică și trimis la Canalul Dunăre-Marea Neagră), a lucrat la Opera din București. După eliberarea sa din detenție, s-a confruntat cu o marginalizare severă. Într-un interviu publicat în 1984, la vârsta de 70 de ani, Trixy Checais a fost întrebat ce ar alege dacă ar lua-o de la capăt. El răspunde: „Tot dansul m-ar pasiona, deși am suferit din cauza lui. Cred că mi-ar plăcea și arheologia.”
Corina Cimpoieru este cercetătoare și coordonatoare a Arhivei de Dans de la Centrul Național al Dansului din București. Interesele ei vizează istoria dansului și a performance-ului din România, precum și practicile arhivistice și potențialul acestora pentru proiectele contemporane. În ultimii ani, și-a dedicat timpul căutării arhivelor de dans pierdute sau necunoscute, atât private, cât și instituționale, cu scopul de a retrasa parcursurile dansului pentru viitor. Activitățile ei includ, de asemenea, curatorierea expozițiilor de istorie a dansului și proiecte editoriale în domeniul dansului.
Paula Dunker promite că activitatea ei (artistică) se bazează pe analiza sistemelor de reprezentare, producție și creație. Lucrează în principal cu corpul. Fiică a dansului contemporan românesc, soră a teatrului politic local, mamă în scena queer de clubbing din București, ea este (împreună cu Alex Bălă) inițiatoarea genului muzical techno-faggothique. Confruntând tiparele existente, Paula contribuie la construirea unor posibile lumi noi și la vindecarea acestei lumi.
