fbpx

Secvențe și profiluri

  • Dans & performance
  • +16

50 min.

©Alina Ușurelu

Info

Spectacolul SECVENŢE ŞI PROFILE a deschis ediţia aniversară a Festivalului de Teatru Scurt (ediţia XX) de la Oradea, în septembrie 2014.

 Spectacolul nu are un mesaj concret, ci expune foarte multe idei, dezbătându-le într-un context non-narativ, chiar aleator. Compoziția coregrafică nu are un fir epic ci, mai degrabă, se ghidează după vinele energetice ale fiecărei acțiuni. Are fundamente vizuale, dinamice și nu psiho-emoționale.

„În cazul spectacolului ‘SECVENTE ȘI PROFILE’ singurele elemente concrete deduse din întreaga reprezentație rămân temele dezbătute, un fel de probleme-concepte din viața cotidiană. Repetitivitate, agresivitate, blazare, dezorientare, alienare, toate aceste cuvinte descriu omul și pot fi considerate chei în interpretarea viziunii coregrafice. Viața cu toate problemele ei mărunte, cu indivizii anonimi în care ne regăsim mai mult sau mai puțin, cu întrebările fără răspuns. Filosofia de zi cu zi, îmbrăcată haute-couture, conceptualizată și abstractizată. Poate așa ne sare în ochi și o luăm în serios. Coregrafia realizată de Florin Fieroiu mizează pe mișcări dinamice și conturează imagini, life sequences sau slices of life reprezentative pentru conceptele propuse.”
Oana Bogzaru, Yorick, 23 septembrie 2014

“Cu ajutorul unei coloane sonore excepţionale, compusă de muzicianul Vlaicu Golcea, perechile de pe scenă fac o radiografie dureroasă a vieţilor urbane contemporane, măcinate de pasiuni, de obsesii şi angoase, de dureri reprimate, de orgolii, de nebunii trecătoare sau permanente. Veţi vedea câteva tipologii umane întâlnite la tot pasul, arătate aşa cum sunt ele, fără protecţia măştii sociale. Veţi vedea vieţile cuplurilor corecte în aparenţă dar disfuncţionale, cupluri în care diferenţa între dragoste şi ură e infimă, iar distanţele dintre oameni pot fi enorme.”
Lucian Cremeneanu, Blog de spectator, 22 septembrie, 2014

SECVENŢE ŞI PROFILE își creează estetica prin suprapunerea mai multor elemente într-un cadru vizual restrâns, pe 5 planuri suprapuse: corp, acțiune repetitivă, coregrafie, muzică, structură spațială 2D (care oferă spectatorilor posibilitatea să observe spectacolul numai din profil).

Spectacolul suprapune mai multe teme și idei generând o coregrafie care este răspunsul unui mod energetic de lucru.

Actorii înaintează în paralel, pe de-o parte pe linia temporală a spectacolului, iar pe de altă parte acționând în interiorul unui pattern pe care îl generează fără să fie conștienți, asemeni unui drum inexistent anterior pe care-l creează în timp ce îl parcurg.

Realitatea în permanentă mișcare anulează instalarea unui fir narativ unic, ținând actorii ocupați cu un pattern impus și simplu: acțiuni fizice cu durate foarte scurte (3-5 secunde) derulate într-o structură repetitivă, prestabilită.

Acțiunile nu au ca scop expunerea unor personaje, ci pun actorii într-o experiență fizică imediată, fără intenție metaforică sau simbolică directă. Aceștia se află tot timpul față în față relevând în orice acțiune latura ei variabilă și uneori obsesivă, modificându-i temperatura și energia cu fiecare repetiție.

Muzica este un fluid energetic, un continuum care respectă aceleași principii ca și performerii: repetitivitate, secvențialitate, obsesivitate. Muzica își modelează și reglează metabolismul, intensitatea și dinamica în funcție de propriile legi, infiltrându-se organic în corpul spectacolului. „Culoarul” sonor este time-line-ul acestei experiențe trăite live de către toți performerii, generând un cadru emoțional care-i susține și antrenează pe actori.

Textul proiectat funcționeză ca un alt culoar de informație, care creează posibile legături sau fragmentează percepția asupra întregului. Textul a fost scris și adăugat ulterior creării spectacolului și propune o posibilă perspectivă de fundal, fără a avea intenția de a explicita acțiunile actorilor. Textul nu este exercițiul unui dramaturg, ci mai degrabă reflecția unui artist care și-a exersat imaginația pe un conținut dat, asemeni unui experiment circumstanțial.

Bio
Florin Fieroiu a absolvit Liceul de Coregrafie “Floria Capsali” din Bucureşti şi Academia de Teatru şi Film – secţia Coregrafie, din București. A studiat dansul cu Ion Tugearu și Miriam Răducănu și a colaborat cu renumiţi coregrafi: Dominique Bagouet, Steve Paxton, Charles Linehan, Christian Trouillas. A fost co-fondatorul grupului de dans contemporan “Marginalii”. A creat spectacolele: “Călător prin Labirint”, „Înaripat”, „Piesa greşită”, „DaDaDans”, „Alcool… Amar… Amor”, „DanSolitude”, „A waiting for…”, „Human Installation”, „Ready-Modern-Made”, „Love zig-zag”, „Nimic. Precis”, „Derdiedans”. A realizat coregrafia pentru numeroase spectacole de teatru şi a colaborat cu artisti importanţi din România si străinatate: Dominique Bagouet, Alexandru Dabija, Christian Trouillas, Vlaicu Golcea, Gianina Cărbunariu, Charles Linehan, Gabor Tompa, Andu Dumitrescu, Lia Mantoc, Radu Nica, Eduard Gabia, Radu Afrim. Este inițiatorul multor proiecte de educație artistică: „The Body”, „Corpul și coregrafia”, „Performing the body”, „The Shaker”, „Soundbody” și a numeroase ateliere de dans dedicate dansatorilor, actorilor și iubitorilor de dans. Obține Premiul I la EuroDance, Le Prix Individuel d’Interpretation, în cadul celei de-a V-a ediţii a Rencontres Choreographiques Internationales și premiul senatului UNITER pentru coregrafie în arta spectacolului.

Regia și coregrafia: Florin Fieroiu
Decorul și costumele: Cristina Milea
Textul : Farid Fairuz
Muzica: Vlaicu Golcea

Cu
Georgia Caprarin, Ioana Cheregi, George Dometi, Andreea Gabor, Mihaela Gherdan, Alina Leonte, Alin Stanciu, Radu Tudor, Razvan Vicoveanu

Producția
Teatrul Regina Maria Oradea

Sari la conținut