Time Dance Connection. Bucharest in Action (1925-2015) – Vera Proca-Ciortea

Info

Vera Proca-Ciortea (n. 30 ianuarie 1915, Sibiu – d. 22 aprilie 2002, Bucureşti). Este admisă în 1932 la Academia Naţională de Educaţie Fizică, insituţie susţinută de Carol al II-lea, unde i-a avut profesori pe Octav Onicescu (mecanica mişcării), dr. Walter Rainer (anatomie), Mircea Eliade (psihologie), Floria Capsali (dans clasic), Clara Lantz (gimnastică). Urmează în paralel cursuri în Studioul Floriei Capsali, clasa lui Gabriel Negry, în Studioul Elenei Penescu-Liciu şi în cel al Paulei Sybille, unde se făcea multă improvizaţie. Audiază cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie şi dansează în coregrafii de Iris Barbura, la Teatrul Naţional. În 1937 devine absolventă ANEF cu Magna cum laude şi este trimisă de Octav Onicescu cu o bursă la Berlin, la Günterschule, Institut für Tanz (care aplica sistemul de educaţie muzicală a lui Carl Orff) şi la Meistertätten für Tanz (unde se preda dans clasic, de caracter şi modern, step, compoziţie coregrafică pentru operă şi pentru teatru de dramă) unde a avut-o profesoară pe Mary Wigman. A urmat un stagiu la şcoala lui Harald Kreutzberg din Salzsburg. În 1939, continuă studiile cu Floria Capsali şi cu Ira Lucezarskaia. Predă la ANEF cursuri de educaţie ritmică şi estetică, în care aplică sistemul Orff la ritmica românească, creând danseme. În 1949, este înfiinţat Institutul de Etnografie şi Folclor, unde e numită şefa secţiei de coregrafie. În 1963 s-a înfiinţat Study Group of Ethnochoreology, cu sediul la New York, pe care l-a condus în calitate de preşedinte, timp de două decenii, fiind şi membră activă în Conceil International de la Danse, din cadrul UNESCO. Ca specialistă în dansul de teatru a fost profesoară la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din 1954 până în 1973 şi maestru de balet la Teatrul Naţional din Bucureşti, încă din 1946. A fondat Grupul 14 (1935), Grupul Gymnasion (1974) şi Grupul Columna (1982). 1990 este anul ultimului ei turneu în Germania, unde primeşte Premiul de onoare al Festivalului Internaţional de Dans de la Kiel. Premiile româneşti au venit după aceea: Premiul special al Fundaţiei „Mihail Jora” în 1991 şi Premiul Uniunii Interpreţilor, Coregrafilor şi Criticilor Muzicali în 1992. La Kiel creează un dans închinat tinerilor ucişi în 1989, In memoriam, despre care s-a scris mult în presa germană.