Inventarul săptămânii

Artiști: Tekla Aslanishvili, Anca Benera & Arnold Estefan, Alia Farid, Migrant Ecologies, Alexandra Pirici, Emilija Škarnulytė, Natasha Tontey, Mona Vătămanu & Florin Tudor, Bo Wang, Mădălina Zaharia
Program curatoriat de: Anca Rujoiu
Management si producție: Radu Lesevschi
Design ecran de proiecție: Atelier Adhoc (George Marinescu și Daria Oancea)
Suport AV: Justin O’Shaugnessy, Marius Costache
Design grafic: Daniel & Andrew
Traduceri și editare: Sorina Tomulețiu

Program

| Joi 11 mai

Alexandra Pirici – Fata împăturind o batistă (2021, 22 min)

AUTOMATIZAREA a devenit baza economiei moderne, a producției de masă și
consumului. A redefinit corpul muncitor în ceea ce privește puterea, luarea de decizii și
responsabilitatea. Urmărind modurile în care materialitatea și particularitățile corpurilor în mișcare se pierd în abstracție, filmul Alexandrei Pirici, Fata împăturind o batistă, trasează o istorie parțială a anonimizării și automatizării – atât a muncii fizice, cât și a celei cognitive. Filmul preia titlul de la o captură ciclografică, o imagine care translatează mișcarea unei femei tinere care împăturește o batistă într-o geometrie de curbe largi. Realizat de inginerul industrial Frank Gilberth la începutul secolului 20, ca parte din studiile de timp și mișcare concepute împreună cu soția sa, Lilian, această secvență de imagini a reprezentat un nou proces de vizualizare, standardizare și eficientizare a mișcărilor muncitorilor, cunoscut drept managementul științific al muncii. De la revoluția industrială și până la formele Inteligenței Artificiale din prezent, filmul prezintă cum această istorie se suprapune cu viziunea asupra ființelor vii drept resurse exploatabile și bine-delimitate. Dar inserțiile sale poetice încearcă, de asemenea, să producă noi metafore pentru conviețuire, în timp ce, un cântec de adio filmat în auditoriul sălii Omnia și adresat unei lumi vechi care se destramă, speră să anunțe una nouă.

Migrant Ecologies – {dacă momeala ta poate cânta, sălbăticiunea va veni} Ca umbrele prin frunziș (2021, 28 min)

O CALE FERATĂ deținută de Malaezia până în 2011 a străbătut centrul orașului-stat
Singapore timp de cincizeci de ani. Această zonă lată de zece metri, fără o guvernare
determinată, a găzduit o sumedenie de activități mai-mult-decât-omenești, care au oscilat între informalitate și sălbăticie. Filmul celor de la Migrant Ecologies Projects face parte dintro implicare pe termen lung în Tanglin Halt, unul dintre cele mai vechi ansambluri de locuințe sociale din Singapore, care se întinde de-a lungul acestei foste căi ferate. Ornitologii au observat 105 specii de păsări pe acest segment. Faimoasele blocuri moderne de locuințe sunt in proces demolate, rezidenții cu venituri mici au fost mutați în alte părți, iar templele neoficiale dedicate copacilor, fermele comunitare și spațiile de adunare sunt îndepărtate.Întoarcerile repetate ale artiștilor în acest loc contestat au ca scop trasarea urmelor lăsate de fragmentele de apeluri, ecouri, umbre, amintiri și întâlniri transformatoare care încă animează această zonă, precum umbrele care se văd prin frunziș. Fragmentele de apeluri și voci din acest film sunt extrase din înregistrările de teren ale păsărilor din zonă, interviuri cu foști locuitori și activiști de mediu și o selecție de pantune (poeme în patru versuri) specifice speciilor de păsări malaieziene și colecționate de scriitorul Alfian Sa’at. Metoda de reprezentare a prezenței-absente a păsărilor din zona aceasta a implicat un proces bidirecțional. Artiștii au selectat aleatoriu imagini de pe internet cu grupurile competitive de
păsări de pe acest teritoriu și s-au întors cu transparențe OHP ale acestor imagini la locațiile GPS unde au fost văzute sau auzite ultima dată aceste specii. Aceste „restaurări” necesarimposibile au implicat așteptarea luminii soarelui pentru ca o umbră efemeră să fie proiectată pe o frunză, un copac, o clădire sau o cărare din apropiere. O altă abordare a implicat tipărirea a sute de cadre din videoclipurile online cu păsări, decuparea manuală a păsărilor și re-animarea lor sau, în mod alternativ, a mediului păsărilor, privit prin găurile în formă de pasăre din ramele de hârtie.

