Idei pentru Planeta Pământ

Invitați: Adriana Radu, Alina Dumitriu, Anca Bucur, Andreea Petrut, Carolina Vozian, David Schwartz, Eugen Jebeleanu, Florin Poenaru, Georgiana Lican, Ileana Negrea, Ioana Gheorghiu, Ionuț Sociu, Irina Botea, Iulia Popovici, Luiza Vasiliu, Marius Vintilă, Mihai Burcea, Mihai Lukács, Nicoleta Moise, Niko G, Paula Dunker, Raluca Voinea, Tudorina Mihai, Veda Popovici, Viktoriya Medvedeva, Centrul de arte performative pentru adolescenți CEVA;

Biografii

Adriana Radu este fondatoarea SEXUL vs BARZA, a absolvit două licențe în literatură la Lyon, Franța și un master în sănătate publică la Berlin, Germania. În 2018 și 2020 a co-scris, respectiv scris și regizat piesele de teatru Protejat/Neprotejat și Portret al artistei ca tânără influenceriță.

Alina Dumitriu este activista pe drepturile omului cu accent pe sănătate, lucrătoare socială și psihoterapeută. Conduce Asociația Sens Pozitiv. Lucrează de 17 ani cu persoane care trăiesc cu HIV, Tuberculoză, hepatitele cronice B și C și alte ITS-uri pe tot teritoriul României și cu cele cu risc crescut de infectare: persoane care consumă droguri injectabile, persoane fără adăpost, persoane care practică muncă sexuală, comunitățile LGBTQIA și romă.

Anca Bucur este artistă vizuală și poetă. Practica ei are la bază demersuri de cercetare și traversează diferite medii și registre, aflate la întrepătruderea dintre antropologie și ecologie. Și-a finalizat studiile în 2018 la Universitatea din București, având o pregătire în literatură și studii culturale. Este interesată de dimensiunea epistemologică a obiectului artistic și de potențialitatea acestuia de a interveni în construcția unor narațiuni socio-economice și politice. Lucrările sale au fost expuse printre altele la tranzit București, Ivan Gallery, CNDB, Simultan, motto books și Grădina Botanică București. Face parte din colectiva editorială frACTalia. Lucrează și trăiește în București.

Andreea Petruț activează în mediul ONG de mai bine de 10 ani. A organizat proiecte care au implicat sute de mii de voluntari, a coordonat campanii de advocacy și de comunicare în domenii precum educația, anticorupția, drepturile omului și protecția mediului și a mobilizat comunitățile la firul ierbii. De 3 ani coordonează echipa de comunicare a asociației Act for Tomorrow, un ONG de mediu care, deși a luat naștere doar acum 3 ani și jumătate, a ajuns să fie una dintre cele mai relevante organizații de mediu și sustenabilitate din România. Andreea își dorește ca prin munca ei să facă lumea un loc mai bun și pentru azi, dar și pentru generațiile viitoare. Luptă pentru o societate care nu lasă pe nimeni în urmă și în care respectul față de natură este o prioritate.

Carolina Vozian este scriitoare și lucrătoare culturală. De mică iubește să imerseze în povești și să le scrie pe ale sale, în diferitele lor forme: jurnale, proză, texte de teatru/performance, eseuri, tot felul de hibrizi fragmentari și, uneori, poezie. În ultimii ani a facilitat ateliere de scriere creatoare, a coordonat o antologie de proză speculativă (Lumile noastre posibile), a scris o piesă de teatru queer (Negreșită) și diverse alte texte care au apărut în zine, reviste și volume colective.

