fbpx

Știri

05.6.2013

back

BIENALA DE LA VENEȚIA 2013. O sută de ani de istorie într-o zi, în fiecare zi

Alexandra Pirici and Manuel Pelmuș: An Immaterial Retrospective of the Venice Biennale, 2013. Enactment of “The Last Riot”, video by AES + F, Russian Pavilion, 52nd International Art Exhibition:Think with the Senses, Feel with the Mind: Art in the Present Tense, 2007

O retrospectivă imaterială a Bienalei de la Veneția
Proiect de Alexandra Pirici și Manuel Pelmuș
Curator: Raluca Voinea
Pavilionul României
1 iunie – 24 noiembrie 2013
text de RALUCA VOINEA
foto de EDUARD CONSTANTIN

Pe toată durata celei de-a 55-a Expoziții Internaționale de Artă – Bienala de la Veneția, în Pavilionul României un mic grup de performeri interpretează, în timpul orelor de vizitare, o selecție de lucrări artistice, momente sau situații care au fost prezentate sau au avut loc la Bienala de la Veneția. De la înființarea acesteia în 1895 și până în prezent, de la lucrări iconice la altele contestate sau scandaloa se, de la artiști renumiți la alții anonimi, istoria celei mai faimoase expoziții de artă contemporană a lumii este adusă la viață prin posturile și mișcările câtorva corpuri umane. Retrospectiva este creată și recreată zilnic, într-o acțiune continuă, în care lucrările ur mea ză una alteia și se completează reciproc, în același mod în care gesturile performerilor și cuvintele rostite de ei sunt concepute atât autonom cât și ca secvențe. Astfel, se poate spune că O retrospectivă imaterială a Bienalei de la Veneția este o expoziție la fel de mult pe cât este un performance live.

Istoria Bienalei de la Veneția nu este prezentată nici cronologic nici ierarhic, totuși scopul proiectului nu este acela de a crea o versiune „corectivă” a istoriei artei. Veneția marginală, femeile artiste prezentate la Veneția, artiști din alte zone decât Europa de Vest care au expus aici – multe dintre aceste poziții sunt incluse în proiect dar nu devin mai proeminente decât au fost în istoria reală a Bienalei. Chiar această istorie, cu artiștii ei mult prea cunoscuți, dar și cu cei uitați este aici interpretată și în același timp transformată. Bronzuri și uleiuri pe pânză, marmură sau oțel, fum și ecrane, picturi hiperbolice, sculpturi maiestuoase, obiecte delicate, instalații captivante sau artă conceptuală, performance, artă vie sau happening-uri, chiar situații politice, toate sunt evocate și reduse la formele, tiparele sau ideile lor de bază. Sunt rezumate și descrise sau sugerate prin cuvinte seci, corpuri care se arcuiesc, genunchi care se îndoaie, brațe care se rotesc, zâmbete, strigăte, lungiri pe podea. La fel ca într-o piesă de teatru sau coregrafică, performerii trebuie să-și cunoască rolurile și să se bazeze unul pe celălalt; la fel ca într-o expoziție, vizitatorii pot intra sau ieși oricând, pot reveni, pot sta cât doresc. La fel ca în artele spectacolului, în fiecare zi spectacolul este repetat, pentru că toți spectatorii au dreptul la experiența întreagă, fie că vizitează Bienala în timpul zilelor fierbinți de vernisaj sau altcândva; la fel ca în artele vizuale, chiar dacă lipsită de obiecte, expoziția este acolo pentru a fi văzută, oferind certitudinea prezenței permanente. În același timp, spectacolul este unul nou în fiecare zi, nici o lucrare nu este interpretată identic de două ori, echipele de performeri se schimbă, starea lor de spirit diferă și e loc și de surprize.

http://www.revistaarta.ro/en/bienala-de-la-venetia-2013-o-suta-de-ani-de-istorie-intr-o-zi-fiecare-zi/arta-112-137_externa-mpso_layout-1

Sari la conținut