Agata Siniarska – Performing lecture

Info

 „Cum ar arăta realitatea noastră dacă am putea vedea toate lucrurile pe care nu le putem vedea? Care i-ar fi intensitatea, imaginea, gustul? Ar fi această realitate unică sau ar trebui să mă refer la ea ca la mai multe realităţi?

Dacă am putea defini realitatea ca starea de fapt a relaţiilor, invizibilul ar fi o parte imensă din ea. Această parte care adeseori este numită zero sau nimic. Zero ar putea însemna nimicul pentru lumea occidentală, dar asta n-are de-a face cu felul în care funcţionează. Dacă zero ar trebui să însemne o gaură, un spaţiu sau o piesă lipsă, iar unu este semnul pozitivităţii, maşinăriile digitale alterează această dinamică binară. Zero reprezintă ceva, deşi nu o caracteristică anume, nu acel ceva la care ne referim în general când spunem .

Zero a fost mereu ceva foarte diferit de semnul care a rezultat din incapacitatea Occidentului de a gestiona orice care nu este nici ceva în particular, nici pur şi simplu nimic. Aşa cum este zero. Şi cu siguranţă că găurile în sine nu sunt niciodată simple absenţe ale lucrurile pozitive, cu sau fără semnele care reprezintă găurile ca negativităţi inerte. Acesta este pur şi simplu un mit al analiticii. Nimic nu este pur şi simplu o particulă, cât ceea ce traversează această particulă… acestea nu sunt absenţe, spaţii unde ar trebui să se afle altceva. Găurile sunt particule cu încărcătură care se deplasează în sens invers. Pentru fizica cuantică, găurile nu sunt absenţa particulelor, ci particulele călătorind cu o viteză mai mare decât cea a luminii.

Fiind şi nefiind conştienţi de asta, trăim în reţele întortocheate, nu suntem entităţi separate, individuale: trăim între discursuri, alte entităţi, limbaje – totul transgresează hotarele noastre . Realitatea nu curge de-a lungul liniilor drepte ale paginii tipărite. Cu siguranţă, nu ale acesteia. Eu sunt permeabilă, nu pot fi sigură de niciun hotar: de hotarele gândurilor, emoţiilor, imaginaţiei mele, într-un final, de hotarele fizice. Interacţiunea între mine şi ceilalţi e incontrolabilă. Fac parte dintr-un colectiv enorm. Nu pot decreta că ceva îmi aparţine. Felul în care gândesc, simt, sunt conştientă, nu sunt conştientă, cunosc, lucrez – toate acestea sunt doar o încâlceală de forţe, unele dintre ele ascunse de ochii publicului, unele dintre ele sustrase, unde dintre ele preluate inconştient.” (Agata Siniarska)

Bio
Agata Siniarska realizează lucrări în formă de performanceuri, evenimente, practici, prezentări, lucrări video şi altele. După ce a încercat mai multe forme de teatru şi a studiat coregrafia, cochetează în prezent cu studiile feministe şi îşi cultivă pasiunea pentru limbaj şi scriere, cinema şi animaţie, toate în vederea practicilor sale artistice. Este membru fondator al Female Trouble – un colectiv de prieteni preocupat de subiecte ce ţin de identitate, corporalitate, feminisme, plăcere, afirmaţie şi iubire. Dependentă de ficţiune, îşi realizează documentările imaginându-se un fel de instrument retoric prin structurile culturale care au format-o. Fiecare gest al său este definit de energia unor profunde ezitări teoretice pe care le abordează cu pasiune şi extremă fascinaţie, acţionând adesea nu singură, ci în compania celor mai splendide aventuri.

Acest eveniment face parte din ediţia-pilot a Bienalei Regionale de Coregrafie „RE//Dance”, curatoriată de Iulia Popovici și de Marta Keil și Goran Injac, în calitate de co-curatori, ce va avea loc între 1 şi 6 noiembrie 2016 şi va include spectacole şi performance-uri din Bulgaria, Cehia, Croaţia, Polonia, Ungaria şi România.

East European Performing Arts Platform/EEPAP (Polonia) este co-organizator al primei Bienale Regionale de Coregrafie, iar Mladinsko Gledališče Ljubljana (Slovenia) este partener instituțional.