Inventarul săptămânii

Artiști: Tekla Aslanishvili, Anca Benera & Arnold Estefan, Alia Farid, Migrant Ecologies, Alexandra Pirici, Emilija Škarnulytė, Natasha Tontey, Mona Vătămanu & Florin Tudor, Bo Wang, Mădălina Zaharia
Program curatoriat de: Anca Rujoiu
Management si producție: Radu Lesevschi
Design ecran de proiecție: Atelier Adhoc (George Marinescu și Daria Oancea)
Suport AV: Justin O’Shaugnessy, Marius Costache
Design grafic: Daniel & Andrew
Traduceri și editare: Sorina Tomulețiu

Program

| Sâmbătă 13 mai

Natasha Tontey – Grădină în flăcări (2022, 27 min)

FANTOMELE, precum behemoții poporului Minahasan, printre care se numără cocoșul, ayam jago, și celacantul, raja laut, mediază întâlnirea tinerei protagoniste Virsay cu lumea Minahasa. Această națiune indigenă care trăiește în provincia Sulawesi de Nord din Indonezia întruchipează credințele culturale într-un echilibru atotcuprinzător al dimensiunilor umane și non-umane. Inspirându-se din experiența sa legată de karai, o ceremonie care le oferă războinicilor Minahasan o armură de invincibiliate, Natasha Tontey încearcă să stabilească o abordare de queering asupra genului, tinereții și ecologiei în filmul Grădină în flăcări. Protagonistele filmului sunt membre ale Wulan Lengkoan, o trupă de dans compusă din eleve care trăiesc în Sonder, Sulawesi de Nord, și care practică kabasaran, o artă marțială străveche și un dans de război care este interpretat, în mod tradițional, doar de bărbații Minahasan. Grădină în flăcări încearcă să reconstituie rolurile prestabilite de gen și masculinitate din societatea Minahasan, cât și continuitățile tradițiilor în contextul indonezian social și economic care se schimbă rapid. Interacțiunile jucăușe între membrele trupei de copii și relaționarea lor cu o cultură antică se desfășoară în multe contexte, inclusiv în timpul unei mese tradiționale tinutuan și într-o călătorie la un cimitir ancestral cu waruga sarcophagi. Cadrele din dormitorul protagonistei dezvăluie afișe cu celebrități occidentale și personalități culturale Minahasan din Indonezia, ceea ce indică o lume Minahasa din ce în ce mai globalizată.

Anca Benera & Arnold Estefan – Blue Ground (2020-2021, 12 min)

EXTRACȚIA diamantelor descrie o istorie a lăcomiei, distrugerii și a unor geografii
epuizate. Aceste considerații sunt exprimate poetic în filmul Blue Ground realizat de Anca Benera și Arnold Estefan prin prisma unui „diamant fugar”, subiect și martor al istoriilor de extracție care nu au fost scrise încă. În această lucrare, artiștii interconectează o serie de geografii și industrii diferite care au un mineral în comun: diamantul. În Blue Ground, diamantul ajunge să reprezinte o frontieră simbolică a relaționării umane și tehnologice cu peisajul. Aceasta include exploatarea offshore a diamantelor în România, „cicatricile” ecologice lăsate de extracția de diamante din deșertul Namib și fabricarea de diamante Industriale în regiunea Shannon. Diamantele se găsesc adesea în rocile magmatice care sunt eliminate sub formă de kimberlit sau „pământ albastru” mai aproape de suprafața Pământului. În 1908, un lucrător feroviar din Africa de Sud-Vest germană (în prezent, Namibia) a descoperit primul diamant, lansând epoca mineritului de diamante. Pe măsură ce resursele terestre sunt epuizate, oceanul devine următoarea frontieră minieră. În prezent, unele dintre cele mai valoroase pietre prețioase sunt extrase din largul coastei Namibiei. Benguela Gem, primul vas de recuperare a diamantelor din lume, comandat de De Beers Group și construit pe un șantier naval românesc de pe litoralul Mării Negre, și-a început misiunea de minare a apelor namibiene în 2022.

