Iluzionistele

Info

Centrul Național al Dansului București anunță prima reprezentație a spectacolului Iluzionistele – de Mădălina Dan, din cadrul programului Dance me to the End of… în care revizitarea istoriei recente a dansului contemporan românesc devine exercițiu și practică în formarea studenților din Academia de dans și performance CNDB. 

Iluzionistele a avut premiera în 2009, în fosta locație a CNDB – Sala Rondă, din TNB – iar în 2020, a venit rândul unei noi generații de performeri să pună în scenă această lucrare semnată de coregrafa Mădălina Dan.

Reprezentația din 8 iulie este o versiune work-in-progress. Având în vedere prevederile legale privind măsurile de siguranță împotriva CO-VID19, referitoare la numărul maxim de participanți permis în cadrul unui eveniment la CNDB, participarea la spectacol se face doar pe bază de invitație, selecția invitaților fiind rezervată echipei artistice. 

Mădălina Dan:

„M-am tot gândit la spectacolul Iluzionistele – odată cu ocazia refacerii lui dupa 11 ani – printr-o conexiune cu etapa ludică a copiilor înainte să înceapă maturizarea și integrarea psihologică, caracterizată printr-o stare de joacă și miraj continue, prin ușurință, inocență și entuziasm în a percepe și a transforma lumea.

Mă gândesc la Iluzionistele ca la o stare ludică, prelungită, specifică copilăriei. 

Ca adulți, magia corpului și mirajul jocului se estompează, cad în fundal, în automatisme, clasificări și simplificări.

În lucrul la Iluzionistele am abordat “gândirea” nediferențiată a copiilor, cea bazată pe altfel de relaționări și logici, în care realitatea și imaginarul, invizibilul și vizibilul, posibilul și imposibilul se întrepătrund.

Printr-o manieră sincretică – mișcare, sunet, vorbire, construcție vizuală și sonoră cu obiecte – având corpul ca principal generator și traducător al limbajului imaginarului/ perceptivului/ afectivului, Iluzionistele propune un joc între ceea ce este imaginat și ce se transmite ca formă și reprezentare, între ceea ce este scenic prezent sau absent, vizibil sau invizibil, abstract sau concret.

Magia se petrece undeva la mijloc, între performere și privitori/ receptori și e un proces activ, și se comunica prin suprapuneri de ritmuri, intensități, culori, forme în spațiu, crâmpeie de imagini, stări afective. 

Iluzia (Imaginația) este privită în Iluzionistele ca o libertate a spiritului, ca un mister cu propriile logici de funcționare, ca un joc afectiv și perceptiv liber în care raționalul este suspendat. 

Demersul din Iluzionistele se referă la înțelegerea corpului (perceptiv, senzorial, afectiv, imaginativ, kinestezic) ca principal generator de creativitate, cel care “fabrică” lumi noi cu fiecare experiență, imagine, poveste. 

Reîntâlnirea cu spectacolul “Iluzionistele” după mai bine de 10 ani provoacă entuziasm, noi descoperiri și reflecții.  Din perspectiva actuală, refacerea spectacolului îmi oferă pe de-o parte ocazia de a-mi asuma mai matur demersul artistic de atunci, pe de alta, de-a asuma și sublinia identitatea și realitatea feminina din spectacol.  

Revizitarea spectacolului înseamnă și reîntoarcerea la interese și preocupări coregrafice mai vechi: cercetarea de noi modalități de exprimare prin mișcare, chestionarea convenției scenice, metode compoziționale aplicate în improvizație, abordări sincretice de exprimare cu mișcare, sunet, obiecte, text.

Mă bucur că prin intermediul refacerii spectacolului am ocazia să cunosc și să lucrez cu dansatoare și performere foarte interesante și talentate, din generații diferite. Distribuția spectacolului este mixtă, formată din studente din Academia CNDB dar și dansatoare din comunitatea de dans din România. Materialul și abordarea spectacolului creează o punte de legătură și un arc peste timp între prezențele feminine din distribuția originală – Carmen Cotofana, Maria Baroncea, Mihaela Dancs și noua distribuție – Alexandra Bălășoiu, Andreea Belu, Smaranda Găbudeanu, Georgia Măciuceanu, Laura Murariu, Virgina Negru.

Această revizitare îmi oferă ocazia de a integra altfel spectacolul în parcursul artistic și biografic, de a-l analiza ca artist- și în funcție de ce am creat după anul 2009. 

Dimensiunea timpului, a etapelor vieții, a  corpului-minte-suflet care se transformă, a emancipării prin afect, vizibilitatea identităților feminine în spațiul artistic,  conexiunile inter-generaționale sunt aspecte care se conturează făcând o legătură cu minunatele artiste/partenere/colaboratoare/referințe coregrafice din alte spectacole și proiecte: (anti) aging– Mihaela Alexandra Dancs,  Mothers of Steel – Agata Siniarska, Geneza – Miriam Răducanu și Ștefania Ferchedau. 

Mențiuni speciale

versiune work in progress, participare pe bază de invitație