David Schwartz este regizor, teoretician și cadru didactic, trăiește și lucrează în București. Este interesat de investigarea transformărilor sociale din perioada post-socialistă; relații de muncă, mecanisme de rezistență și cooperare muncitorească; arta ca mijloc de educație și emancipare politică. Este membru în colectivul de artă comunitară Vârsta4 de la căminul Moses Rosen din București, coordonator al Platformei de Teatru Politic și lector universitar la Facultatea de Teatru de la U.N.A.T.C. București. Are un doctorat în istoria și teoria teatrului politic local, la universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. A co-inițiat în 2013 și coordonat timp de cinci ani Gazeta de Artă Politică și a fost membru fondator și coordonator al programului de teatru la MACAZ Teatru Coop între 2016 și 2019.

După ce a absolvit studiile de actorie la UNATC – Bucuresti si un Master de regie si dramaturgie la Paris, Eugen Jebeleanu și-a dedicat activitatea regiei de teatru, operă și, mai nou, de film. În 2010 a fondat, împreună cu dramaturgul Yann Verburgh, Compania 28, iar mai apoi Cie des Ogres in 2017, colaborând în ultimii ani cu cele mai importante teatre din țară, printre care se numără și cele din Sibiu. De asemenea, a semnat regia pentru numeroase spectacole jucate pe scenele din Franta dar si din Germania. În 2017, a regizat Căpcăuni, un proiect care a fost recompensat de către Fédération d’Associations de Théâtre Populaire (FATP). Pentru spectacolul Itinerarii. Într-o zi, lumea se va schimba, din 2019 a primit premiul pentru cea mai bună regie în cadrul Galei Premiilor UNITER. A colaborat cu Opera din Lyon pentru I Was Looking at the Ceiling and Then I Saw the Sky, de John Adams. În 2020, și-a făcut debutul ca regizor de film cu lungmetrajul Câmp de maci, recompensat în cadrul Festivalului TIFF 2021 cu premiul pentru Cea mai bună regie.

Florin Poenaru este lector în sociologie la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea București. Este doctor în antropologie socială la Central European University și a fost Fulbright Visiting Scholar la City University of NewYork. Lucrează pe teme legate de clasă, postsocialism și teorii ale istoriei. Este co-editor al CriticAtac, membru fondator al Lefteast și autor Bilten. A publicat Locuri comune: clasă, anti-comunism, stânga (Tact, 2017). 

Georgiana Aldessa Lincan – este feministă activistă romă, cu expertiză în advocacy și organizare comunitară la firul ierbii cu grupuri de femei rome, tineri romi și tinere rome. Își desfășoară activitatea în cadrul E-Romnja – Asociația pentru Promovarea Drepturilor Femeilor Rome încă din 2013. Este absolventă a masterului de Politici, gen și minorități din cadrul SNSPA. Prin activitatea ei și își dorește să creeze spații sigure pentru fetele rome, prin care să le ofere oportunitatea de a-și exprima liber ideile și părerile într-un colectiv feminist intersecțional unde să se simtă susținute indiferent de alegerile lor.

Ileana Negrea este poetă, activistă, creatoare de microcomunități. Scrie de la intersecții, despre ele. Crede în scrisul ca terapie și manifest. Volumul ei de debut, Jumătate din viața mea de acum, editura frACTalia 2021, a fost nominalizat la Premiile Sofia Nădejde și Observator Cultural și a primit Premiul Opus Primum Mihai Eminescu. 

Ioana Gheorghiu traversează modalitățile temporale ale performance-ului folosind text și instrumente din artele vizuale pentru a opera în interstițiile dintre limbaj, sunet și corp. Lucrează cu desen, video și acțiuni pentru a aborda conceptual principii guvernatoare din urbanism, muzică, sport. Reglează poetic-concret cazuri injuste pentru animale sau păsări. Folosește cadre performative inspirate de competițiile de dezbatere academică sau partituri muzicale. Sonor, compune secvențe cu afinitate pentru teatru radiofonic, poezie sonoră. A activat în cadrul unor platforme locale de cercetare performativă de lungă durată, ca Imagine Human (2019) și Black Hyperbox (2016), și a participat la seminare de performance intensive internaționale ca “Abandoned Practices” (Praga), danceWEB Viena ș.a. A participat în expoziții și a prezentat performance-uri individuale și de grup la Rosas Studios Brussels, Centrul Dansului București, tranzit București, galeria Anca Poterașu, WASP, Lateral Art Space și Pilot – Fabrica de Pensule Cluj, Centrul Cultural Chorbadjisko, Laboratorul de Imunologie București, Atelier 35, Spațiul Platforma (MNAC), Alfred ve dvore Theatre Praga, CIAC Pont-Aven.

