Performativitate postumanistă
- Lecture
- Intrare liberă
- În cadrul proiectului Amprenta Mădălina Dan
12.09.2016
luni
19:30
Info
Gânduri despre lucru dincolo de semnificație, utilitarism, produs și suport/reprezentant
„De când teoreticiana feministă Rosi Braidotti și artistul și filozoful mexican Manuel De Landa au inventat termenul „noul materialism” la sfârșitul anilor ’90, mai mulți teoreticieni au dezvoltat concepte în care accentul puternic pe limbaj și construcția socială a realității noastre este contracarat de concentrarea pe materialitatea corpurilor și a proceselor (chiar și digitale) umane și non-umane.
În teoria dansului există o tradiție îndelungată a concepției dansului ca pe un soi de „ecriture” („scriere”, în franceză, n. red.) nonverbală, un limbaj sau o inscripție în spațiu. Care sunt implicațiile reînnoitei aduceri în prim-plan a materialității fenomenelor pe care neo-materialiștii le propun în domeniul artelor performative?
Coregrafii contemporani au propus metode de mișcare a lucrurilor dincolo de critica statutului lor de produs. Ce este lucrul dacă nu este un bun de consum, o unealtă, sau materie pasivă? În cadrul acestei prelegeri vreau să reflectez la potențialul critic al performance-urilor care implică lucruri non-umane. Le voi lega de abordarea conceptuală a lui Karen Barad, o filozoafă feministă care activează în America și care a studiat fizică și s-a specializat pe teoria câmpului cuantic. Datorită conceptului său de intra-acțiune și critică difractivă*, ea este unul dintre cei mai inovatori gânditori din sânul comunității neo-materialiste. Rezistența ei în fața propunerilor reprezentaționale și țelul ei de a aborda încâlcirile de materie și sens, precum și veșnic nesfârșita stabilire a unei granițe între subiect și obiect – toate inspirate felul în care a interpretat Niels Bohr fizica cuantică – sunt deosebit de stimulante pentru procesele artistice contemporane bazate pe practici corporale. ” (Martina Ruhsam)
*Notă: (în fizică) felul în care direcția unei unde e deviată la marginea unui obstacol aflat în calea ei.
Martina Ruhsam e coregrafă, performeră, autoare și lector. A studiat Mișcare și performance la Anton-Bruckner-University din Linz și Teatru, film și studii media la Universitatea din Viena, ambele din Austria. Între octombrie 2008 și martie 2009 a condus prin împuternicire centrul teoretic al Tanzquartier din Viena. În 2011, cartea ei Kollaborative Praxis: Choreographie a fost publicată de Turia + Kant. Lucrările artistice și colaborările ei au fost prezentate în numeroase spații și festivaluri din Europa (printre altele, la Wiener Festwochen, Tanzquartier Wien, brut, Kino Šiška, Mladi Levi Festival, Museum of Applied Arts Vienna, Museum of Contemporary Art Metelkova, 5. Biennial of Dance-Education Cologne, Diskurs Festival), cu preponderență în Austria, Germania și Slovenia. Din 2007 până în 2014, majoritatea performance-urilor sale au fost dezvoltate în colaborare cu artistul vizual și regizorul sloven Vlado Gotvan Repnik.
Ea este membru în consiliul editorial al Maska. Performing Arts Journal și scrie în mod regulat pentru revistă. A publicat esee în mai multe periodice dedicate artelor performative și a ținut prelegeri în mai multe țări de pe glob despre coregrafie contemporană, performance și chestiunile socio-politice și filozofice înrudite (printre altele, la Middlesex University, HZT Berlin, Städtische Galerie im Lenbachhaus München, Kunsthalle Dresden, Tanzquartier Wien, Galerie 5020 Salzburg, Art Center Vooruit). A predat la Maska’s Seminar for Performing Arts din Ljubljana și la HZT (Inter-University-Center for Dance) din Berlin. În prezent, este cercetător asociat la institutul de Studii teatrale aplicate de la Justus-Liebig-University din Gießen, Germania, unde lucrează de asemenea la un doctorat despre rolul non-umanului în coregrafiile contemporane.