Știri

10.2.2022

back

Despre îmbătrânire (și dincolo de ea) – o recomandare din Mediateca CNDB

Despre îmbătrânire (și dincolo de ea) – o recomandare din Mediateca CNDB

Vârsta în sine este o variabilă în continuă schimbare, dar și performativă. Secolul XXI mizează pe frânarea, până la anulare a transformărilor naturale ale organismului (uman) în timp, conceptul de tinerețe (mentală & fizică), mai ales în cazul vârstei sociale, fiind larg infuzat în capitalismul societății de consum.

Biotehnologia s-a dezvoltat într-o asemenea măsură încât acum este posibil să se creeze un nou post-uman care să aibă control asupra nașterii și morții, precum și asupra procesului de îmbătrânire.

Prin cercetări științifice, scris reflexiv și proiecte artistice, numărul revistei „Performance research” dedicat temei „On Ageing (& Beyond)” evidențiază lucrări artistice care îmbrățișează vârsta și îmbătrânirea (realizate de sau cu artiști „seniori”) și speculează viitorul corpurilor îmbătrânite și al minților acestora (înțelepciune, experiență, fragilitate și uitare) în cadrul efortului creativ și al ecologiilor fragile: sunt avansate temporalități alternative, private și globale.

Numărul se deschide cu un text provocator, curajos și sarcastic semnat de Elinor Fuchs – „De la sublimul vârstei la tinerețe: bătrânețea conform Pfizer”-, care confruntă și pune sub semnul întrebării etica și comercializarea/comodificarea vârstei și a îmbătrânirii de către compania farmaceutică globală. Fuchs desface și dezvăluie viziunile fără riduri și fără pată ale campaniei Pfizer, care intenționat promovează imaginile tinere de a fi în vârstă și a îmbătrâni (Get Old și  #FOGO- Fear of Getting Old) prin numeroase reclame, panouri publicitare, promoții și site-ul web.  În cursul unui text succint și iluminator, starea de spirit se schimbă la o conștientizare acută că Pfizer nu poate reprezenta vârsta prin ea însăși, recurgând doar la „tinerețea” juvenilă și corpuri tinere. Fuchs susține în continuare că „vârsta nu poate fi separată de gen și că genul nu poate fi separat de dezgust” – o realizare care informează multe dintre articolele incluse în revistă.  

Deși nu se concentrează exclusiv pe dans și performance, acest număr conține și o serie de eseuri care explorează modul în care dansul și practicile coregrafice abordează vârsta și îmbătrânirea. Veți regăsi, astfel, în paginile revistei:

  • o conversație cu Yvonne Rainer, co-fondatoarea Judson Dance Theatre, care face o analiză fascinantă și detaliată a Trioului A, piesă realizată cu cincizeci de ani în urmă, și prezentată în 2017 în cadrul unei expoziții performative în Japonia;
  • interviuri cu  dansatori profesioniști în vârstă care investighează  capacitatea lor cognitivă, experiența lor legată de durere și de accidentări, strategiile lor fizice și mentale de a continua să danseze în corpuri îmbătrânite;
  • întrebări care apar în cazul unor reluări de către coregrafi ale unor lucrări din tinerețe cu corpurile lor  îmbătrânite de acum (Meredith Monk – Education of a girlchild):  Cum redă corpul cuiva mai în vârstă cu patruzeci de ani gesturile create de acel corp cînd era tânăr? Ce urme de vârstă sau tinerețe reține cel care privește?
  • un articol despre discriminarea corpului îmbătrânit al dansatorului și despre complexitatea și fragilitatea corpului-arhivă al acestuia, despre balanța între memoria care poate fi recuperată prin performance și cea care nu poate fi recuperată (Eszter Salomon and Christophe Wavalet – Monument 01 and 02)
  • o discuție generată de expansiunea conceptului de reenactment  ca simptom al îmbătrânirii generațiilor de performeri din anii 60  și a producțiilor lor de performance art care prin efemeritatea intrinsecă a practicii lor deschid dezbaterea despre moduri alternative de arhivare (prin practici de reenactment, transferarea drepturilor de autor pentru lucrări imateriale, non-arhivabile ale artiștilor (Tine Seghal- Ann Lee)
  • despre acțiunea de protest politic a femeilor egiptene în vârstă din 2014, când acestea și-au putut revendica prin dans, ca mediu performative ideal, eliberarea față de sistemul fundamentalist. Aceasta a fost prima încercare de a lega istoria dansului, a vârstei și a rușinii resimțite cu sfera politică a acțiunii publice.
  • despre identități robotizate ale corpurilor în vârstă în Japonia, despre explorarea corporalității feminine mature în performance-uri în Israel,  despre practici artistice comunitare care atrag atenția asupra persoanelor în vârstă fără domiciliu, despre inițiativa unui grup feminin de performere care încurajează potențialul performativ prin practici de mișcare și interacțiune artistică pentru femei în vârstă,  despre moduri de a fi prezent în lume și a ne desfășura viețile în corpuri care au o limită de timp ce nu poate fi evitată.

On Ageing (&Beyond) Vol. 24/ Nr 3/ May 2019 face parte din colecția revistei „Performance Research”pe care o puteți găsi la Mediateca CNDB.