Bless The Sound That Saved A Witch Like Me
- Dans & performance
- +12
60 min.
Info
În septembrie 2020, un grup de mame din New Jersey a decis să se adune într-un parc și să strige tare. Se simțeau neglijate în lupta împotriva pandemiei. Actul de a striga colectiv, de a revendica spațiu în fața propriului ego și de a împărtăși această nevoie într-o adunare informală părea să fie o practică liniștitoare în aceste vremuri de disperare. În urma acestui prim strigăt colectiv, New York Times a instalat o linie telefonică publică în speranța de a servi celor care au nevoie de un strigăt primar. Unul dintre punctele de plecare ale cercetării care a stat la baza acestui performance este strigătul ca protest social al acestor mame, precum și al multor altor femei în ultimele decenii.
Adesea echivalat cu furia și haosul, strigătul este criticat, condamnat sau cenzurat în limbaj și în spațiul public. El poate fi văzut ca cea mai intensă și auzită formă de urgență personală față de spațiul politic și public. Fie că este plin de furie, plăcere, durere sau tăcere, este un act puternic și extrem de intim. Provoacă o empatie instantanee care evocă, de asemenea, sentimentele noastre cele mai comune și instinctive. Este o fisură în timp și spațiu.
Acest performance este o încercare de a ne apropria din nou de această expresie radicală și de a-i îmblânzi materialul brut și uluitor. Prin intermediul unui univers fizic și sonor puternic, scopul este de a face acest impuls vital accesibil ca un strigăt de alarmă în contextul crizei geopolitice, ideologice și ecologice prin care trecem.
Concept, coregrafie: Benjamin Kahn
Interpretare: Sati Veyrunes
Design muzical: Lucia Ross
Light design și management scenic: Neills Doucet
Asistent dramaturgie: Théo Aucremanne
Outside eye: Cherish Menzo
Inginer de sunet: Louis Daurat
Inginer lumini: Neills Doucet sau Edouard Bonnet
Costume: Carolin Herzberg
Texte: Benjamin Kahn inspirat direct de Pier Paolo Pasolini, Death Grips, Darek Jerman, MAVI.
Producție executivă: Les Halles de Schaerbeek, Actoral Marseille
Administrație, producție: Léonard Degoulet
Turnee, dezvoltare: Sandrine Barrasso
Coproducție: Klap Maison pour la danse, Charleroi Danse, Les
Maison pour la danse, Kaiitheater , BUDA Kunstencentrum, Theater Rotterdam
Festivalul Ecosistem este produs de Asociația Șangri-La Artistic Ground.
Parteneri: UNICAT & co, Teatrul Masca, CREART – Teatrelli, Teatrul Metropolis, Centrul Național al Dansului București, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, Goethe Institut, Institutul Liszt – Centrul Cultural Maghiar București, Institutul Francez din România, Green Hours, Insula 42, Teatrul Azi – Fundația Culturală „Camil Petrescu”, Asociația ACCEPT, Beatrice Von Babel, Platforma de explorări artistice RHEA, ETAJ artist-run space, /SAC, The Fool, Apollo 111, OBOR AMOR, Augmented Space Agency, Centrul de Resurse Juridice, Centrul Rezidențial pentru persoane vârstnice „Amalia și Șef Rabin Dr. Moses Rosen”, Centrul Educațional Băneasa, Clubul Copiilor Sector 5, Urban Collectors, Kaya Holistic, Centrul popular de cercetare și documentare Vizurești, Centrul pentru autism Bright Future.
Parteneri media principali: ELLE, Happening, Observator Cultural, The Institute, Să fiți cuminți.
Co-finanțat de
Administrația Fondului Cultural Naţional.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Proiect co-finanțat și de Primăria Municipiului București prin ARCUB în cadrul Programului „București 565. Conexiuni urbane” 2024”.