Intensificare

Info

Cu ceva vreme în urmă Farid Fairuz l-a destabilizat pe Mihai Mihalcea (coregraful) și în cele din urmă i-a dat un brânci spre inexistență. După cinci ani de activitate, la final de mandat, directorul Mihai Mihalcea este și el ocupat definitiv de Farid Fairuz. Acesta preia puterea irevocabil, deși îl lasă pe domnul director să alunece pe suprafața subțire a iluziei. Intrat în pielea acestuia, Farid încearcă o nouă manevră riscantă.

În locul unui final complezent și lipsit de spirit critic, îi pregătește lui Mihalcea un tur de forță. Un maraton de statement-uri. Preferă să sondeze starea de spirit a celor care activează în mai multe domenii cărora Farid, prin corpul lui Mihalcea, le-a scris următoarele:

Dragi colegi, prieteni și colaboratori,

În primul rând vă rog să-mi iertați impolitețea de a trimite un mesaj colectiv și nu unul individual adresat fiecăruia dintre dumneavoastră. Mă aflu la finalul contractului de director al CNDB și în prezent se desfășoară procedura de evaluare a activității din cei 5 ani (2006-2010). După cum mulți dintre dumneavoastră știu, nu doresc să prelungesc contractul, iar acest lucru presupune ca activitatea mea să se încheie la finalul acestui an. Probabil că toate procedurile până la organizarea concursului pentru ocuparea postului vor mai dura câteva luni. Chiar dacă va fi să mai lucrez pentru CNDB câteva luni până la ocuparea postului de către altcineva, consider că activitatea mea se încheie la finalul lunii decembrie 2010.
O evaluare onestă și realistă a celor întâmplate timp de 5 ani la CNDB necesită timp de reflecție și ceva distanță. De aceea, nu-mi propun să trag linie acum și să vă invit la un bilanț sau la o trecere în revistă pripită și lipsită de spirit critic. M-am gândit însă la o încheiere de altă natură. Doresc să vă invit la formularea unei intervenții personale, la expunerea unui statement prin care să adresați public ceea ce considerați necesar/urgent/relevant astăzi, în contextul în care vă situați și activați. Nu e necesar nici un link către eventuala relație pe care ați avut-o cu CNDB. Poate să fie orice altceva legat de ceea ce vă traversează și vă preocupă astăzi, legat de gândurile și dorințele/speranțele voastre, legat de poziția dumneavoastră în contextul social sau orice altceva considerați necesar să adresați/comunicați. Mă interesează un conținut pe care vreți să-l scoateți la suprafață, în orice formă (text, imagine, sunet, acțiune, mișcare…). Serios, grav, ludic sau oricum considerați potrivit. Realist sau ficțional, construit sau improvizat.

Poziția mea?
Consider că suntem, în general, într-un proces foarte ambiguu și complex fiindu-ne din ce în ce mai greu să distingem între multitudinea de informații/evenimente, aspecte, influențe, cauze, efecte, nuanțe și tonuri. În acest context mi se pare din ce în ce mai dificil să înțeleg eu însumi ce fel de prezență/atitudine este cerută/necesară. Am devenit oarecum sceptic în privința poziției radicale a artistului și a rolului său de activist care, ca s-o citez pe Daria Ghiu – manipulează „sub acoperirea” puterii, puterea însăși. Chiar poate, oare? Și ce mai înseamnă radical astăzi? Întrebările și necunoscutele mele nu se termină aici, însă pentru moment mă opresc asupra unui lucru. Ceea ce simt și cred din ce în ce mai puternic de ceva vreme încoace este că nu mai este timp. Că “nu ne mai putem permitem s-o ardem aiurea”. Însă, totodată, nu mă văd pe baricade, cu steagul în dinți până când ies la pensie. De aceea nu mai înțeleg ce este necesar, în afara unui singur lucru. Mă obsedează de ceva vreme cuvântul intensificare. Mi se pare mai necesar ca oricând (oricât de romantică, inadecvată sau/și naivă v-ar părea viziunea mea) să plonjăm în noi și să scoatem la suprafață ceea ce avem mai fragil, mai personal, mai subiectiv. Să opunem toate acestea lumii care ne vrea fit, funcționali, drepți și sexy. Sau nu?!?
Sunt curios care sunt dilemele, stările și convingerile voastre, apele tulburi sau limpezi prin care treceți. Sunt curios care vă sunt renunțările, suspiciunile, ratările și teritoriile confortabile sau cele riscante și incontrolabile.

Ca urmare, m-aș bucura foarte tare dacă veți accepta să luați parte la o seară în care să deveniți transparenți: sâmbătă 11 decembrie, de la ora 18.00.
Deoarece văd seara respectivă ca pe o succesiune de intervenții aproape legate, dar cu pregătirile tehnice de rigoare la vedere (ca la “Miercurea lejeră”), este nevoie ca intervenția dumneavoastră să fie de maximum 5-10 minute și să necesite minimum de pregătire și implicare la nivel tehnic/logistic. Având în vedere conținutul și numărul mare de participanți/invitați s-ar putea ca seara să se prelungească destul de mult. Fără să vreau, m-am dus cu gândul la “Woodstock of Political Thinking”, conceptul colegilor noștri de la Tanzquartier Wien. Doar că i-aș spune “Woodstock of Personal Thinking în Public Spaces” deși, cu siguranță, nu acesta va fi titlul. 😛
Din câte îmi dau seama scriind aceste rânduri incoerente, cred că doresc o seară în care să prezentăm public reacțiile/pozițiile seismografelor care sunteți în acest peisaj. Nu vă invit însă pe baricade de pe o poziție tranșantă. Nu vă invit să scrutăm realitatea cu un ochi intransigent. Vă invit să ieșim din carapace, să ne expunem, pentru a ocupa spațiul public și cu altceva decât cu delirurile, enormitățile și mizeriile zilei.

Deoarece lucrurile se vor petrece în sala Rondă a CNDB, deci “pe scenă”, vă invit să luați în considerare (sau nu!) latura performativă a intervenției dumneavoastră.
Din punct de vedere logistic puteți miza pe 3 video-proiectoare, 2 ecrane, 4 microfoane, amplificator și 4 boxe, 1 CD-player și un platou aflat sub lumina reflectoarelor.
Pentru a putea avansa, aștept confirmarea prezenței dumneavoastră în cel mai scurt timp posibil, chiar dacă nu știți încă ceea ce vreți să faceți și cum să formulați. Vă mulțumesc!

Cu cele mai bune gânduri,
Mihai Mihalcea

Presa

CNDB: Intensificare / Artclue
Link 1