La spectacolul “Total Damage” am râs în primul rând, la propriu și la figurat. Vecinii noștri de la sud ne-au propus un spectacol despre iubire, schizoid și alert în care ea este frumoasă, cu părul lung și cu o rochie superbă, iar el este nebun, dus și întors. De fapt, ar fi trebuit să spun că el cântă la chitară, pentru că se știe deja, o fată poate ierta orice unui băiat care cântă la chitară. Chiar și atunci când el le transformă viața într-un banc porcos cu iepurele și ursul (mie mi s-a părut că putea să fie și veveriță, dar fie și numai de dragul incluziunii, am verificat cu performerii – ursul declarat de trupa Metheor post-spectacol funcționează mai bine decât veverița presupusă de mine pentru acordul de gen.)
E un spectacol cu scene și tablouri și schimbări de costume. Se vorbește și se cântă mult, iar mișcarea îi lasă fără suflare, aproape – am zis deja, e despre iubire, viață, total damage.
Pentru spectactor nu e deloc vreo pierdere, ba îndrăznesc să zic că e un câștig total, pentru că este un periplu de imagini, registre. Imaginați-vă un el și o ea care intră în scenă și, plângând la comandă, ne explică ce urmează: e despre dragoste, ba nu, nu e, oprește-te, nu-i mai confuza – apoi cad de acord, e cu daune totale și e de plâns. Și de aici începe nebunia. Bun venit la casa de bulgari!
text scris de Dany Kozak