Resurse

Proiecte de cercetare despre istoria dansului

Info

O listă a tuturor proiectelor de cercetare disponibile fizic în Mediateca CNDB.

Arhivele Dansului: Deschis pentru (re)inventar(e)!

2019

Close

Arhivele Dansului: Deschis pentru (re)inventar(e)!

ARHIVELE DANSULUI: DESCHIS PENTRU (RE)INVENTAR(E)! a urmărit o perspectivă contemporană asupra practicilor de digitizare, cercetare și valorificare a documentelor de arhivă despre istoria dansului modern românesc în contextul noilor media și agendelor creative din prezent. Demersul a fost unul inovativ și a avut ca scop digitalizarea, inventariererea și re-generarea surselor de arhivă pentru proiecte artistice contemporane, dezvoltarea de noi abordări curatoriale în domeniul arhivelor culturale și facilitarea unei întâlniri active, participative cu noile generații de public. Proiectul, inițiat de CNDB și co-finanțat de AFCN, a fost structurat pe trei componente:

I. Atelierele de practici inedite de arhivare, digitalizare și valorificare a documentelor de arhivă, susținute de profesioniști în domeniu.

Atelierul „De la document la artă și înapoi”, susținut de Iosif Kiraly, artist vizual și profesor co-fondator al Departamentului de Fotografie și Imagine Dinamică (UNARTE) implicat în proiecte de cercetare artistică a documentelor de arhivă, a deschis  seria întâlnirilor de lucru, propunând analiza mai multor exemple de fotografii și altfel de imagini documentare ce au dobândit statut artistic prin intervenții și/sau recontextualizări operate de diferiți artiști.

Atelierul „Bune practici în digitalizarea arhivelor culturale”, susținut de Liviu Pop, cercetător al Academiei Române, expert în digitalizarea arhivelor culturale,  a explorat practicile din domeniul digitizării audio, video și de imagine, respectiv recomandările venite din partea unor instituții care dau tonul în acest domeniu (Digital Curation Center-UK, Library of Congress-USA, Europeana-EU), evaluarea standardelor tehnice specifice digitizării în momentul actual, calcularea necesarului tehnic și a timpului necesar digitizării unei colecții în funcție de numărul de documente și dimensiunea acestora, crearea unui profil ideal al utilizatorului de arhive digitale și exemplificarea de interfețe de interacțiune cu colecții de documente/obiecte digitale.

Atelierele s-au adresat cercetătorilor și profesioniștilor în domeniul arhivării culturale și studenților masteranzi în arte vizuale, artiștilor vizuali interesați de proiecte artistice care valorifică documentele de arhivă. Atelierele au inclus si o componentă practică, prin care cei interesați s-au implicat în activitățile de  inventariere și digitalizare a documentelor din Arhivele  CNDB (Arhiva  Contemporană CNDB și Arhiva Istorică CNDB) și au participat ulterior la evenimentele dedicate performării surselor acesteia.

II. MIDNIGHT SPECIALS – cine (dans)concert, proiectie de filme de arhivă realizată în parteneriat cu Bucharest International Dance Film Festival 2019 – BIDFF #5. Materialele filmografice  din arhiva ANF. Curatori secțiune: Corina Cimpoieru, Coordonator Arhiva CNDB, și Bogdan Movileanu, Redactor ANF.

O selecție inedită de filme de arhivă ce descoperă istorii diverse ale dansului în arii de nișă ale genului cinematografic românesc a fost prezentată într-un cine(dans)concert acompaniat de trupa Karpov not Kasparov, la Centrul Național al Dansului din București, miercuri, 4 septembrie 2019. Midnight Specials – cine(dans)concert – a oferit o radiografie a filmului de dans, prin 16 producții de arhivă realizate între 1927 și 1972. Unul dintre cele mai așteptate filme din selecție a fost comedia „Lache în harem ” (1928, regia Marcel Blossoms) în care apar  ipostaze efemere ale dansului în sincron cu „noile media” ale filmului mut din anii ’20, interpretate de Elena Penescu Liciu, prim-balerină la Opera din Cluj, alături de trupa de balet a Teatrului Cărăbuș.

III. Expoziția Arhivele Dansului: Deschis pentru (re)inventar(e)!, vernisată în data de 30 octombrie 2019, la Sala Stere Popescu a CNDB. O expoziție în care s-au  deschis cutii ale dansului și arhive pierdute și salvate ale unor coregrafi și dansatori români. Cei prezenți au fost provocați să caute dansul (cherchez la danse!), în diferitele sale forme de manifestare, în cele trei secțiuni ale expoziției:

Cubul de resurse: documente și artefacte inedite despre dans – fotografii, materiale video, extrase din presă, jurnale de lucru, caiete program, afișe -, din fondul istoric (1900-2000) și fondul contemporan CNDB (2004-prezent), au făcut vizibile diverse forme și gesturi de arhivare a dansului care iși au originea în dualitatea relației dintre documentare și dispariție, dintre practicile de arhivare și cele de reactivare a documentelor.

De la document la spectacol: proiecții video ale unor spectacole produse de CNDB, care re-generează istorii ale dansului prin reenactment: Ciocanul fără Stăpân, Reenacting Lizica Codreanu, Vera Proca-Ciortea, Tribute to Iris Barbura, Trixy Checais și Istoria Cântată a Dansului Românesc.

