Text înscris în concursul #vazutlaCNDB 2016
Cristina Maldonado: “Mulţi ani am fost interesată de crearea de experienţe prin care să ofer spectatorilor oportunitatea de a relaţiona în alte moduri cu lucrurile. Să nu stea pur şi simplu pe scaun şi să urmărească ceva. Şi nici ca şi cum te duci undeva şi cineva îţi spune să te ridici în faţa tuturor şi să participi. Îmi displace cu adevărat acest lucru. E mai degrabă ca atunci când inviţi pe cineva să cineze, să guste lucruri care îţi plac ţie sau creezi un mediu în care persoana poate fi surprinsă de un lucru simplu, pe care îl vede în fiecare zi, dar care, deodată, devine interesant sau un pic magic, este ceva ce va fi descoperit de acea persoană. Este ca un timp pentru tine însuţi. Să intri în contact cu propriile gânduri sau senzaţii…”.
Un alt performance prezentat în cadrul Bienalei, “Mothers of Steel”, este o coproducţie Polonia-România, un proiect creat şi performat de Mădălina Dan şi Agata Siniarska. Aceasta din urmă povesteşte că au fost puse să lucreze împreună întâmplător, în cadrul unui program european: “Nu ştiam ce să facem. Faptul că eram amândouă din ţări postcomuniste a fost cea mai evidentă legătură. Am început să vorbim despre mamele noastre şi despre cum erau mamele în timpul comunismului, în România şi în Polonia. A fost punctul de pornire al acestei cercetări. Am realizat câte de multe clişee există despre polonezi, în România şi despre români, în Polonia, cum am crezut că comunismul a fost unul singur, când, de fapt, s-a manifestat atât de diferit în aceste două ţări. Dar şi despre anumite legături. A fost extrem de interesant acest schimb cultural, dar şi istoric”.
Text scris de Luana Plesea. Poate fi citit integral aici.