Performers Lab

  • Dans & performance
  • Prezentare cu public

Info

Început ca un coaching ținut în cadrul Meet the next generation, program de mentorship și cercetare organizat de Wasp- Working Art Space and Production, Performer’s Lab s-a dezvoltat cu intenția de-a oferi performerilor/dansatorilor autohtoni, unii fără un parcurs academic în dans contemporan, un cadru educațional și de cercetare mai consistent și mai profesionist decât cursurile de dans contemporan pentru amatori. Pe parcursul unei perioade intensive de lucru de două luni, am creat/elaborat, împreună cu un grup de opt performere (Andreea David, Nicoleta Enache, Ruxandra Enache, Smaranda Găbudeanu, Cristina Lilienfeld, Alina Lungu, Melania Macesaru, Ruxandra Stanciu) un cadru de laborator de performativitate și improvizație, trecând prin tehnici și principii de mișcare în dansul contemporan și tehnici somatice (anatomie experențială și bodymindcentering).

Făcând o analiză a termenului performativ în limbajul artistic local, pot să remarc cum el începe să fie din ce în ce mai uzitat în vocabularul de specialitate, dar nu numai. Folosit mai în glumă mai în serios, aud din ce în ce mai des în jurul meu performance în loc de spectacol sau a performa în loc de a dansa. Ceea ce înseamnă că termenul s-a împământenit și în oralul colectiv. Poate că acum e momentul să aprofundăm puțin tărâmul prin genul acesta de studiu, atât pe partea practică cât și pe cea educațională. Iar aici vorbim despre dobândirea unor abilități performative, despre reperarea unui soi de metodă de lucru fondată pe baza unor parametri care se aplică fiecărei mișcări, gest sau prezențe, despre lucrul la un sistem de notație și reprezentare grafică a acestor instrumente în încercarea de a-l face transmisibil și utilizabil și cu alte ocazii.

“A per-forma: a face vizibil, prin formă, acel ceva ce nu are formă. Prezenţa vine din latinescul praesension – a percepe dinainte. A fi prezent înseamnă a suspenda dorinţa de a fi în altă parte. A percepe provine din latinescul per-cipere – a primi, a încorpora, a întrupa, a încarna. Experienţa se defineste ca o acţiune-cuvânt, de ceea ce se întâmplă în fapt. Experienţa umană este relevată publicului prin forma şi cuvântul actantului, a cărui carne este predată dinainte percepţiilor a ceea ce se spune. Pentru actant, a se încarna în prezenţa altora (a publicului) înseamnă a-şi suspenda dorinţa de a fi în altă parte decât în prezenţa acelor alţi. A întrupa înseamnă a-ţi preda în mod conştient şi voit întreaga fiinţă în beneficiul trăirii momentului; înseamnă să alegi să fii urmărit în timp ce îţi trăieşti cea mai intimă dintre experienţe.” Making Sense, Getting Through The Word’s Body de Judith Koltai

Performer’s Lab s-a axat pe descoperirea multiplelor resorturi și abordări în a performa corpul. Am explorat drumul de la extragerea senzației, impulsului, emoției, intenției, gândului, gestului, dintr-un firesc, personal, intimist și inconștient, la aducerea în planul conștient și de reprezentare a acestor factori, în tehnică de improvizație, pornind de la anumite reguli de funcționare prescrise. În procesul de lucru, am exersat cu parametri descriși pe larg în tabelul ce urmează a fi expus mai jos în text, astfel: fie într-o frază coregrafică, fie în improvizație liberă, fie aplicații unor partituri coregrafice (scores) pe care le-am creat pentru fiecare performer în parte, fie într-o compoziție coregrafică de grup. Fără a se vrea exhaustiv și atotcuprinzător, acest sistem încearcă mai degrabă să subdividă niște parametri care, de fapt, se află într-o relație de interdependență, din dorință de a face mai evidente și chiar mai scolastice multiplele modalități de a exprima, înțelege, produce prezența, gestul, mișcarea. În afara timpului și a spațiului, nu putem genera nimic; calitățile mișcării sunt și ele intrinseci, dar faptul că putem urmări, repera, conștientiza și controla o logică a acestor parametri aduce un aspect mai tehnic, mai practic performativității în improvizație, care se poate accesa nu doar bazându-ne pe inspirația de moment și pe intervenția divină a Terpsichorei. Făcând o analogie cu corpul uman și organizarea lui anatomică, cunoașterea și încorporarea felului atât de complex și organic în care acesta funcționează, mă aduc mai aproape de o experiență mai profundă și mai sofisticată a locuirii propriul corp, care s-ar petrece chiar dacă n-aș ști unde e stomacul, ce funcții deține și cât de legat e de planul somatic, dar ar fi mult mai săracă. Realizarea grafică a tabelului, a partiturilor coregrafice cu simboluri și legendă: Andreea David (arhitectă) și Melania Macesaru (graphic designer).