Biografii

Natasha Tontey este o artistă interdisciplinară, stabilită în Jakarta și Yogyakarta, Indonezia. În practica sa artistică, ea explorează, în principal, relatările ficționale ale istoriei și miturilor referitoare la „frica fabricată”. Prin practica sa, Tontey examinează posibilitățile unor alte viitoruri care nu sunt proiectate din perspectiva marilor instituții consacrate, ci din unghiul unor lupte personale și subtile duse de entități și ființe marginalizate. Printre cele mai recente expoziții ale sale se numără o expoziție solo la Auto Italia, Londra (2022) și o selecție de expoziții de grup la Singapore Biennale (2022); De Stroom Den Haag (2022); GHOST 2565, Bangkok (2022); Protozone8 Queer Trust, Zürich (2022); Arko Art Council, Seul (2022), Leeum Museum of Art, Seul (2022); Hamburger Bahnhof, Museum für Gegenwart, Berlin (2021); transmediale, Berlin (2021); Performance Space 2021, Sydney; Other Futures, Amsterdam (2021); Singapore International Film Festival (2021), Kyoto Experiment 2021; Asian Film Archive, Singapore (2021). În 2020, Natasha Tontey a primit premiul HASH de la ZKM, Center for Art and Media Karlsruhe și Akademie Schloss-Solitude. Este membră a programului HumanMachine din cadrul Junge Akademie de la Akademie der Künste Berlin 2021-2023.

Anca Benera și Arnold Estefan colaborează profesional din 2012. Practica lor este bazată pe cercetare, instigată de tiparele ascunse sau invizibile din spatele anumitor narative geopolitice, sociale sau istorice, și articulată printr-o varietate de medii, inclusiv instalație, video și performance. Relația dintre istorie și mediu, climă, ecologie și politica resurselor sunt, adesea, problematici centrale în proiectelor lor. În prezent, cei doi trăiesc și lucrează în București și Viena și sunt cercetători asociați în cadrul Postsocialist Art Centre la University College London. Lucrările lor au fost expuse la Museum Tinguely, Basel (2022-2023); Whitechapel Gallery, Londra (2022-2023); Biennale Matter of Art, Praga (2022); 39th EVA International (2021); Trafo Gallery, Budapesta (2021-solo); Migros Museum, Zurich (2021); MUCEM Marsilia (2019); Frac des Pays de la Loire, Nantes (2018); MUMOK Viena (2017); Off Biennale, Budapesta (2017, 2015); nGbk Berlin (2017); The Jewish Museum, New York (2016); ZKM, Karlsruhe (2016); Kunsthalle Wien (2014); 13th Istanbul Biennial, (2013); Palais de Tokyo, Paris (2012); Camden Arts Center, Londra (2011 – solo). Printre granturile și premiile obținute se numără Solomon Guggenheim Foundation New York (2002), MAK-Schindler Scholarship Program, Los Angeles (2015), Constantin Brancusi Prize (2009), Akademie Schloss Solitude Stuttgart (2021) și Birgit Jürgenssen Prize (2022).

***

Anca Rujoiu (n.1984, București) este curatoare și editoare. Ea face parte din echipa curatorială pentru ediția din 2024 a Bienalei de Artă Contemporană Diriyah. În 2019, a fost co-curatoare a celei de-a treia ediții a Bienalei Art Encounters din Timișoara. Această ediție a propus metodologia întâlnirilor ca principiu de organizare mai degrabă decât o temă generală. În calitate de curatoare de expoziții și, ulterior, de director de publicații (2013-18), a fost membră a echipei fondatoare a Centrului de Artă Contemporană din Singapore, contribuind la primele expoziții, programe publice și proiecte editoriale ale Centrului. Ca membră a inițiativei curatoriale FormContent din Londra, a lucrat la un proiect nomadic, It’s Moving from I to It (2011-13), care a luat forma unui scenariu format din șaptesprezece „scene”: expoziții, ateliere, eseuri.

Organizat de
Asociația Solitude Project în parteneriat cu Centrului Național al Dansului București.

Co-finanțat de
Administrația Fondului Cultural Național.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.