Casa Dansului în cadrul Politicilor Culturale Europene/Masă Rotundă
Această masă rotundă se doreşte a fi o întîlnire despre rolul şi misiunea unei Case a Dansului în Europa contemporană – aşa cum CNDB îşi doreşte să fie şi să se dezvolte. Este, în același timp, un dialog între sisteme de producţie de dans distincte, dar nu cu totul diferite – o întîlnire despre cum facem dans, în România, în Estul Europei, în Uniunea Europeană, care sînt politicile privind artele spectacolului şi felul în care ele influenţează ce anume se produce la un moment dat, într-un spaţiu dat. Artişti, producători de dans, manageri, reprezentanţi ai autorităţilor responsabile de politicile culturale în România, programatori şi critici străini vor încerca să răspundă la întrebări stringente despre cîtă atenţie se acordă dansului contemporan, în ţările europene, din perspectiva finanţatorilor publici şi privaţi, care e rolul festivalurilor internaţionale în impulsionarea creaţiei originale, care sînt traseele profesionale ale artiștilor de dans în diferite contexte locale şi transnaţionale. Şi chiar spinosul subiect: cum (mai) e posibil să faci dans în plin proces de schimbări sociale? De fapt, viitorul dansului contemporan depinde de prezentul resurselor – financiare, de infrastructură, profesionale, de politici publice – pe care le are la dispoziţie, iar această masă rotundă e o rară ocazie de a discuta despre ele.
The Institute of Change
De/cu: Carmen Coţofană, Paul Dunca, Maria Mora, Ada Muşat, Cristian Neagoe & Dionisie Lupu
Fotografii: Geraldine Areşteanu
Cu susţinerea Centrului Naţional al Dansului Bucureşti
The Institute of Change sau Institutul Schimbării are o tradiţie de peste 25 de ani în domeniul operaţiilor de schimbare de sex în România. Activînd non-stop pe acest profil, în aceste timpuri noi, dar neuitănd trecutul, clinica a reuşit să-şi debarbarizeze metoda schimbîndu-şi uşor caracterul. Deși cu un vast istoric în domeniu, The Institute of Change sau Institutul Schimbării este acum împotriva metodelor chirurgicale şi a intervenţiilor medicale. Clinica oferă servicii de reeducare sexuală, tratament hormonal şi reprocesare de gen prin noi intervenţii: expunerea totală scenică, dansul, performanţa de gen, playback, cross dressing-ul etc. Evenimentele de prezentare ale The Institute of Change sau Institutul Schimbării nu sînt simple spectacole cu public, ci platforme sociale cu aspect dinamic și de divertisment în jurul corpului, sexului şi al schimbării în general a lumii. Sub conducerea strictă a dr. Pissadora Duncan, Institutul se deschide public în cadrul acestor întîlniri de socializare prin corp şi doreşte să dezvolte un public informat şi, de ce nu?, să racoleze noi pacienţi.
…After All
Concept: Vava Ştefănescu
Cu: Carmen Coţofană
Scenografie: Adrian Damian
Costume: Paul Dunca
Video: Irina Stelea
O producţie Asociaţia Colectiv A, în cadrul Festivalului Temps d‘Images
Coproducători: Zamek Ujazdowski (Polonia), Centrul Naţional al Dansului Bucureşti
Mulţumiri: ICR Varşovia
Corpul (meu) tinde sa fie o arhivă; o arhivă virtuală. Ce faci cu toate lucrurile astea adunate aici? La un moment dat, îţi vine să te scuturi de ele, dar nu poţi să le arunci. O schimbare ar fi bine-venită. Se ia un alt corp; i se deschid supapele; se selecţionează deșeurile arhivate; se pun deoparte lucrurile reciclabile; se observă că au rămas foarte puţine; acestea se așază cu grijă în diferite părţi din noul corp (avînd o oarecare vîrsta, ele sînt fragile); se pun deoparte visele; doar puţine se vor dezvolta; se aruncă la întîmplare în noul corp; se așteaptă puţin; dacă nu se întîmplă nimic, este recomandată un pic de răbdare; între timp, se aleg accesoriile; cînd totul va fi gata, vom adăuga noului corp accesoriile; dacă acesta le respinge, nu vă speriaţi, este un efect normal, cu unele se va obişnui şi le va păstra, altele vor deveni invizibile; cînd totul este gata, priviţi cu atenţie; găsiţi o ramă potrivită la anticariat – e foarte importantă; puneţi rezultatul în ramă şi deschideţi televizorul: veţi urmări un desen animat care vă place.