Scanning the archive: O expoziție de fotografie documentar-experimentală, realizată de artistul Cornel Lazia  printr-o arheologie digitală asupra unor momente din istoria dansului romanesc. Tehnicile de digitalizare/scanare folosite au absorbit imaginea fotografică originală și co-produs o topografie de temporalități intermediare și de reinterpretări vizuale. Deplasarea selectivă a pixelilor  a reactivat straturi latente ale documentelor și a deschis oportunitatea pentru un nou tip de arhivă regenerativă.

În cadrul expoziției, Dr. Irene Brandenburg, cercetătoare la Departamentul de Muzicologie și Studii de Dans al Universității din Salzburg și curatoare a Arhivelor Dansului Derra de Moroda din Salzburg, a ținut o prezentare  despre provocările unei arhive de dans din punctul de vedere al prezervării, vizibilității și utilizării documentelor despre dans pentru cercetare, deschidere către publicul larg și proiecte artistice.

IV. Catalogul digital „Arhivele Dansului: Deschis pentru (re)inventar(e)”, publicație online care documentează activitățile din proiect și  oferă un ghid de bune practici de cercetare și arhivare a istoriei dansului.


Pentru mai multe informații despre evenimentele din proiect puteți accesa:

Atelierul De la document la artă și înapoi/ Iosif Kiraly

Atelierul Bune practici în digitalizarea arhivelor culturale/Liviu Pop

MIDNIGHT SPECIALS – cine (dans)concert/BIDFF#5

Expoziția Arhivele Dansului: Deschis pentru (re)inventar(e)!

The Derra de Moroda Dance Archives/Irene Branderburg

Catalog Arhivele Dansului


Echipa proiectului
Corina Cimpoieru (coordonator proiect); Andreea Cârstea/Alina Popescu (comunicare și PR); Ana Szel (cercetare), Sabina Suru (documentare); Eduard Constantin (concept grafic); Republic of Architects (design expoziție).

Parteneri
Arhiva Națională de Filme, UNArte și Derra de Moroda Dance Archives Salzburg.

Proiect co-finanțat de
Administrația Fondului Cultural Național

 

Dancecloud.ro Platfoma dansului contemporan românesc

2017

Close

Dancecloud.ro Platfoma dansului contemporan românesc

DanceCloud.ro este un proiect pilot de constituire al unei arhive digitale online dedicate istoriei și actualității dansului contemporan românesc. În contextul precarității și fragmentării informației disponibile, DanceCloud.ro a urmărit constituirea unei baze de date online interactive, care să reunească informații de arhivă, de actualitate și de anticipație.

Pentru a face cunoscută istoria dansului contemporan în rândul tinerei generații, în cadrul proiectului au fost organizate o serie de conferințe educaționale pentru elevii și studenții  din învățământul teoretic și vocațional din București:

I. Cartografierea primelor studiouri de dans din București/Corina Cimpoieru/invitat special Liana Tugearu/Liceul de coregrafie „Floria Capsali”/13.10.2017

II. Corpul şi turnura performativă în avangarda din România/Igor Mocanu/  Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc”, 24.10.2017

III. Coregrafi și compozitori. Parteneriate artistice inedite de ieri și de azi/Corina Cimpoieru/invitați speciali Simona Deaconescu și Cătălin Crețu/ Universitatea Națională de Muzică București/25.10.2017

IV. Laboratorul CNDB – tipuri contemporane de cercetare/Igor Mocanu/ Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”/01.11.2017

Prezentarea interactivă a platformei-pilot a avut loc la CNDB în data de 11 noiembrie 2017 și a fost  însoțită de un moment performativ dedicat coregrafului român Trixy Checais, un fragment dintr-un spectacol live (Counterbody/Simona Deaconescu)  și o proiecție inedită cu imagini video de arhivă și cu artiști de azi. Evenimentul a fost prezentat de coregrafii și performerii Andreea Novac și Paul Dunca.

DanceCloud.ro a fost un  proiect cultural  finanțat în cadrul Programului cultural București Oraș participativ de către Primăria Municipiului București prin Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti ARCUB.

Tribute to Iris Barbura

2016-2017

Close

Tribute to Iris Barbura

Proiectul expozițional – performativ Tribute to Iris Barbura și-a propus actualizarea în contextul contemporan a parcursului necunoscut al lui Iris Barbura, dansatoare și coregrafă cu o activitate artistică remarcabilă in perioada interbelică, precum și  postbelică. Talentul ei s-a revelat în aparițiile ei interdisciplinare pe scena de dans, unde și-a exprimat versatilitatea ei artistică. Personalitatea și dansul ei sunt în egală măsură ludice, elegante, energetice și impresionante, ocupând astfel un loc remarcabil în istoria dansului din secolul XX.  Desfăşurat în parteneriat cu Fundaţia „Alexander und Renate Camaro” din Berlin, Deutsches Tanzarchiv Koln și ICR Berlin, proiectul a realizat acest tip inedit de reactualizare printr-o expoziţie, o serie de spectacole de tip reenactment şi un catalog de cercetare.

Proiectul cultural-coregrafic Tribute to Iris Barbura a avut premiera pe 4 iunie 2016, la Sala „Stere Popescu” a Centrului Naţional al Dansului Bucureşti. Desfăşurat în perioada 15 martie – 4 iunie 2016, proiectul  a constat în conceperea unei coregrafii originale care să readucă în actualitate parcursul coregrafic al artistei Iris Barbura. Pentru aceasta, CNDB a invitat-o în România pe eleva lui Iris Barbura, Beth Soll, coregrafa companiei de dans contemporan Dance Projects Inc. din New York, pentru a re-crea mişcările coregrafice moştenite de la Iris Barbura, în perioada frecventării studioului acesteia de dans de la Ithaca. Beth Soll a lucrat cu elevele Liceului de Coregrafie „Floria Capsali” din Bucureşti pentru ediția din 2016, și studenți ai UNATC, Secția de coregrafie, pentru ediția din 2017, propunând o recuperare a unei estetici coregrafice unică în lume, pe care oraşele de adopţie ale artistei arădene le vor recunoaşte cu nostalgie şi suprindere.