Irina Botea Bucan a dezvoltat o metodologie de tip artist-educator-cercetător, care pune în discuție constant ideile socio-politice dominante, cu focus pe entitățile umane și non-umane ca vehicule/purtătoare de sens. Universul său artistic include și combină abordări de tip performance, reconstituire, audiții simulate, elemente de cinema direct și cine-vérité, ca și negocierea și navigarea în procesul de filmare în care artiștii interpreți sunt participanți egali. A participat în ultimii ani cu expozții sau proiecții la cea de-a 55-a Bienală de artă de la Veneția, Festivalul Internațional de Film Rotterdam, Jeu de Paume Paris; MNAC-Muzeul Național de Artă Contemporană București; Arsenalul Mystetskyi Kiev; Universitatea Columbia New York. Irina predă în prezent la The School of the Art Institute of Chicago și la Universitatea Națională de Arte-UNArte București, urmând și un doctorat la Universitatea Goldsmiths din Londra. A susținut ateliere și prezentări la Universitatea DePaul din Chicago & Universitatea Columbia NY (SUA), Centrul NTU pentru Arte Contemporane Singapore, OSA Budapesta (Ungaria), Ecole Nationale Supérieure d’Architecture & Ecole supérieure des Arts décoratifs din Strasbourg (Franța), Universitatea Ben Gurion (Israel), University College of London & Centrul pentru Studii Europene de Sud-Est din Londra (Marea Britanie), Institutul Piet Zwart (Rotterdam), Departamentul de fotografie Bezalel – Har Hatzofim (Ierusalim) etc.

Iulia Popovici (București) este critic de artele spectacolului și curator. De asemenea, este expert în programele culturale românești și europene. În 2016, a fost consilier al ministrului Culturii, iar în 2021, timp de 7 luni, secretar de stat în Ministerul Culturii. A publicat pe larg despre scena alternativă a artelor spectacolului, colective și artiști din România și Europa de Est, provocările sociale ale artelor contemporane și schimbarea practicilor de lucru. În perioada 2011-2018, a fost co-curator al Platformei independente de artele spectacolului a Festivalului Temps d’Images. A organizat o serie de showcase-uri și programe de artele spectacolului independente în România și în străinătate. Cea mai recentă publicație: Metaforă. Concept. Protest. Performance Art în România și Moldova (cu Raluca Voinea; Idea Design & Print / tranzit.ro, 2017).

Luiza Vasiliu s-a născut în Iași și a vrut să se facă actriță. A ajuns, în schimb, la Facultatea de Literatură Comparată din Cluj și, după o serie de evenimente neașteptate, a devenit jurnalistă. A lucrat 6 ani la Dilema veche, unde a învățat bazele meseriei. E reporter la Casa Jurnalistului, unde a publicat în 2016 investigația despre medicul Gheorghe Burnei. A colaborat cu Suplimentul de cultură, Decât o revistă, Regard, Courrier International. A tradus Gide, Vian, Reza, Ronson. Din 2016, coordonează publicația culturală Scena9.