Biografii

Alexandra Pirici (născută în 1982 în București, România) este o artistă cu experiență în dans și coregrafie, care activează în domeniul artelor vizuale și performance contemporan. Lucrările ei au fost expuse pe scară largă la nivel internațional, au fost incluse de două ori la Bienala de la Veneția – a 59-a ediție a Expoziției Internaționale de Artă The Milk of Dreams în 2022 și în Pavilionul României la cea de-a 55-a ediție în 2013, și în expoziția decenală de artă Skulptur Projekte Munster în 2017. A avut expoziții de grup și solo în contexte precum New Museum New York, Art Basel Messeplatz, The 9th Berlin Biennale, Manifesta 10, Tate Modern London, Centre Pompidou Paris, Museum Ludwig Cologne, The Van Abbemuseum Eindhoven, NTU CCA Singapore, printre multe altele. Pirici lucrează în contexte muzeale, spații publice și, uneori, în cadre teatrale. Aceasta realizează coregrafii pentru acțiuni continue, monumente performative și medii performative care combină dansul, sculptura, cuvântul rostit și muzica. Lucrările sale abordează monumentalitatea sau istoria anumitor locuri și instituții cu scopul de a contesta și transforma ierarhiile existente într-un mod ludic. De asemenea, prin lucrările sale, artista reflectă asupra istoriei și funcției gesturilor în artă și în cultura populară sau asupra unor întrebări legate de corp, prezența sau absența acestuia și politica capturării. Lucrările sale performative fac parte din colecții publice sau private sub formă de acțiuni live. Din februarie 2023, Alexandra Pirici este prima profesoară care predă Performance în Arta Contemporană la Academy of Fine Arts din München (AdBK Munich).

Migrant Ecologies Project a fost fondat în 2009 de către Lucy Davis ca o umbrelă pentru colaborări informale, de durată, transdisciplinare, despre și în jurul artei și ecologiei, care au loc, în principal, dar nu exclusiv, în Asia de Sud-Est. Migrant Ecologies Project reunește fiice ale tăietorilor de lemne, culegătorilor de semințe, urmăritorilor de amintiri și cartografilor de cântece în cadrul unor procese colective situate între recuperare și speculație. Poveștile lor sunt inspirate de sunete, ecouri, umbre și spirite ale unor mișcări politice mai-multdecât-omenești din întreaga lume.

Lucy Davis este artistă vizuală, scriitoare de artă și fondatoare a Migrant Ecologies Project www.migrantecologies.org. Este cetățean britanic care și-a petrecut majoritatea vieții în Singapore. În prezent, este Profesor de Practici Artistice în cadrul programului de masterat Culturi Vizuale, Curatoriat și Artă Contemporană la Aalto University, Finlanda.

Kee Ya Ting este o artistă, fotografă și producătoare video din Singapore. Lucrând în ultimii 10 ani atât cu imaginea statică, cât și cu cea în mișcare, în domenii artistice și comerciale, Ya Ting are experiență în manipularea mediilor de conceptualizare, tipărire sau proiecție. Lucrările sale fotografice au fost expuse la Singapore International Photography Festival (SIPF), 5th Dali International Photography Festival în China. În 2013, a primit o bursă Emerging Young Photographer Scholarship de la Santa Fe Photographic Workshops din New Mexico, SUA. Munca sa colaborativă cu cercetătorul NUS, David Tan – Feather Forensics, a fost prezentată alături de Railtrack Songmaps ca parte din 2015 M1 Fringe Festival. De asemenea, Ya Ting este fotografa și directoarea de filmare rezidentă a Migrant Ecologies Project.

Zai Tang este un artist multidisciplinar care locuiește în Singapore. Preluând influențe din ecologia acustică, fenomenologie și muzică electronică și experimentală, practica lui este construită pe credința că ascultarea este un mijloc neprețuit de formare a unor relații mai profunde și de acordare cu lumile pe care le populăm. Din poziția sa de colaborator, Zai joacă rolul de compozitor, designer de sunet și muzician în diverse contexte, având experiență de lucru cu artiști vizuali, realizatori de film, coregrafi, practicieni de teatru și alți muzicieni. Printre cele mai recente prezentări se numără cele de la Seoul Museum of Art (2022); National Gallery Singapore (2021); Thailand Biennale, Korat (2021); Busan Biennale, Coreea de Sud (2020) cu Rei Hayama. Filmul {dacă momeala ta poate cânta, sălbăticiunea va veni} Ca umbrele prin frunziș de Migrant Ecologies Project a câștigat premiul FIPRESCI Award la ISFF Oberhausen (2021) și premiul Best Singapore Short Film la SGIFF (2021).

***

Anca Rujoiu (n.1984, București) este curatoare și editoare. Ea face parte din echipa curatorială pentru ediția din 2024 a Bienalei de Artă Contemporană Diriyah. În 2019, a fost co-curatoare a celei de-a treia ediții a Bienalei Art Encounters din Timișoara. Această ediție a propus metodologia întâlnirilor ca principiu de organizare mai degrabă decât o temă generală. În calitate de curatoare de expoziții și, ulterior, de director de publicații (2013-18), a fost membră a echipei fondatoare a Centrului de Artă Contemporană din Singapore, contribuind la primele expoziții, programe publice și proiecte editoriale ale Centrului. Ca membră a inițiativei curatoriale FormContent din Londra, a lucrat la un proiect nomadic, It’s Moving from I to It (2011-13), care a luat forma unui scenariu format din șaptesprezece “scene”: expoziții, ateliere, eseuri.

Organizat de
Asociația Solitude Project în parteneriat cu Centrului Național al Dansului București.

Co-finanțat de
Administrația Fondului Cultural Național.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.