Polifonia gesturilor

Info

„Polifonia gesturilor” – o cercetare multidisciplinară despre valențele terapeutice și creative ale atingerii

Polifonia corpurilor, polifonia gesturilor, polifonia creată de o multitudine de lumi individuale aduse împreună. Acțiunea, dialogul, complexitatea și intimitatea pot lua naștere doar într-un teritoriu polarizat de prezența unor individualități diferite. Cum ar fi să nu ne mai reducem la cel mai mic numitor comun atunci când intrăm în relație? Putem să ne reîntoarcem la sunet și la vibrație atunci când întâlnim un individ?

Funcționând ca un sistem de educație alternativ, în care atingerea are un rol central în dezvoltarea cunoașterii, Polifonia gesturilor propune o privire sensibilă asupra diversității, inversând curgerea moștenită a relațiilor de învățare unidirecționale. Lăsăm spațiu individului, fie el copil special sau adult neurodivergent, să ne devină ghid al îngrijirii sale, să ne conducă spre un tărâm pe care doar el îl poate cunoaște. Ne detașăm treptat de ideea că noi suntem cei care știm și lăsăm astfel loc unor noi limbaje și metode de comunicare să ia naștere. 

Ce înseamnă o atingere care ascultă? Ce potențial al copiilor noștri poate înflori atunci când dilatăm timpul? Ce e dincolo de funcționalitatea mâinilor noastre? Cum putem deveni conștienți de modul în care îi atingem pe ceilalți cu privirea și gândurile noastre?

CONTEXT

O echipă multidisciplinară ce reunește coregrafi, terapeuți și practicieni somatici a trecut printr-un proces de cercetare, schimb de practici și formare alături de experți internaționali în discipline somatice aflate încă în stadiul de pionierat cu scopul de a crea o rețea extinsă de suport  în comunități fragile, bazată pe un dialog interdisciplinar între diferite metode somatice (metoda Feldenkrais, Body-Mind Centering, Rolfing, Contact Improvisation), amnioterapie,  art-terapie, terapie craniosacrală.

Pornind de la training-uri facilitate de către Carla Bottiglieri și Thomas Greil, profesori și directori ai unor școli de formare de renume internațional în educația somatică și de psihoterapeutul Lorenzo Tosti, cu o experiență vastă în Amnioterapie, un grup de psihoterapeuți, coregrafi, profesori ai UNATC (departament coregrafie), UNIBUC ( Facultatea de Psihopedagogie Specială), profesori ai Școlii Speciale și somaticieni, timp de câteva luni au creat o rețea a speranței în colaborare cu 6 centre, printre care și școli speciale, DGASPC-uri și spitale psihiatrice. Echipa proiectului visează la o rețea extinsă prin care instituțiile și universitățile împreună cu asociațiile active în domeniu, să împărtășească cunoaștere dând valoare experienței interioare a fiecărei singularități și totodată oferind instrumente prețioase pentru a valorifica împreună creativitatea fiecăruia.

EVENIMENT

Prezentarea vrea să aducă în fiecare participant accesul la propria experiență tactilă. 

Mizează ca tactilitatea să se extindă dincolo de piele, cuprinzând simțul haptic, funcția tonică, fascia, privirea, trezind inteligența corporală și integrand-o cu cea cognitivă.

Părcugând etapele explicațiv- experiențiale, profesorii școlii vor invita publicul să participe activ sau să observe o polifonie a perspectivelor asupra atingerii

În timpul prezentării vom folosi cuvintele mentorilor, Carla Bottiglieri și Thomas Greil, și texte ale mai multor autori precum: Hubert Godard, James J. Gibson, Aline Newton, Elizabeth Behnke, Anat Baniel, împreună cu întrebări ale colectivului care s-a mișcat într-un teritoriu care cere să fie reinventat, dând importanță corpului și experienței corpului tuturor persoanelor, fie ele beneficiari, îngrijtori sau familie.

Învățăm să culegem gândurile și cuvintele negrăite de beneficiari și de ingrijtori, învățăm să ascultăm ceea ce nu a fost spus încă, ceea ce corpul ne șoptește. 

Aici, avem mai multe funcții: chiar și profesorul redevine student. Cei care au grijă de ceilalți devin cei care sunt îngrijiți. Ideea de bază este aceea conform căreia noi suntem cei ce învață de la copii/adulții speciali….nu suntem noi cei ce îi învață pe ei. Căutăm astfel, alte limbaje, alte metode de comunicare, care nu pleacă unidirecțional de la noi, cei care ,,știm’’, ci pornesc întocmai de la relația care se construiește de fiecare dată altfel.

Cu acești copii/adulți se naște  o relație în care spațiul se dilată și timpul  se suspendă pentru a observa, pentru a nu dirija, pentru a urmări pre-mișcarea, pentru a râde, pentru a schimba ritmul, pentru a asculta interiorul și exteriorul corpul meu și corpul tău.

Toate până când în acest înveliș de lume, ne simțim cu toții conectați prin piele, mușchi, sistemul de orientare, fascia, relația cu gravitația, relația cu mama/tata, cu privirea.

Cum antrenăm privirea?

Antrenarea privirii înseamnă a coborî ochii în inimă și în toate țesuturile noastre care simt ceea ce văd ca pe o percepție extinsă. Unde nu domină doar cognitivul și verbalul, ci unde tot ceea ce vedem este simțit în corpul observatorului. Școala privirii cere o schimbare de perspectivă și ne pune multe întrebări.

Ce ne învață un copil/adult special?

Cum trebuie să se pregătească corporal-mintal îngrijtorul? Cum trebuie acesta să învețe să își asculte corpul?

Cum mă pot exprima dacă nu există cuvinte?

Cum vorbește atingerea?

Ce simt când fac un gest că și cum ar fi pentru prima dată?

Sunt încă frumoasă?

Pot reinventa corpul cu parametri unicității mele?

Cine mă ajuta să valorific imaginația mea? 

Polifonia gesturilor este dedicat tuturor- beneficiarilor, îngrijitorilor și copiilor noștri – ca să înțeleagă demnitatea, integritatea, creativitatea umană în toate formele și manifestările ei. Și ne dorim că echipa noastră să crească…și „o să ne ducem la San Francisco și o să naștem copiii noștri.”( Loredana, DGASPC Milcov)

Mentiuni speciale

Prezentarea se adresează familiilor cu copii speciali, îngrijtorilor, psihologilor, art-terapeuților, profesorilor, studenților, artiștilor activi în comunități și publicului larg interesat de subiect.