Spectacolul „Iris” reprezintă un dans solo expresionist dedicat  lui Iris Barbura, în coregrafia și interpretarea lui Beth Soll. Elevă apropiată și, ulterior, invitata casei și a atelierului lui Iris Barbura din Ithaca, Beth Soll a continuat, pe parcursul întregii sale cariere, să pună în practică și cunoașterea coregrafică acumulată în clasa artistei totale Iris Barbura. Spectacolul a avut premiera la New York, pe 10 decembrie 2016, în cadrul galei „Dance Galery’, organizate de The Construction Company.

„ Imaginea lui Iris pe care o păstrez din copilărie îmi influențează lucrările coregrafice. Creațiile artistice semnate de Iris Barbura au fost îmbogățite de dragostea sa pentru superbele defileuri și cascade din Ithaca, New York, locul în care a ales să trăiască în Statele Unite. Acest spectacol începe cu o secvență onirică inspirată din dansurile populare românești, după care trece către o secțiune de dans modern kinetic, inspirat din stilurile anilor 1930 și 1940. Secțiunile următoare constau în solouri melancolice, duete romantice și mișcări frenetice de grup care redau tristețea de care era consumată Iris, dragostea ei pentru natură și sinuciderea eroică într-unul dintre defileurile sale iubite. Între secțiuni și în final, dansatorii realizează un model de mișcare simplu și, pe alocuri, solemn.” (Beth Soll)

Următoarea etapă a proiectului a avut loc în 2017 și a presupus o itinerare contextualizantă a coregrafiei creată de Beth Soll, Tribute to Iris Barbura și a solo-ului Iris la Berlin, în perioada evenimentului Gallery Weekend Berlin și a fost găzduit în spațiul expozițional al Fundației „Alexander und Renate Camaro”. Ediţia berlineză a proiectului a fost augmentată de o expoziţie retrospectivă Iris Barbura, cu documente din arhivele CNDB, Deutsches Tanzarchiv Koln, Alexander und Renate Camaro Stiftung şi Katja Majerowsky Stiftung, curatoriată de Agnes Kern, Corina Cimpoieru şi Igor Mocanu.

Expoziția a fost completată printr-un demers de cercetare materializat într-o publicaţie-catalog, care a fost o sinteză a eforturilor arhivistice cu cele de expunere. Catalogul  Tribute to Iris Barbura conţine o serie de texte de cercetare, semnate de Agnes Kern, Isabelle Fischer, Beth Soll, Corina Cimpoieru şi Igor Mocanu, care acoperă traiectul profesional al coregrafei; o selecţie semnificativă de documente vizuale absolut inedite din biografia artistică a dansatoarei și coregrafei Iris Barbura, decoperite în decurs de câţiva ani în arhivele instituționale ale Centrului Național al Dansului București, Alexander und Renate Camaro Stiftung, Katja Meyerowsky Stiftung, Koln Dance Archives, Berlinsche Gallery din Germania, Şcoala Normală de Fete / actualul Colegiu Naţional „Elena Ghiba” din Arad), cât şi în cele private ale coregrafei Beth Soll şi a medicului cercetător Alexandru Muşat. Conceput în ediție bilingva (româno-germană), catalogul reprezintă materializarea monografică a unui parcurs artistic internaţional adus în premieră în atenția publicului, propunând o recuperare mai mult decât urgentă a activităţii coregrafei Iris Barbura, creatoare de limbaj artistic si şcoală coregrafică în trei ţări pe două continente.

Iris Barbura (n. 1912, Arad, România – m. 1969, Ithaca, SUA) face parte, alături de Trixy Checais şi Floria Capsali, din a doua generaţie de coregrafi avangardişti din România. Obţine o bursă de studii coregrafice în Germania în 1930, frecventând cursurile de dans ţinute de Mary Wigman și Harald Kreuzberg şi dansând alături de Gret Palucca şi Rosalia Chladek. Revine în 1939 la Bucureşti, unde fondează un studiou de dans contemporan, activând în acelaşi timp pe scena coregrafică a Teatrului Naţional, din această perioadă datând şi colaborările cu Trixy Checais şi Vergiu Cronea. Până către finele anilor ’40 creează scenografie şi costume pentru diverse spectacole de la Freien Volksbühne şi Hebbel-Theater din Berlin. Acolo se apropie de grupul suprarealist berlinez de artişti, formând în 1949 împreună cu aceştia colectivul Die Badewanne [Cada de baie], intitulat după performanceul omonim realizat alături de aceştia. Emigrează în SUA în 1951, în Ithaca, New York, predând coregrafia la Ithaca College şi avându-le ca eleve pe Beth Soll şi Hannah Kahn. Se va sinucide în 1969, aruncându-se de pe Triphammer Bridge într-una din legendarele defileuri din Ithaca.

