Seară double-bill: Eternal Feeding & Lay(Ers)

Info

Cu ocazia prezentării Eternal Feeding, Unsorcery lansează un nou format ­ Sesiunile Unsorcery. Într­o perioadă în care arta contemporană este orientată către vizual, obiect și spectacol, Unsorcery se îndreaptă spre altceva. Conceptele Unsorcery sunt actualizate și puse să lucreze în sesiuni atent dramatizate, în care dimensiunea artistică e camuflată într­o practică bazată pe intervenții comportamentale speculative. Corpurile și comportamentele nu sunt doar medii de expresie, focusul se schimbă de pe o estetică bazată pe imagine și reprezentare pe manipularea deprinderilor, afectelor și capacităților. Activitățile Unsorcery pot părea mai apropiate de o metodă somatică, o sectă sau vrăjitorie decât de dans contemporan sau artă. Sesiunile Unsorcery nu sunt workshop­uri, gesturi politice sau critice, nu sunt artă interactivă sau participativă, nici măcar comunitară sau socială, nu sunt obiecte de contemplat sau spectacole de văzut.
Eternal Feeding Session operează cu auto­referențialitate, recursivitate, afecte canibalice, mișcări oroborice ale gândirii și simțirii, cu inserarea de dinamici autofage în atenție și de paradoxuri ce pot produce perturbații și anomalii în mediul în care apar. Prin metode ca supravisarea realității și accelerarea atenției proprioceptive se pot activa salturi temporale și exagerări ale buclelor ce stau la baza creării eului și a lumii.
Mai mult: www.unsorcery.ro/

Piesa Lay(ers) a fost creată în 2013 și prezentată în Luxembourg în cadrul rezidențelor ArtistNe(s)t și apoi în stagiunea Centrului Național al Dansului București, iar în iunie 2014 a avut două reprezentații în Festivalul Beyond the Threshold, Seattle International Dance Festival. Lay(ers) a obținut Marele Premiu al competiției ALT CONCURS NAȚIONAL DE COREGRAFIE organizat de Asociația Secția de Coregrafie.

“Lay(ers) explorează conexiunea dintre piele ca organ și emotie. Proiectul meu are ca punct de plecare o imagine la care am rezonat foarte puternic atât senzorial cât și emoțional. În imaginea respectivă tema este legată de pielea umană și felul în care ea trăiește, se schimbă, se decojește. M-a dus cu imaginația la acele măști pentru îngrijirea pielii care se desprind asemeni unei a doua pieli de care te dezbraci. Am început să caut similarități între pielea șarpelui care se schimbă când nu mai este potrivită pentru el, între scoarța copacului care se usucă, se crapă într-un mod foarte expresiv și pielea umană.
În această călătorie am descoperit, cu fiecare etapă și strat de piele explorat, noi emoții, din ce în ce mai brute, mai sincere. Pe de o parte pielea exprimă interiorul nostru, iar pe de altă parte o văd ca pe un “paznic” care face legatura între noi și lume. Astfel, este o luptă de a pătrunde în interior, de a lăsa emoțiile să se exprime, de a lăsa sinele să iasă. Lay(ers) este un spectacol în care vă las să pătrundeți în interiorul meu și să mă vedeți în toată vulnerabilitatea.”
Cristina Lilienfeld