Marius Vintilă. Anul nașterii – zbuciumatul 1968. Băiat model pînă la liceu, apoi… Cea mai întîlnită caracterizare: brînză bună în burduf de cîine. Student excepțional de întîrziat, am intrat în 1990 la Limbi și Literaturi Străine la Univ București și am obținut diploma în 2018. Am activat în radio 25 de ani și în televiziune 5. De 21 de ani sînt vocea care vinde orice, mai puțin arme și politică. La peste 4000 de spoturi publicitare le-am dat voce și nu sînt mîndru de asta. În schimb sînt mîndru că am citit pentru audiobook cartea lui Allen Carr cu care mii de oameni s-au lăsat de fumat. La 53 de ani continui să fiu uimit de cît de puține lucruri știu și încerc să învăț din multele care mi-au rămas.

Mihai Burcea (n. 31 iulie 1976, mun. București). Absolvent (2005) și doctor al Facultății de Istorie a Universităţii din Bucureşti, cu tema Luptând pentru o iluzie. Voluntari români în Brigăzile Internaţionale din Spania (2017). Cercetător științific III la Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului (2018 – prezent). Membru fondator Asociaţiei civice „Miliţia Spirituală” (2002). Domenii de interes: istoria structurilor represive din perioada 1945 – 1989, Partidul Comunist din România în anii ilegalităţii, viaţa politică interbelică. Publicaţii recente: „Apărând orânduirea de stat”. Siguranța pe urmele lui Gheorghe Crosneff în România interbelică, București, Editura Universității din București, 2016. Spectrele lui Dej (co-editor), în colaborare cu Ştefan Bosomitu, Iaşi, Editura Polirom, 2012. Mihail Roller (1908 – 1958). O scurtă biografie, în colaborare cu Ştefan Bosomitu, în „Anuarul IICCMER”, vol. VII – 2012, Iaşi, Editura Polirom, 2013. „Inchizitorii partidului”, I. Elvira Gaisinschi, în „Arhivele Totalitarismului”, Anul XXVIII, nr. 106-107, nr. 1-2/2020.  

Mihai Lukács (n. 1980, Cluj-Napoca) este cercetător, regizor de teatru, artist transmedia și manager cultural. Din 2020 este președintele Centrului Dialectic. Lukács este doctor în studii de gen comparate al Universității Central Europeane din Budapesta cu o teză despre regizorii isterici moderniști Stanislavsky, Meyerhold și Artaud. Ultimele sale practici artistice vorbesc despre contraistorii locale și cercetarea afectivă a arhivelor de sunet, homosexualitate în perioada comunistă, relația dintre romi si ne-romi, criza refugiaților, eliberare sexuală, credință și excludere, politici locative. A obținut o serie de burse de cercetare la București, Budapeste, Hong Kong și Viena. Spectacolul de teatru „Kali Tras/Frica neagră” a primit Premiul pentru Incluziune Socială și Dialog Intercultural la Gala Premiilor Administrației Fondului Cultural Național 2018. Spectacolul „MAMA” a primit Premiul „Cătălina Buzoianu“, acordat de Teatrul Tineretului în cadrul Secțiunii Naționale a Festivalului de Teatru Piatra Neamț 2021. A publicat articole în Analize – Journal of Gender and Feminist Studies, The Attic Magazine, Baricada, Bezna, Egophobia, Gazeta de Artă Politică, Holocaust. Studii şi cercetări, Játéktér, Kilobase, Laudatio, Raffia, Rețeaua Critică, Revista Arta, RomArchive, Studia Dramatica, Studies in Musical Theatre, TLTXT și Trepanatsii.

Niko G (Nicoleta Ghiță) este cântăreață și actriță. Și-a început cariera artistică foarte devreme, ca actriță în trupa de teatru de adolescenți Playhood din Ferentari. Între timp a mai adăugat în portofoliu roluri în mai multe spectacole (pe care le-a jucat ca parte din Giuvlipen în București și în țară), dar și rolul de trainer în cadrul unor proiecte dedicate tinerilor. În ultima perioadă s-a concentrat pe scrierea de versuri și interpretarea de melodii pe care le publică și pe contul ei de TikTok.