 Tribute to Iris Barbura, 2017
Coregrafia: Beth Soll
Dansatori: Raluca Adomnicăi, Mihail Bădiceanu, Diana Chira, Maria-Luiza Dimulescu, Hermina Dohotariu, Marian Ivan, Maria Beatrice Tudor, Teodora Velescu
Asistent coregraf: Carmen Coţofană
Costume: Cristi Marin
Muzica: Marian Cîtu (Rufi)
Lumini: Ionuţ Cherana
Documentare: Corina Cimpoieru, Igor Mocanu
Asistente producţie: Maggie Chiţoran, Andreea C. Hristu
Producător: CNDB (2016)

 Iris, 2016
Coregrafia: Beth Soll
Dansatoare: Beth Soll
Costume: Mona Haideh Omid
Muzica: Marian Cîtu (Rufi)
Lumini: Emma Rivera
Producător: Beth Soll & Company şi Construction Company

 Publicaţia „Tribute to Iris Barbura”, Bucureşti – Berlin, 2017
Volum editat de: Centrul Național al Dansului București şi Deutsches Tanzarchiv Köln
Concept: Alexander und Renata Camaro Stiftung
Autori: Corina Cimpoieru, Isabel Fischer, Agnes Kern, Igor Mocanu, Beth Soll
Traducători: Georg Aescht, Andrei Anastasescu
Concepție grafică: Eduard Constantin
Tipar: Square Media

Istoria cântată a dansului românesc

2016

Close

Istoria cântată a dansului românesc

Istoria cântată a dansului românesc prezintă momente importante și personalități marcante din istoria dansului contemporan autohton prin intermediul muzicii.

Coregrafii Eduard Gabia și Paul Dunca împreună cu Alexandra Andronic, Valeriu Borcoș (Karpov Not Kasparov) și Alex Bălă (Plurabelle, FLUID) urmăresc traducerea dintr-un mediu artistic în altul, plecând de la convingerea că muzica și dansul se află într-o continuă conversație și chestionare reciprocă.

Colaborarea celor cinci constă într-un album muzical, disponibil aici https://soundcloud.com/istoriacantataadansuluiromanesc

Istoria cântată a dansului românesc este un proiect realizat cu sprijinul Centrului Național al Dansului București prin Selecția de programe și proiecte organizată de instituție în 2016.

Time Dance Connection. Bucharest in Action (1925- 2015)

2015

Close

Time Dance Connection. Bucharest in Action (1925- 2015)

Centrul Național al Dansului București prezintă Time Dance Connection. Bucharest in Action (1925-2015) – Harta istoriei dansului contemporan în București, un proiect de recuperare și actualizare a unei istorii invizibile până acum, concretizat prin șase evenimente desfășurate în perioada 24 septembrie – 29 noiembrie 2015, în mai multe spații din București.

După un an de cercetare  prin arhive naționale, prin bibilioteci și arhive personale, CNDB prezintă publicului de astăzi personalități artistice puternice și poveștile lor senzaționale. Floria Capsali, Esther Magyar, Trixy Checais, Vera Proca Ciortea, Stere Popescu, Ioan Tugearu își găsesc recunoașterea în cultura românească și în contextul artistic actual. Inovatori, revoluționari și temerari ai vremurilor lor, dansul contemporan românesc le datorează libertatea formei și mișcării de acum.

Time Dance Connection. Bucharest in Action (1925-2015) – Harta istoriei dansului contemporan în București se înscrie în linia demersurilor de recuperare a istoriei dansului contemporan românesc pe care CNDB le-a inițiat încă din 2006.

Programul Time Dance Connection. Bucharest in Action (1925-2015) – Harta istoriei dansului contemporan în București cuprinde:

Eveniment Floria Capsali
Muzeul Național al Țăranului Român, Sala Tancred Bănățeanu
Expoziție: 24 – 30 septembrie, orele 10.00 – 18.00
Vernisaj, 24 septembrie, ora 18.30

Eveniment Trixy Checais
Biblioteca Metropolitană București, Sediul Central, Sala Auditorium
Expoziție: 8 – 9 octombrie 2015, orele 8.00 – 20.00 și 10 octombrie orele 10.00 – 18.00
Vernisaj, 8 octombrie 2015, ora 18.30

Eveniment Vera Proca Ciortea
Sala Rapsodia, Lipscani
22 și 23 octombrie 2015, ora 19.30

Eveniment Stere Popescu
Centrul Național al Dansului București, Sala Stere Popescu
Expoziție: 8 – 14 noiembrie 2015, orele 10.00 – 20.00
Vernisaj și spectacol, 8 noiembrie 2015, ora 18.30

Eveniment Esther Magyar
Centrul Național al Dansului București, Sala Stere Popescu
15 noiembrie 2015, ora 18.30

Eveniment Ioan Tugearu
Centrul Național al Dansului București, Sala Stere Popescu
29 noiembrie 2015, ora 18.30

Time Dance Connection. Bucharest in Action (1925-2015) – Harta istoriei dansului contemporan în București este un proiect cultural finanţat în cadrul Programului cultural ”Ești București” al Centrului de Proiecte Culturale al Municipiului București – ARCUB și al Primăriei Municipiului București.

Parteneri instituționali: Muzeul Național al Țăranului Român, Casa de Balet, Biblioteca Metropolitană București, Biblioteca Națională a României, Liceul de Coregrafie “Floria Capsali” București, Arhiva Națională de Filme, Centrul Național al Cinematografiei, Cărturești

Muzeul Dansului Modern și Contemporan

2015

Close

Muzeul Dansului Modern și Contemporan

MUZEUL DANSULUI MODERN ŞI CONTEMPORAN a fost o iniţiativă expoziţională documentar – experimentală ce și-a propus să atragă atenția publicului asupra cercetării istoriei dansului românesc modern şi contemporan, cu accente asupra unor coregrafi reprezentativi.