Feedback performere:
Cristina Lilienfeld: Laboratorul acesta a fost adesea la limita dintre autodezvoltare performativă și autodezvoltare personală, tocmai de aceea transformările în spațiul de joacă nu s-au putut întâmpla în mine decât în compania celor din afară.(..) Am reevaluat și reinvestigat familiarul, am trecut peste limite puse de eticheta lucrurilor deja știute și am ajuns în disconfort, în luptă cu supraexpunerea, în luptă cu ce este exprimabil și ce nu (…) Am descoperit dincolo de plăcerea de a fi interesant pentru ceilalți, puterea de a nu fi apreciat și a fi încă prezent în ceea ce ești și faci. Am făcut lucruri la care știu că sunt bună și lucruri pe care nu le-aș fi făcut decât obligată, în trecut. Am fost haotică, am fost academică și grațioasă, am fost clovn, neasumată și plictisită, sexuală, blocată, echilibrată, am vorbit, am privit mult și cu emoție, am descoperit plăcerea de a mă preface dincolo de obsesia autenticului. Pentru mine nu este despre energie feminină, deși ea a curs și ne-a agitat spiritele trei luni de zile, este despre bariere personale pe care le sărim zilnic sau nu, despre identitate și politic cu adevărat relevant, despre claritate și prezență vizibilă. Mai este despre frică și a lucra cu ea, de fapt cu orice apare. A fost și este despre multă iubire, despre abandon și putere, în special despre descoperirea puterii, în spațiul performativ și în viață. Și, în timp, ce desenez spațiul cu corpul și modific percepția timpului prin tempo, în timp ce vorbesc și respir cu zgomot sau mă mișc din organele interne, mă gândesc în continuare cum lucrez cu ceea ce este personal și unde este limita?

Ruxandra Enache: Lucrul cu Mădălina a însemnat, pentru mine, o șansă, poate prima, de a-mi înfrunta temerile, frustrările și limitele vizavi de prezența pe scenă. Departe de a fi o experiență confortabilă, mi-a dat zi de zi șansa să adâncesc cunoștințele mele despre mine, fără a mă judeca; să lucrez cu tot ceea ce apare, să accept fără să etichetez felul în care mă simțeam în ziua respectivă. Un alt aspect esențial la care am lucrat a fost asumarea prezenței performative (…) Nu mă așteptăm să meargă atât de în profunzime, să fie atât de intuitivă, să ajungă la rădăcinile problemelor noastre cu noi însene, oferindu-ne în același timp soluții de a lucra cu ele și de a le accepta, în prezent. Simt că, în urma acestei experiențe, am acumulat lucruri cu care îmi doresc să lucrez mai departe (prezența, privirea, asumarea corporală, atenția la partener) și simt că am crescut pe plan profesional și personal. Mă bucur foarte mult că Mădălina a știut să ne facă să ne simțim o echipă și a avut abilitatea deosebită de a ne face să rezolvăm orice conflict emergent în modalități lucrative pentru noi și pentru proiect.

Andreea David: (…) am învățat o nouă meserie, deși e greu de imaginat că performativitatea poate să fie privită ca o meserie.”

Coordonatoare: Mădălina Dan

Cu sprijinul
ZonaD, Centrul Național al Dansului (CNDB), Wasp.