Realia (București – Beirut)

Info

Spectacolul „Realia (București – Beirut)” a fost creat în 2012. A fost prezentat în premieră la subRahova, București și în cadrul Festivalului Temps d’Images, Cluj Napoca, la Dance House Limassol, Cipru, la Centrul Național al Dansului București, Theatre Alfred Ve Dvore/Motus, Praga, în cadrul festivalului Antistatic, Sofia și la Hebbel am Ufer, (HAU) Berlin. În mai 2015 spectacolul va avea trei reprezentații la Rencontres chorégraphiques internationales de Seine-Saint-Denis (Franța).

În 2010, artistul Mihai Mihalcea a luat cu asalt scena culturală cu un proiect de ficționalizare a propriei biografii devenind Farid Fairuz și lansând în spațiul public o serie de întrebări și reflecții cu privire la producția culturală, capitalism, sexualitate și religie. După „Bun rămas (sau despre discretele scăpări ale sistemului limbic)” – o feerie extrasenzorială sub forma unei procesiuni trash-disco în care autorul “descântă cultura română”, Farid Fairuz a revenit pe scenă cu “Realia (București-Beirut)“, un performance a cărui dramaturgie amestecă planuri temporale, evenimente reale și fictive din viața unui personaj care trăiește simultan o dublă identitate. Farid Fairuz își forțează limitele propriei memorii și limita fragilă dintre discursuri reale și imaginare făcând imposibilă distincția dintre posibil, virtual și real: “Acum 4 ani a trebuit să-mi inventez un personaj ca să mai pot exista. Acum sunt Farid Fairuz și vă spun două lucruri: imperiul Otoman n-a dispărut, o parte a rămas cu siguranță în mine; totul în viață este legat de durere și plăcere, altfel nu-mi explic nimic din toate acestea…”.

Până să se reinventeze în Farid Fairuz și să-și asume o biografie ficțională pentru a interacționa din altă perspectivă cu spațiul public, artistul Mihai Mihalcea a fost unul dintre cei mai activi din domeniul coregrafiei contemporane din România de după 1989. A avut un rol esențial în multe dintre inițiativele care au condus la recunoașterea internațională a dansului contemporan românesc și la înființarea unor structuri și instituții devenite repere ale acestui domeniu. Între 2006-2013 a fost director al Centrului Național al Dansului din București. A fost artist în rezidență la Tanzquartier Wien, Centrul Naţional al Dansului Paris, Hebbel Theatre Berlin, Centre Chorégraphique National de Franche-Comte a Belfort, La Manufacture, Atelier du Rhin – Centre dramatique regional, Colmar. A dansat şi a creat spectacole şi lucrări coregrafice prezentate în: Franţa, Germania, Italia, Ungaria, Austria, S.U.A., Bulgaria, Ucraina, Portugalia, Polonia, Olanda, Belgia, Elveţia şi Slovenia. În 2013-2014 a fost bursier al Academiei de Arte din Berlin.

“În spectacolul său artistul construiește un discurs complex, necomplezent și lipsit de ipocrizie. Adresând un conținut frust învelit într-o glazură de autoderiziune și lipsit de inhibiție, Farid Fairuz lansează teme fundamentale pentru ceea ce înseamnă astăzi artele spectacolului, relația dintre public și artist, amestecul dintre realitate și ficțiune, construcție și efemer. Nu lipsesc din spectacolul lui Farid Fairuz o serie de declarații ireverențioase, care încercă să scurtcircuiteze locurile comune ale artelor spectacolului.”
Florin Ghinda

“Mihai Mihalcea poate fi Farid Fairuz. Solo-ul lui Mihai Mihalcea şi Farid Fairuz (ce contradictio in terminis!) descrie o realitate schizoidă cu inserţii de fabulos kitsch. Pe pereţi, fotografiile cu Mihalcea-copil inserează trecutul real într-o dramaturgie ficţională. Poveştile sînt alcătuite din fotograme diferite. Realul fantasmează. Mihalcea copilăreşte în Triunghiul Bermudelor, denumire sub care nu se ascunde un imaginar SF, ci o zonă concretă din Bucureşti, Rahova – Ferentari – Giurgiului, adică RFG (ironică abreviere care trimite la un El Dorado al perioadei comuniste). Precizia geografică este spulberată cu relaxare cînd cartierul românesc este plasat în Liban. Rămăşiţele memoriei sînt virusate, genetica lui Mihalcea se destramă deja în identitatea lui Fairuz. O pisică desenată alungă (mănîncă?) şoarecele care îi rodea nopţile lui Mihalcea în copilărie. Fantasticul vindecă realitatea.”
Oana Stoica

“Farid Fairuz este un Mihai Mihalcea furios, nu un revoluţionar, ci mai degrabă un anarhist coleric, un negativist al terorii, care refuză să tacă pentru confortul altora. Farid nu este complicele anonim al mecanismului de tocare a individualităţii, libertăţii, umanităţii. Farid este o voce singulară care reverberează în mentalul colectiv.”
Oana Stoica