Argument curator

„If you don’t document a performance, it disappears forever.” (Ulay, 2014)

Muzeul Dansului Modern și Contemporan ca demers instituțional temporar este traversat de o serie de antecedențe care trebuie citite înafara oricărei veleități canonice în producția actuală de judecăți de valoare privind istoria încă nescrisă a dansului autohton.

Scrierea canonică a istoriei dansului constituie ultima fază a operației istoriografice, după identificarea probelor documentare, transformarea acestora în documente de arhivă și indexarea lor. Muzeul Dansului… se află undeva la jumătatea distanței dintre constituirea unei arhive consultabile și citabile prin apelul și referința la un index comun acceptat și schițarea unei eboșe pentru încheierea unei viitoare operațiuni istoriografice cu scrierea propriu-zisă a istoriei dansului. Pentru ca arătarea mesianică la față a unui astfel de istoric și convocarea acestuia de a scrie istoria dansului să fie posibile există cel puțin o condiție necesară: să avem instituții de formare în acest sens. Titlul expoziției curente își propune astfel alertarea publică privind absența unor astfel de instituții semiotice de formare oficială sau informală. Pentru ca o arhivă, orice arhivă, să se afle în legitimitatea publică de a constata că nu are istorie și de a reclama în consecință un asemenea travaliu, e necesară preexistența unor structuri instituționale care produc această facultate de judecare și discriminare.

În termenii teoriei americane a artei anilor ’80, Muzeul Dansului… ar trece drept o mockinstitution, o instituție fantomă, o instituție-păcăleală cu singurul scop declarat de a atrage atenția publică asupra propriei absențe. Orice instituție-concept, precum cea de-acum, afirmă întotdeauna, cu încăpățânare, că ce vedem nu este o pipă, dar că ar trebuie să fie. Ceci n’est pas le Musée de la Danse.

Cultura vizuală autohtonă cunoaște o tradiție destul de bogată în generarea unor astfel de instituții-reminder, instituții-concept sau instituții de artist: Muzeul Benzii Desenate (Alexandru Ciubotariu), Muzeul Cunoașterii (Lia Perjovschi), Muzeul Orb (Veda Popovici) ș.a. Funcția retorică pe care o acționează de regulă aceste structuri poate fi descrisă prin procedeul preterițiunii – când afirmăm că nu dorim să aducem în discuție un anumit subiect despre care totuși discutăm chiar în clipa în care o afirmăm.

Ca document, cele trei părți ale expoziției abordează, consecutiv, fețele contemporane al reenactmentului (Stere Popescu văzut de Florin Flueraș și Brynjar Åbel Bandlien, Lizica Codreanu – de Vava Ștefănescu, Doina Georgescu și Simona Paraschivu); filmul coregrafic independent (Leria Nicky-Cucu); dansul antropologic de studio (Floria Capsali); dansul de muzeu și de film (Miriam Răducanu); euritmia postmodernă (Vera Proca-Ciortea și Grupul Gymnasion); dansul pe peliculă sau în cinematograf (Elena Penescu-Liciu); varieteul de film polițist (Lisette Verea și Tony Bulandra); învățământul coregrafic (Esther Magyar); dansul contemporan postcomunist (Adina Cezar și Grupul Contemp) și coregrafia experimentală de videoperformance (Marginalii și Marilena Preda Sânc).

De aceea, Muzeul Dansului… nu este istoria coregrafiei românești ridicată pe un piedestal instituțional și canonic, binemeritat de altfel, ci mai curând un demers elogios adus culturii arhivei, așa cum a fost impusă aceasta la mijlocul anilor ’70 de către artiștii vizuali performeri occidentali, căci tratează despre dans în aceeași măsură în care se constituie ca fetiș tegumentar al documentului, ca odă tactilă a mărturiei vizuale în mișcare și a reînvierii tradiției orale. Paul Ricoeur vorbea undeva despre „dimensiunea veritativă” a arhivelor, despre convenția interdisciplinară că ce se află într-un document de arhivă e și adevărat totodată. La această dimensiune veritativă facem referință atunci când includem în măruntaiele expoziției un coregraf / o coregrafă, când afirmăm implicit că un cutare film, o cutare fotografie este extrem de relevantă pentru istoria dansului, chiar dacă axiologic coregrafia prezentată în acel document poate fi nulă din punct de vedere estetic. Cum afirmam la început, decelarea estetică se învață la școală, iar această școală nu există încă și deci până la proba contrarie suntem liberi să fim inestetici.

Igor Mocanu

MUZEUL DANSULUI MODERN ŞI CONTEMPORAN | 05 – 07 iunie 2015, 19.00 – 21. 00, CNDB, Sala „Stere Popescu”, Bd. Mărăşeşti 80-82 | Coregrafi: Lizica Codreanu, Stere Popescu, Leria Nicky-Cucu, Floria Capsali, Miriam Răducanu, Vera Proca-Ciortea, Elena Penescu-Liciu, Lisette Verea, Esther Magyar, Contemp, Marginalii | Curator: Igor Mocanu | Asistentă curator: Corina Cimpoieru | Design: Daria Vlad | Mulțumiri speciale: Andreea Elena Cârstea, Marian Citu, Vivi Drăgan Vasile, Mihai Fulger, Nicoleta Manolache, Anca Mitran, Alexandru Raptis, Miriam Răducanu, Liana Tugearu, Alina Ușurelu, Raluca Voinea

Reenacting Lizica Codreanu _Hors les Murs

2014 - 2015

Close

Reenacting Lizica Codreanu _Hors les Murs

În noiembrie 2014, Centrul Național al Dansului București realiza, în cadrul proiectului Hors les Murs, un eveniment în jurul personalității coregrafei și dansatoarei Lizica Codreanu, apropiată a grupurilor de avangardă din Paris, cea care a revoluţionat într-o carieră fulgerătoare, codurile dansului.