Nicoleta Moise (n. 1989, București) lucrează ca artistă și jurnalistă. Practica ei combină imagini, video și text, pentru a face vizibile istorii sau povești mai puțin cunoscute ce necesită timp și muncă atentă, îndelungată. O selecție a proiectelor sale includ: „Memoria Lumii” (2021), „s+s=bff, Liga Femeilor Gorjene” (2020), „How Not to Get Married” (2018), „Nu sînt deplin fericită decât aici, în țara mea” (2016) și „Nu-mi place numai marea, dar și muntele!” (2014).

Paula Dunker promite că munca ei (artistică) se bazează pe analiza sistemelor de reprezentare, producție și creație. Lucrează cel mai des cu corpul. Este fiică a dansului contemporan românesc, soră a teatrului politic local, mamă în scena de clubbing queer bucureșteană și (alături de Alex Bălă) inițiatoarea genului muzical techno-faggothique. Confruntă tiparele existente, ajută la clădirea unor posibile lumi noi și la vindecarea acesteia. 

Raluca Voinea este curatoare și critic de artă, stabilită la București. Din 2012 este co-directoare a Asociației tranzit.ro și până la sfârșitul lui 2019 a avut în grijă unul dintre spațiile instituției, în București. Acest spațiu a inclus o galerie de artă, o grădină comunitară de permacultură urbană și o Oranjerie (spațiu pentru găzduirea plantelor și ideilor fragile), toate dezvoltate organic și ca răspuns atât la contextul local cât și la dezbaterile actuale internaționale. În 2021 ideile și abordarea care au configurat acest spațiu sunt continuate într-un nou proiect, Stația experimentală de cercetare pentru artă și viață, un proiect colectiv realizat de tranzit.ro împreună cu un grup de artiști, curatori, teoreticieni, economiști și alți lucrători culturali în satul Siliștea Snagovului, la 40 km de București.

Tudorina Mihai. Activistă feministă și pentru dreptate socială. Este președintă a asociației Front și co-administratoare a paginii de Facebook Feminism Romania. În ultimii 12 ani a inițiat și co-organizat proiecte, dezbateri și manifestări publice pe teme legate de drepturile femeilor și egalitatea de gen, în special legate de violența de gen (violență domestică, violență sexuală), accesul la drepturi reproductive și sexuale (avort, contracepție), educația sexuală în școli, discriminarea de gen pe piața muncii și altele. Deține titlul de doctor în științe politice acordat de SNSPA București în 2017, este traducătorare/interpretă de limba spaniolă, iar în timpul liber îi place să îngrijească plantele de pe balcon.

Veda Popovici este angajată în diverse proiecte de muncă politică în București și internaționale. Înafară de munca de organizare, lucrează ca artistă și teoreticiană dedicată gândirii decoloniale, feminismului intersecțional, anti-fascismului și posibilităților materiale ale creării comunalității. Munca sa politică s-a dezvoltat în diverse colective anti-autoritare, anarhiste și feministe cum sunt Macaz, Claca, Biblioteca Alternativă, Dysnomia și Gazeta de Artă Politică. Dedicată acțunii pentru dreptate locativă, a co-fondat Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire din București și federația pentru dreptate locativă Blocul Pentru Locuire.

Centrul de arte performative pentru adolescenți CEVA este un spațiu de creație și gândire critică destinat adolescentelor și adolescenților din Târgu Neamț (și împrejurimi) care-și propune (încă din 2018) să reactiveze din punct de vedere cultural comunitatea locală și să ofere, în același timp, perspective profesionale beneficiarilor direct implicați.  CEVA folosește instrumente specifice teatrului și artelor performative (spectacole, festivaluri, expoziții, instalații vizuale, concerte etc.) pentru a cerceta teme importante din societatea contemporană, corelându-le cu realitățile concrete ale comunității nemțene. CEVA a pornit de la Comunitate, Educație, Viitor și Artă, acestea reprezentând direcțiile activităților pe care centrul le desfășoară împreună cu adolescenții implicați.