Dead Thinking
Florin Flueraş, Alina Popa
E absolut normal și de la sine înţeles să faci ceea ce trebuie să faci pentru a-ţi îmbunătăţi și asigura calitatea vieţii. O gîndire și o lume vie, sănătoasă, sînt construite în jurul obsesiei pentru viaţă. Sîntem atașaţi de caracteristicile acestei lumi, dar această lume colapsează, la fel ca noi…; evident, moartea e mult mai puternică decît viaţa. Prezentul declin planetar afectează modurile de gîndire și simţire. Sîntem speriaţi, dar, ca în orice panică colectivă, doar imităm și accelerăm ceea ce fac ceilalţi sau ceea ce deja facem, forţîndu-ne mica noastră gîndire vie și sănătoasă. Dead Thinking e gestul postpolitic pe care-l putem face într-un timp al extincţiei, cînd politicul, în sensul organizării societăţii și al relaţiilor de putere, înseamnă tot mai mult un sedativ pentru gînduri mortale. Oscilaţia între necunoscut și ce poate fi mai rău, între gîndirea moartă și gîndirea mortală ar putea fi începutul discuţiei despre un nou tip de politică, de cunoaștere și existenţă. Dead Thinking începe unde se termină speranţele și ceea ce rămîne e mai degrabă negativ, întunecat și mort.
Mai mult: www.unsorcery.ro.
O istorie fizică
De/cu: Iudith Ardeleanu, Marius Armaşu, Margareta Eschenazy, Mihaela Birleci, Tudor Roman, Pompiliu Sterian, Eva Szemler Lendvay, Dorotheea Weissbuch
Live sound: Karpov not Kasparov
Echipa „Vîrsta4“: Paul Dunca, Alice Monica Marinescu, Mihaela Michailov, Katia Pascariu, David Schwartz
Mulţumiri: Rodica Dumitrache, Ilie Zan, Carmen Coţofană, Mădălina Dan, Mihaela Dancs.
„Care este partea preferată din corpul tău?
GRETA: Stomacul. Nu mi-a făcut niciodată probleme. Cînd ţi-ai simţit corpul în pericol?
POMPILIU: 1944, în timpul bombardamentelor. Povesteşte-ne ce-ai descoperit în corpul tău, la un moment dat, şi care au fost senzaţiile cele mai plăcute.
IUDITH: O senzaţie plăcută a fost atunci cînd tata m-a învăţat cum se merge pe un cîmp proaspăt cosit: mîngîi fînul.“
imp de trei luni, în vara anului 2012, rezidenţii căminului au participat la ateliere de istoria dansului, coregrafie şi poveşti personale despre corp.
O istorie fizică este spectacolul rememorării vîrstelor şi senzaţiilor unor corpuri pe care trecerea timpului le-a transformat în istorii vii. Spectacolul îşi propune să recupereze memoria contextelor sociale şi politice, depozitată în prezentul corpurilor. Corpul mişcă istoria. „Vîrsta4“ este un program de artă comunitară, desfăşurat împreună cu rezidenţii Căminului „Amalia şi dr. Moses Rosen“, începînd din anul 2009. Obiectivele programului sînt crearea unui cadru de exprimare pentru membrii comunităţii căminului Rosen, elaborarea unui model de intervenţie artistică în căminele de bătrîni și schimbarea percepţiei asupra bătrîneţii în societatea românească. Programul se desfăşoară în parteneriat cu Căminul „Amalia şi dr. Moses Rosen“ şi cu DASM – Direcţia de Ajutor Social şi Medical a Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România.
www.varstapatru.blogspot.com