O nouă întâlnire cu Lizica Codreanu a avut loc în 2015, sub forma unor discuții, proiecții de fotografii inedite și un nou reenactment, realizat de aceasta dată de elevii Liceului de Coregrafie Floria Capsali București, clasele profesorilor Doina Georgescu și Simona Paraschivu.

Pornind de la:
– cele 7 imagini realizate și păstrate de Brâncuși; Lizica Codreanu a dansat în atelierul său într-un costum creat de sculptor (în 1922),
– filmul regizorului Cornel Mihalache – care a reconstituit costumul și i-a propus Vavei Ștefănescu primul reenactment al dansului Lizicăi Codreanu (în 1995),
– cartea cercetătoarei Doina Lemny – Lizica Codreanu. O dansatoare româncă în avangarda pariziană, carte publicată la Editura Vellant în 2013,
am propus Liceului de Coregrafie Floria Capsali București un eveniment în care refacem în dans, prin discuții, imagini și documente de arhivă, parcursul artistic atipic al coregrafei și dansatoarei Lizica Codreanu și îl readucem în atenția publicului.

Lizica Codreanu (1901, București – 1993, Louveciennes) – dansatoare și coregrafă franceză de origine română. În 1918 se înscrie la Școala de Bele-Arte din București, debutând în același an în cadrul programului primului ceai artistic al Societății „Prietenii orbilor” la Teatrul Carol cel Mare din București, alături de Ion Manu, Maria Filotti și Petre Sturdza. După câteva reprezentații individuale în București (Dansuri de caracter, Dansul primăverii și Divertisment rococo, 9 martie 1919, Teatrul Eforia), Lizica Codreanu pleacă la Paris, iar din 1921 dezvoltă o activitate coregrafică din ce în ce mai susținută. Compozitorul Florent Schmitt o recomandă Idei Rubinstein pentru spectacole, frecventează cursurile Bronislavei Nijinska, apropiindu-se tot mai mult de principalele grupuri de avangardă: Albatros, dadaiștii și suprarealiștii, Tchérez ș.a. În 1926 debutează în film, interpretând rolul lui Pierot Fulgerul în pelicula Le P’tit Parigot regizată de René le Somptier. În același an se căsătorește cu Jean Fontenoy, cunoscut jurnalist pentru agenția Havas, alături de care călătorește intens până în a doua jumătate a anilor ’30, când revine la Paris de la Shanghai, divorțează și deschide un centru de hatha-yoga, adaptând învățătura orientală și hindusă la propriile ei cercetări despre corp. În 1971, după o ultimă călătorie la București, își încheie activitatea de psiho-somaticiană, timp în care îi avuse ca pacienți, între mulți alții, pe Eugène Ionescu sau Coco Chanel. Se stinge din viață în 1993, la Louveciennes, în vârstă de 93 de ani. În 2011 apare la Paris volumul Lizica Codreano. Une danseuse roumaine dans l’avant-garde parisienne, fiind cea mai cuprinzătoare monografie dedicată dansatoarei de origine română, semnată de cercetătoarea Doina Lemny.

Coregrafia: Doina Georgescu, Simona Paraschivu
Costumele: Cristian Marin

Interprete:  elevele claselor a XI-a și a XII-a (profesoare: Doina Georgescu și Simona Paraschivu): Raluca Adomnicăi, Daniela Cosma, Alexandra Dragomir, Carmen Margarit, Bianca Buricescu, Adina Bădica, Ana-Maria Ștefan.

Romanian Dance History

2009 - 2012

Close

Romanian Dance History

What to Affirm? What to Perform?/Cartografierea istoriei invizibile II

2009

Close

What to Affirm? What to Perform?/Cartografierea istoriei invizibile II

What to affirm, what to perform/Cartografierea istoriei invizibile II – proiect internațional, organizat de Tanzquartier Wien, CNDB, Centre for Drama Art Zagreb și Revista Maska – Ljubljana, în cooperare cu Allianz Kulturstiftung.

Puţinele informaţii cunoscute publicului larg despre ceea ce s-a întîmplat cu adevărat în istoria dansului şi a artei performative din România și din țările partenere au făcut posibilă apariţia unui discurs care subliniază mai cu seamă absenţele şi golurile, intermitenţele şi pasajele. Pentru a încerca umplerea acestor goluri CNDB a deschis pe parcursul anului 2008 un adevărat şantier de cercetare şi documentare la care au luat parte: Irina Severin, Mihaela Michailov, Andreea Novac, Vava Ştefănescu, Manuel Pelmuş, Mihai Mihalcea, Florin Flueraş şi Brynjar Bandlien.

În 2009, CNDB a continuat seria de evenimente din cadrul proiectului cu următoarele prelegeri și prezentări: „Şi mama a dansat atunci. Oxigenarea arhivei”, de Mihaela Michailov,  „Voci”, de Manuel Pelmuş şi Ion Dumitrescu „Concerto Grosso” şi „În marea trecere”, două filme realizate de Miriam Răducanu şi prezentate de creatorul Gigi Căciuleanu „Ciocanul fără stăpîn”. Studiu de caz. Prezentare de Irina Severin Video document în premieră naţională: Stere Popescu şi „Ciocanul fără stăpîn” la Festivalul de dans de la Paris, 1965 „Ciocanul fără stăpîn” – abordări alternative. De la informaţie scrisă şi teorie la procesul artistic practic. O prezentare de Brynjar Bandlien şi Florin Flueraş. La finalul celor 2 ani de cercetări, CNDB a organizat un eveniment intitulat ănainte sau după cutremur, la care au luat parte cu prezentări, prelegeri, instalații și spectacole: Liana Tugearu, Adina Cezar, Sergiu Anghel, Sanda Agalides, Irina Severin, Mihaela Michailov, Manuel Pelmuș, Florin Flueraș, Vava Ștefănescu, Mihai Mihalcea. Proiectul a reprezentat o premieră absolută pentru România, iar informațiile, documentele și materialele audio-video rezultate în urma cercetărilor necesită pentru viitor un concept original de punere într-un mediu activ și vizibil, pentru a deveni accesibile publicului larg.

What to Affirm? What to Perform?/Cartografierea istoriei invizibile I

2008

Close

What to Affirm? What to Perform?/Cartografierea istoriei invizibile I

In 21 martie 2008 CNDB a lansat proiectul internațional What to affirm, what to perform?/Cartografierea istoriei invizibile a cărui miză s-a construit în jurul câtorva idei centrale. Dacă cineva s-ar încumeta astăzi să scrie o nouă istorie a dansului, fără să ocolească spații precum România, Austria, Croația sau Slovenia, ar trebui mai întâi să pornească prin travaliul intens și foarte dificil de recuperare a informațiilor “invizibile”, “ascunse” în arhive și biblioteci publice, dar mai ales private, și totodată în istorisirile depozitate în memoria subiectivă a puținilor martori existenți. Acest proiect internațional, organizat de Tanzquartier Wien, CNDB, Centre for Drama Art Zagreb și Revista Maska – Ljubljana, în cooperare cu Allianz Kulturstiftung, a plecat de la aceste premise și și-a propus să facă, pe o perioadă de doi ani (2008-2009), primii pași în direcția recuperării și înțelegerii trecutului coregrafic și performativ din aceste spații geografice.

CNDB a lansat proiectul cu o serie de prelegeri și prezentări susținute de Cosmin Costinaș (curator, teoretician), Irina Severin (antropolog, sociolog), Mihaela Michailov (critic artele spectacolului) și Manuel Pelmus (performer si coregraf). In continuarea proiectului, pe lîngă adevăratul șantier de cercetare deschis, CNDB a prezentat în premieră în România spectacolul ”Pupilija, Papa Pupilo and the Pupilceks”, oferind publicului local posibilitatea de a vedea una dintre producțiile apreciate internațional pentru inteligența cu care a fost reconstruit un spectacol cult din Slovenia anilor ’60. Spectacolul creat de Janez Janša a devenit în timp un model de abordare și de redescoperire a trecutului, folosind instrumente și practici inovative de sondare și reafirmare a acestuia într-un cadru de reflecție contemporan.

Suprafețe/reSourcing. Platformă critică

2007-2008

Close

Suprafețe/reSourcing. Platformă critică

reSourcing. platforma critică -o inițiativă a Asociației Ecumest în colaborare cu Lia și Dan Perjovschi, Cosmin Costinaș, Manuel Pelmuș, Mihai Mihalcea, CNDB.

Incepind cu luna ianuarie 2007, un grup format din artiști, initiațive din domeniul artei contemporane și al managementului cultural au derulat proiectul-pilot reSourcing. platforma critică, susținut de Fundația Erste. Proiectul a reprezentat o cercetare multidisciplinară modulară asupra istoriei culturale recente în România, propunându-și documentarea și recuperarea unor mișcări care au influențat dezvoltarea prezentă a scenei culturale, artistice și intelectuale. CNDB a fost partener fondator și a găzduit o serie de conferințe și prezentări susținute de Lia Perjovschi, Andreea Dumitru, Ștefan Tiron, Manuel Pelmuș, Sebastian Big.

Coregrafie si memorie – Manuel Pelmus, in colaborare cu Andreea Novac
Majoritatea artistilor sint de acord ca dansul contemporan in Romania are o istorie si o traditie mai degraba firave. Asta nu inseamna ca dansul contemporan lipsea cu desavirsire in perioada comunista, ci doar ca prezenta ii era limitata sau prea putin simtita incit sa contribuie sau sa dezvolte un discurs articulat sau sa formeze o adevarata traditie. O dificultate o reprezinta insa faptul ca nu se gasesc informatii nici macar despre ceea ce exista. In afara de citeva nume, date si o serie de informatii descriptive, nu exista nici o referire la context, istorie sau fortele care influentau dansul contemporan in acest trecut apropiat.

Intentia acestui proiect de cercetare centrat pe intervalul cuprins intre anii ’60 si ’90 este sa examineze indreaproape si sa documenteze o serie de propuneri coregrafice din trecut, in incercarea de a intelege si de a prezenta contextul istoric in care acele spectacole s-au nascut. Cercetarea isi propune sa identifice martori si sa reconstruiasca anumite aspecte legate de aceste spectacole, vrind de asemenea sa formuleze intrebari legate de acea perioada si sa ofere o posibila interpretare, precum si sa scaneze contextul politic generator al acestor propuneri coregrafice.

Sertar II – Trixy Checais

2007

Close

Sertar II – Trixy Checais

Sertar II – întîlnire dedicată lui Trixy Checais (1914-1990), personalitate artistică importantă a anilor ’30-’40, precursor al dansului contemporan românesc. Destinul său artistic a fost întrerupt cu brutalitate în anii ’50, cînd a fost arestat şi condamnat la muncă silnică la Canalul Dunăre – Marea Neagră. Trixy Checais revine în anii ’60 ca maestru de balet, dar nu va fi lăsat să-şi ducă opera pînă la capăt.

Proiectul Sertar s-a desfăşoară sub forma unor întîlniri între publicul larg şi « povestaşi », martori care au participat la istorie/istorii. Povestaşii întîlnirii dedicate lui Trixy Checais au fost Miriam Răducanu, Răzvan Mazilu şi Gina Şerbănescu.

Sertar – vorbim despre cei care au mişcat lumea a fost un proiect de documentare şi, în aceeaşi măsură, un proiect care și-a dorit să pună într-un mediu activ  resursele istoriei contemporane. A fost un exerciţiu de a pune în discuţie oameni, poveşti şi fapte care, într-un anumit moment al devenirii lumii coregrafice, au însemnat mult, au mişcat lucrurile într-un sens uneori de necrezut.

Unul dintre dezideratele prioritare ale CNDB a fost crearea unei platforme de dezbatere, de discuţie de fond, care să participe la consolidarea culturii coregrafice, pentru că dansul are dreptul să-şi  revendice locul său în cultură. Punerea în discuţie nu este un act izolat, accidental. Există multe lucruri şi gesturi din domeniul coregrafic care nu sînt ştiute, dar care au avut aceeaşi importanţă ca şi apariţia unei cărţi importante sau a unui nume din domeniul teatrului.

Pentru mai multe detalii accesați:

https://agenda.liternet.ro/articol/3727/Gina-Serbanescu/Trixy-Checais-si-misterul-dansului-originar-Sertar-2.html

Sertar I – Esther Magyar

2006

Close

Sertar I – Esther Magyar

Sertar I – întâlnire dedicată doamnei Esther Magyar, director al Ansamblului de Balet al Operei Române din Bucureşti şi director al Şcolii de Coregrafie în perioada anilor ’60.

Proiectul Sertar s-a desfăşurat sub forma unor întîlniri între publicul larg şi « povestaşi », martori care au participat la istorie/istorii. Povestașii întâlnirii dedicate lui Esyher Maghiar Gonda au fost  Miriam Răducanu, Adina Cezar, Liana Tugearu, Anca Mândrescu, Raluca Ianegic şi Ion Tugearu.

Sertar – vorbim despre cei care au mişcat lumea a fost un proiect de documentare şi, în aceeaşi măsură, un proiect care și-a dorit să pună într-un mediu activ  resursele istoriei contemporane. A fost un exerciţiu de a pune în discuţie oameni, poveşti şi fapte care, într-un anumit moment al devenirii lumii coregrafice, au însemnat mult, au mişcat lucrurile într-un sens uneori de necrezut.

Unul dintre dezideratele prioritare ale CNDB a fost crearea unei platforme de dezbatere, de discuţie de fond, care să participe la consolidarea culturii coregrafice, pentru că dansul are dreptul să-şi  revendice locul său în cultură. Punerea în discuţie nu este un act izolat, accidental. Există multe lucruri şi gesturi din domeniul coregrafic care nu sînt ştiute, dar care au avut aceeaşi importanţă ca şi apariţia unei cărţi importante sau a unui nume din domeniul teatrului.

Pentru mai multe detalii accesați:

https://agenda.liternet.ro/articol/3056/Gina-Serbanescu/Gestul-ca-eveniment-Proiectul-Sertar.html

http://www.dancecloud.ro/ieri/coregrafidansatori/esther-magyar-gonda/

Esther Magyar Gonda (21 septembrie 1907, Dragşina, jud. Timiş – 31 martie 2006, Bucureşti). Succesul legendar al Teatrului de Operă și Balet din perioada comunistă datorează deopotrivă îngăduinţei admirative a liderilor politici pentru această artă, cât şi forţei expresive a unor dansatori legendari. Omul care a mediat cu succes această relaţie fragilă dintre lumea baletului şi protipendada comunistă a fost dansatoarea şi coregrafa timşoreană Esther Magyar Gonda. Perfecţionistă, preocupată de detaliu, Esther Magyar deschide drumul dansului modern şi implicit contemporan spre un adevărat cult al gestului. Formată într-o perioadă în care dansul se studia aproape exclusiv în şcoli particulare, Esther Magyar deschide la rândul ei o şcoală de dans la Timişoara, reuşind astfel să-şi întreţină familia. În interbelic a practicat dansul ritmic, performând în saloanele timişorene propriile creaţii realizate sub influenţa expresionismului german. Din convingeri antifasciste, se implică în această perioadă în mişcarea comunistă aflată în ilegalitate. Este închisă pentru activităţi ilegaliste şi în cele din urmă deportată din cauza orginii evreieşti. După experienţa traumatică a lagărelor de concentrare antonesciene din Transnistria, Esther Magyar renunţă la dans şi îşi dedică viaţa constituirii, consolidării şi coordonării scenei oficiale de coregrafie din România. Devine directoarea secţiei de balet la Teatrului de Operă și Balet şi a Liceului de Coregrafie din Bucureşti. Cu abilitate şi profesionalism, reuşeşte să semneze pagini decisive pentru evoluţia dansului românesc.